1,226 matches
-
vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii. Rău alcătuit, probabil, pentru viața reală, mi-am creat și una mincinoasă, în care mă simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni. Decadența trupului îmi inspiră un sentiment de grandoare doar în tablourile lui Rembrandt cu bătrâni. Pe plajă, când zăresc vreun bătrân cu trupul deformat de vârstă, strecurîndu-se printre trupurile tinere, aproape impertinente, mă încearcă o strângere de inimă. Am trăit, cândva, de parcă aveam un mileniu în față! Din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lor vina căderii Romei și scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu, la Cicero și la zeii preluați din Olimp. Renașterea a fost, practic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de lemn, cu întăriruri de metal, și lespezile de la intrare te lasă să bănuiești măreția procesiunilor care aveau loc aici înainte de venirea turcilor. Înlăuntru, o imensă schelă. Pe ziduri, în locul frescelor bizantine, fragmente din Coran. Doar cupola impunătoare îți sugerează grandoarea inițială a catedralei. Pe unul din stâlpi, o gaură, Legenda pretinde că sultanul care a cucerit Constantinopolul a avut un vis. Alah l-a sfătuit să învîrtă mâna într-o rotație de 180 de grade pentru a întoarce catedrala cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea în care aș fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi inventat. Așa cum spunea un alt poet de geniu al neamului, Virgil Carianopol, ” Dacă Dunăre n-aveam / Jiul Dunărel făceam!” Tot așa, geniul Eminescu reprezintă geniul românesc ajuns în stadiul de absolut. El n-a dorit țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
ca toate locurile de pescuit. Weber fu nevoit să facă un legământ al tăcerii înainte ca Mark să i-l arate. Lacul Shelter, un lac pe o proprietate privată, se dovedi a fi puțin peste o baltă cu delir de grandoare. —Am ajuns. Ascunzătoarea secretă. Îi prindem și le dăm drumul, spuse Mark. Ăla care prinde cei mai mulți pești până la ora două e o ființă umană superioară. Pe locuri, fiți gata, start. Frățică, arăți de parcă n-ai pus în viața ta momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la bătălie. Eroul se întreabă aspra sensului acestuia, asupra împrejurărilor în care va muri: Narațiunea este realizată la persoana întâi, dar îl recunoaștem pe autor și în vorbirea altor personaje. La popota ofițerilor se reiau discuțiile despre importanța războiului, despre grandoarea lui sau despre lipsa de eroism: pentru Popescu războiul apare ca un tablou înfricoșător cu "mii de cadavre culcate în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a ostașilor săi, în apărarea acestei mănăstiri contra asediatorilor turci, în anul răscoalei grecești (1821). George Hurmuziadis - scriitor grec, Atena 19 iulie 1980 Și la Secu, ca și în alte lăcașuri cu rezonanță ale Moldovei, pământul mustește de istorie și grandoare. Oasele strămoșilor țin țara. Datoria noastră este acea de a o întări prin gândirea, simțirea și faptele noastre. Prof. Dorian Răducan 24 august 1980 122 Odată cu vântul, adie și umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Elena și Grădinaru Ștefan Chiar dacă perdeaua uitării se va lăsa peste amintirile obișnuite, ea nu va reuși totuși să șteargă cu totul din sufletul meu imaginea acestei frumoase mănăstiri. Ligia, Galați 24 iulie 1986 Totul este impresionant prin măreție și grandoare. Fiecare obiect de artă, fiecare lucru are istoria sa și totul este o pagină de cronicar. Familia Vasiliu, București 4 august 1986 Revedem acest sfânt lăcaș după o mare perioadă de timp. Am rămas plăcut surprinși de grija care se
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
parțială după Semantica Generală. Normal, prima impresie era. Încă o dată, despre interiorul acestei case. Și a doua, ideea că era probabil semnificativ faptul că Blayney nu dezvăluise încă scopul pentru care venise într-un astfel de loc... venise aici din grandoarea reședinței prezidențiale. Dar realitatea arăta că avea să fie luată o hotărâre. Așadar, cea mai mare amenințare era prezența în această încăpere a unui tip foarte special de ființe umane de tip vechi; asta însemnând că. aproape toți indivizii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
le arăt că universul este mai mare, mai ciudat, mai subru, plin de culoare și diferit de ceea ce cunosc ele. Și cum pot face asta într-un tablou intitulat „Ziua de spălat“ cu minimum trei figuri? Mda ce fel de grandoare mai poate apărea într-asta? Vreau să fac o serie de picturi denumite Faptele lui Dumnezeu care să arate potopul, confuzia Babelului, prăbușirea zidurilor Ierihonului, distrugerea Sodomei. Da, da, da, un imn Celui Care Provoacă Toate Catastrofele Vechiului Testament, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
informațiile pe care te-am considerat că-ți sunt necesare. Vrei să știi cine e X? Ei bine, și noi vrem să știm. Tipul are o voință de fier, dar nimeni nu știe ce urmărește. Pare interesat exclusiv de propria grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub trăsnete, într-un sfârșit care nu era al meu, puteam să mor, nu depindea numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
informațiile pe care te-am considerat că-ți sunt necesare. Vrei să știi cine e X? Ei bine, și noi vrem să știm. Tipul are o voință de fier, dar nimeni nu știe ce urmărește. Pare interesat exclusiv de propria grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de animal, când există computere! — Atunci, pesemne că Șahul era un prost când, la înscăunare, a pus coroane la mormântul lui Cyrus și i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lungă: arată OAMENI LUCIZI ȘI CLARI. Mâna artistică, cu degetele conice, prezintă variante: cu palma de o mărime potrivită, cu degetul mare, policarul mai mic — privește frumosul în formă; mâna largă, groasă și scurtă, cu pusul mare, denotă spirit de grandoare, prețuirea bogăției cu succese datorate șansei. Mâna artistică este subordonată instinctului, fără ca rațiunea să fie pentru ea altceva decât frumusețea ideilor și lucrurilor. Forma va domina fondul. Individul cu mâna artistică va prefera ceea ce place. El nu concepe adevărul decât
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
șocului paradoxal al victoriei de la 1945. Aventura inițiatică a lui Koinski se întâlnește cu destinul lui Hugo Pratt sub semnul, crepuscular, al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul maiestuos destinat să evoce grandoarea lui Augustus se clatină, sub asediul unor forțe pe care nu le poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de demagogia mussolininiană se suprapune peste drama tânărului Pratt însuși. Tatăl său este sacrificat pe altarul acestei obsesii hrănite de reveriile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală cu cinismul unui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întâlniri carnale subminează însuși fundamentul cetății. Istoria pare decupată din Vechiul Testament, o poveste în care omenescul își revelă taina, iar confruntarea se desfășoară pe acest fundal al jurământului depus pentru fondarea unei cetăți a lui Dumnezeu. Un été indien posesă grandoarea tragică, dar și doza de speranță în redempțiune din Litera stacojie. Sfârșitul Noului Canaan nu este adus atât de invazia răzbunătoare a indienilor, cât de povara de întuneric și de crime ce nu mai poate fi ținută în adânc. Moartea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre Stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca un destin cimitirele. De câte ori am avut timp și exista un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întîlnești atâtea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce intrară, fură conduși într-un birou mare, spațios, cu o canapea lungă, în formă de L. Camera era prea mare pentru mobila din ea. Maggie presupuse că se avusese în vedere, în primul rând, grandoarea, caracterul practic și necesitățile venind pe locul doi, la mare distanță. Un bărbat bine făcut intră cu o tavă de plastic, pe care erau două pahare de ceai fierbinte de mentă, pentru ea și pentru însoțitorul din marină. Maggie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de patru coloane corintice, fiecare aurită la capătul de sus, ducând către un acoperiș care părea să arunce văpăi datorită metalului său prețios? O clipă mai târziu înțelese. Acesta era modelul vechiului Ierusalim, iar acela era Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind acum mai clare ca niciodată. Așa arăta orașul cu două mii de ani în urmă, când Templul evreilor încă era în picioare. Era cu siguranță derutant; elementul cel mai vizibil al Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
biroul său. Se lăsă pe spate în scaun, cu ambele mâini în spatele capului, și privi în sus tavanul înalt al biroului său, bucurându-se de amplitudinea apartamentului pe care poziția sa i-o conferea. Învățase obiceiul de a ignora minusurile grandorii sale, vopseaua care se cojea ici și colo, petele de igrasie de sub fereastră și crăpăturile din tencuială. Pentru un moment își țuguie buzele ironic, ca și cum tocmai îi veni un gând amuzant. Era un bărbat frumos și foarte plăcut. Ținea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui Porfiri. ă Asta e. Asta este a lui Rataziaiev. Zgârietura din față este la fel. Capitolul treisprezece Un document ciudat În timp ce intra în sediul central al Departamentului de Poliție al Orașului St. Petersburg, Porfiri era impresionat nu atât de grandoarea clădirii, cât de starea ei exemplară. Contrastul cu stația din Districtul Haymarket era imens. Uniformele polițiștilor erau mai arătoase și mai cu ștaif, încât acesta avea impresia că se află în vizită la niște rude mai bogate și, în consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]