1,487 matches
-
proporțională. În regim normal cele două viteze sunt egale: Scoțând valoarea lui 1C din ecuația și înlocuind-o în relația 1 , iar apoi trecând pe s în membrul întâi, rezultă viteza de cristalizare, numită ecuația lui Berthoud: care este funcție de gradientul de difuziune, de coeficientul de difuziune D, de grosimea zonei de difuziune δ și de coeficientul vitezei de cristalizare. Viteza de creștere variază cu direcțiunea așa că ecuațiile și coeficienții care intră în compunerea lor se referă la fiecare fel de
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
egală concentrare, paralele cu fețele sale. Perpendicular pe aceste suprafețe se îndreaptă liniile de difuziune a particulelor spre cristal. Aceste linii sunt îndreptate oblic și convergent spre muchiile și spre colțurile cristalului. La cristalizarea liniștită a soluției slab saturate, cu gradientul de difuziune puțin important, rolul determinant al vitezei de cristalizare, după cum se vede din ecuația, îi are coeficientul de absorbție care intră în compunerea constantei R. Transportul de substanță prin difuziune se face în general foarte lent, fețele cu diferite
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de difuziune, spre muchii și spre colțuri. Dezvoltarea fețelor care constituie trahtul cristalului se face predominant sub imperiul legilor geometrice. În cazul unei subrăciri puternice sau a unei evaporări, și deci suprasaturări puternice, rolul determinant al vitezei de cristalizare aparține gradientului de difuziune, a cărui creștere rapidă duce la accelerarea vitezei de transport, prin curenții de difuziune. Aportul sporit de substanță determinat de convergența curenților de difuziune, spre muchiile și spre colțurile cristalului , nu mai poate fi echilibrat în timp. Cristalele
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
canalului rahidian LCS-ul coboară pe fața posterioară a măduvei spinării, ajunge în fundul de sac dural și urcă pe fața anterioară a măduvei până la cisternele bazale. Circulația fluidelor intracraniană este asigurată de activitatea cardiacă care menține fluxul sanguin cerebral datorită gradientului presional între presiunea arterială medie și presiunea intracraniană; este dependentă de mișcările cililor ependimari, de pulsațiile arteriale intracraniene, de respirație, de modificarea poziției capului și este influențată de eforturile fizice și de orice cauza care produce creșterea presiunii intracraniene [2
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
lichidiene subarahnoidiene etc. Tehnicile de IRM aduc date importante: LCS-ul are un semnal hipointens în imaginile ponderate T1, în imaginile ponderate T2 are un semnal hiperintens, iar alte secvențe de examinare (de tip spin ecou, de tip ecou de gradient, sau secvențe ponderate de difuziune sau de perfuzie) permit studiul fluxului de lichid cerebro-spinal. Se mai folosește explorarea radioizotopică pentru studiile de dinamică ale LCS-ului, mai ales pentru depistarea unei fistule de LCS. PRESIUNEA LICHIDULUI CEREBRO-SPINAL Presiunea lichidului cerebro-spinal
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
cât timp complianța cerebrală este mare și mecanismele se desfășoară unitar. Creșterea presiunii intracraniene face ca mecanismele de răspuns să nu mai asigure scăderea PIC și apar tulburările circulatorii cu ischemie cerebrală și herniile cerebrale. Deplasarea de parenchim nervos datorită gradientului presional dintre compartimentele cranio-spinale produce: colabare ventriculară, edem emisferic unilateral, deplasare de ax median și hernii cerebrale. Alterarea mecanismelor de control ale presiunii intracraniene și evoluția spre sindromul de hipertensiune intracraniană poate fi întâlnită în numeroase situații dintre care blocarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
substanțe nutritive și oxigen necesare metabolismului celular, îndepărtând produșii de catabolism, omogenizând temperatura între diferitele regiuni ale corpului și asigurând transportul hormonilor implicați în reglarea funcțiilor celulare. În organizarea acestui sistem fiziologic inima, organ musculo-cavitar, are rol de pompă, generând gradientele de presiune pe baza cărora se face circulația sângelui. Miocardul reprezintă țesutul contractil care formează cea mai mare parte a inimii, inserându-se la nivelul unui schelet fibros situat în jurul valvelor atrioventriculare și a vaselor mari. El este tapetat la
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
altă parte, existența unei familii de canale de K+ active la valoarea potențialului membranar de repaus (IKir - inward rectificator) determină o conductanță membranară mare pentru K+ făcând ca acest ion să difuzeze prin membrana celulară în spre exterior pe baza gradientului de concentrație creat de activitatea ATP-azei Na+-K+ dependente. Plecarea K+, necompensată de intrarea corespunzătoare a unui alt cation lasă în interiorul celulei un exces de anioni organici nedifuzibili, responsabili de electronegativitatea intracelulară; gradientul electric astfel creat favorizează influxul celular de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
membrana celulară în spre exterior pe baza gradientului de concentrație creat de activitatea ATP-azei Na+-K+ dependente. Plecarea K+, necompensată de intrarea corespunzătoare a unui alt cation lasă în interiorul celulei un exces de anioni organici nedifuzibili, responsabili de electronegativitatea intracelulară; gradientul electric astfel creat favorizează influxul celular de K+. Valoarea potențialului membranar la care cele două tendințe opuse se egalizează este numită potențial de echilibru al acelui ion, putând fii calculată pe baza ecuației lui Nerst [7]. EXCITABILITATEA MIOCARDICĂ Excitabilitatea (batmotropismul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
a -70 / -80 mV. Activitatea canalului de Na+ este blocată prin anumite substanțe medicamentoase din clasa anestezicelor locale (Lidocaina), întârziind astfel depolarizarea membranară și reducând viteza propagării impulsului. Activarea curentului INa determină creșterea permeabilității pentru Na+ care atât pe baza gradientului de concentrație cât și a celui electric pătrunde în celulă, determinând reducerea rapidă electronegativității intracelulare și făcând ca potențialul membranar să ajungă până la +30 mV; saltul peste valoarea 0 constituie așa-numitul overshoot [8, 10-12]. Principalii curenți ionici implicați în
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ajungă până la +30 mV; saltul peste valoarea 0 constituie așa-numitul overshoot [8, 10-12]. Principalii curenți ionici implicați în geneza potențialului de acțiune la nivelul fibrelor miocardice cu răspuns rapid. Faza 0 este determinată de influxul de Na+ pe baza gradientelor electrice și chimice. Faza 1 este determinată de efluxul de K+ pe baza gradientelor electrice și chimice prin activarea curentului Ito. Faza 2 este rezultatul echilibrului dintre curentul spre interior realizat de ICa-L și curenților spre interior realizați de IK
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Principalii curenți ionici implicați în geneza potențialului de acțiune la nivelul fibrelor miocardice cu răspuns rapid. Faza 0 este determinată de influxul de Na+ pe baza gradientelor electrice și chimice. Faza 1 este determinată de efluxul de K+ pe baza gradientelor electrice și chimice prin activarea curentului Ito. Faza 2 este rezultatul echilibrului dintre curentul spre interior realizat de ICa-L și curenților spre interior realizați de IK, IKir și Ito. Faza 3 este rezultatul efluxului de K+ pe baza gradientului chimic
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
baza gradientelor electrice și chimice prin activarea curentului Ito. Faza 2 este rezultatul echilibrului dintre curentul spre interior realizat de ICa-L și curenților spre interior realizați de IK, IKir și Ito. Faza 3 este rezultatul efluxului de K+ pe baza gradientului chimic realizat de curenții IK, IKir și Ito. Faza 4 corespunde potențialului de repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în grosimea miocardului. Este puternic modulat de neurotransmițători și influențat de frecvența de activare, având rol în modificarea duratei potențialului de acțiune în funcție de frecvența cardiacă [13]. Activarea Ito duce la creșterea semnificativă a efluxului de K+ din celulă pe baza gradientului electrochimic existent; ca urmare, în condițiile în care influxul de Na+ diminuă marcat prin inactivarea curentului INa, potențialul de membrană se reduce până în jurul valorii de 0 mV. Faza 2 - Platoul Reprezintă un aspect caracteristic al potențialului de acțiune la
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
mecanismul aritmogen, cum ar fi de exemplu căile accesorii de conducere atrioventriculare [47]. FENOMENE MECANICE ALE CORDULUI Contractilitatea (inotropismul) reprezintă capacitatea fibrei miocardice de a efectua lucru mecanic prin scurtare. Datorită acestei proprietăți, inima se comportă ca o pompă generând gradientele de presiune pe baza cărora se produce circulația sângelui. Aceasta poate fi explicată pe baza legilor fizice ale mecanicii fluidelor, care explică curgerea unui fluid cu proprietăți caracteristice într-un sistem de conducte. Capitolul fiziologiei care studiază acest lucru poartă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
fluxul sanguin; relația dintre cei doi parametri poate fi obținută prin analogia cu un circuit electric, aplicând legea lui Ohm (fig. 5.33). Rezistența la flux nu poate fi măsurată direct, ci numai calculată pe baza fluxului sanguin realizat datorită gradientului de presiune. Formula permite definirea unității de măsură pentru rezistența la flux, care este dyne/cm5/s. Aproximând presiunea arterială medie din artera aortă la 100 mmHg și presiunea medie din AD la 0 mmHg, gradientul de presiune pe baza
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
fluxului sanguin realizat datorită gradientului de presiune. Formula permite definirea unității de măsură pentru rezistența la flux, care este dyne/cm5/s. Aproximând presiunea arterială medie din artera aortă la 100 mmHg și presiunea medie din AD la 0 mmHg, gradientul de presiune pe baza căruia se realizează circulația sistemică este de 100 mmHg (=100 × 1330 dyne/cm2); considerând un flux circulator de aproximativ 100 ml/min, se poate aproxima o rezistență periferică totală a circulației sistemice de 1330 dyne/cm5
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existența însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care asigură sensul de curgere al sângelui. Deși la unirea venelor cu atriile nu există un sistem valvular, în timpul sistolei atriale sângele nu refluează în vene datorită caracterului peristaltic al contracției atriale, care progresează de sus în
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
momentul închiderii valvelor semilunare. În această fază presiunile din ventriculi și arterele mari scad atât datorită încetinirii contracției ventriculare cât și a golirii ventriculilor și acumulării sângelui în vasele mari. Înaintea terminării ejecției, datorită golirii ventriculilor și umplerii vaselor mari gradientul presional între acestea se inversează, sângele din ventricul continuând însă să curgă în spre vasele mari în așa-numitul interval de inerție sau protodiastolă. Momentul închiderii valvelor semilunare este marcat pe curba de presiune din vasele mari de o mică
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care în această fază crește progresiv datorită întoarcerii venoase; în acest moment se deschid valvele atrioventriculare începând umplerea ventriculară. Faza de umplere ventriculară rapidă Începe imediat după deschiderea valvelor atrioventriculare, sângele din atrii pătrunzând cu viteză în ventriculi pe baza gradientului de presiune atrioventricular. Pe parcursul acestei faze se realizează aproximativ 2/3 din umplerea ventriculară, având însă o pondere variabilă în funcție de frecvența cardiacă, suprafața orificiului valvular mitral și complianța ventriculară. Faza de umplere ventriculară lentă Apare atunci când debitul circulator prin valvele
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
faze se realizează aproximativ 2/3 din umplerea ventriculară, având însă o pondere variabilă în funcție de frecvența cardiacă, suprafața orificiului valvular mitral și complianța ventriculară. Faza de umplere ventriculară lentă Apare atunci când debitul circulator prin valvele atrioventriculare se reduce, datorită scăderii gradientului presional atrioventricular prin golirea atriilor și umplerea ventriculilor cu sânge. În timpul umplerii lente (diastazis) valvele atrioventriculare iau forma unei pâlnii prin care sângele trece din atriu în ventricul. Astfel se produce o creștere lentă a volumului ventricular în timp ce presiunile atriale
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
iau forma unei pâlnii prin care sângele trece din atriu în ventricul. Astfel se produce o creștere lentă a volumului ventricular în timp ce presiunile atriale scad lent, atingând aproape un platou. Faza de umplere rapidă și diastazisul, realizate numai pe baza gradientului de presiune atrioventricular, au contribuția majoră la umplerea ventriculară, ponderea sistolei atriale fiind în mod normal mult mai redusă. Datorită regimurilor presionale și a complianței arterelor mari diferite, nu există o concordanță perfectă între fazele ciclului cardiac pentru inima dreaptă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea ventriculară izovolumetrică generând gradientele de presiune necesare pentru umplerea ventriculară propriu-zisă. Evaluarea relaxării izovolumetrice. Se poate face prin estimarea timpului de relaxare izovolumetrică, din momentul închiderii valvelor sigmoide și până la deschiderea valvelor atrioventriculare. Măsurarea acestuia se poate face prin ecocardiografie sau folosind diferite trasee
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ajung la sol în perimetrul de interes pentru toate sursele de poluare (I, II și III) Alte considerații: topografia perimetrului de interes este relativ uniformă, fără denivelări/obstacole; nu se iau în calcul: valori ale vitezei zilnice ale vânturilor locale, gradientul de temperatură, turbulența atmosferică, regimul precipitațiilor; se utilizează în calcul v0= 2,5 m/s pentru valoarea medie a vitezei vântului predominant din zonă (ca media valorilor pe ultimii doi ani). 3.2. Proiect 2 Eficiența procesului de epurare a
Aplicații ecotehnologice Probleme Proiecte Studii de caz by Virginia CIOBOTARU, Dumitru SMARANDA,Oana Cătălina ŢĂPURICĂ, Corina FRĂSINEANU () [Corola-publishinghouse/Science/216_a_432]
-
de legare a coloranților pe chitină sau chitosan (Park și al., 1995). Cantitatea de colorant adsorbit pe chitosan crește cu mărirea concentrației inițiale a soluției de colorant, în condițiile în care cantitatea de adsorbent rămâne nemodificată. Aceasta se datorează creșterii gradientului de concentrație la concentrații inițiale mai mari ale colorantului. În multe cazuri, la concentrație inițială mică adsorbția coloranților pe chitosan este foarte intensă și atinge foarte repede echilibrul. Aceasta indică posibilitatea formării unui monostrat de molecule la suprafața externă a
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]