676 matches
-
țiganilor. Astfel, Șerboianu mulțumea monseniorului Vladimir Ghika (căruia pare a-i fi cel mai recunoscător), lui J. M. Candrea, Alexandru Rosetti (aceștia doi menționați ca fiind profesori universitari la București) dar și principesei Helena Văcăresco 50. Totodată, el își exprima gratitudinea față de trei savanți francezi ce îi acordaseră la rândul lor ajutorul: Mario Roque (pe care îl numește un mare prieten al României și un mare savant), M. Malvezin și Paul Pansy 51. Or, fiecare dintre aceștia trei erau niște somități
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viu, pentru justificarea și îndreptățirea cremațiunei"107. În același raport era pomenit, din nou în mod elogios, și Emil Borinski, ce săvârșea de șapte ani servicii religioase pentru mozaici. Celor doi li se adresau mulțumiri imediat după ce se exprima deplina gratitudine față de primarul Bucureștiului de atunci Victor Dombrowski pentru ajutorul dat dezvoltării crematoriului din Capitală. Din citatele precedente se poate observa lesne un element caracteristic atât discursului cremaționist dar și celui tradiționalist din perioada interbelică: este vorba despre uzul triumfalismului ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până în secolul al II-lea ne oferă singura mărturie scrisă despre nașterea miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră în Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei 82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei în registru iconografic. De obicei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
George Vulturescu și suntem solidari cu el, cu atât mai mult cu cât îi cunoaștem prea bine meritele: el a reușit să înscrie orașul Satu Mare pe harta literaturii române de calitate. De aceea, ne mirăm și nu înțelegem de ce, în loc de gratitudine, primește indiferență ori ostilitate. Cea mai la îndemână explicație ar fi predominația unui anume spirit al locului totuna cu închistarea și opacitatea la cultură. La aniversare Tot despre o aniversare este vorba și în numărul 11-12 din 2013 al revistei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
Mulțumiri Având În vedere că această lucrare reprezintă primul meu demers editorial, țin să mulțumesc tuturor celor care au avut un aport la realizarea ei. De asemenea, doresc să-mi manifest gratitudinea față de dl. Prof. Univ. Dr. Nicu Gavriluță, pentru felul În care m-a ajutat să explorez și să Înțeleg minunatul tarâm al sociologiei, respectiv pentru Încrederea pe care mi-a insuflat-o În legătură cu materializarea lucrării de față. Totodată mulțumesc colectivului
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
auten tic și inatacabil. Eforturile casei de juriști m-au avut În vedere neechivoc numai pe mine, domniile lor au toată Încrederea că eu Înțeleg toate diligențele cît se poate de corect. M-am arătat foarte Înțelegător și plin de gratitudine În scrisoarea următoare, am Întărit că ființez Într-adevăr „in cor 124 O vară ce nu mai apune pore et in persona, in carne et animo“, plîngîndu-mă totuși că, est-european fiind, nu dețin suma aceea, fabuloasă pentru mine deocamdată, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de soi, nobilă. Un om de căpătâi - un om ce punea gând deoparte pentru alții. — Ai fost bun cu mine și cu Shula, Elya. Gruner nici nu aprobă, nici nu negă asta. Probabil prin rigiditatea posturii se apăra de o gratitudine ce n-o merita pe deplin. Pe scurt, dacă pământul merită abandonat, dacă este acum să fim mânați În șiruri spre alte lumi, Începând cu luna, nu e din cauza celor ca tine, ar fi zis Sammler. Puse În cuvinte asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Editura Polirom. Primele cinci volume stau să apară. V-aș ruga să vorbim, în special, despre volumele care cuprind dialogurile cu Saul Bellow și Leon Volovici. Cum s-au născut acestea? Seria nouă de la Polirom îmi prilejuiește un cuvânt de gratitudine față de o editură cu care am fost în legătură în ultimii ani și care a avut o comportare absolut civilizată, în corectitudine, dinamism și profesionalism, ceea ce la început, prin ’89-’90, mi se părea că e greu de găsit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un acut deranj stomacal din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima repetiție. Fraților! Se cuvine să ne exprimăm fără rezerve întreaga gratitudine față de minunatele noastre gazde! Totul, chiar absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceea ce autoritățile le oferiseră. Oameni fără chip, figuranți în complexul arhitectural admirat acasă și aiurea. Copii neauziți ai binevoitorilor oameni de seamă, copii care odată așezați la locul lor, nu vor murmura nicicînd vreun cuvînt de nemulțumire și plini de gratitudine nu vor face niciodată vreo mișcare în plus față de ceea ce era absolut necesar. De nenumărate ori i-am auzit pe ai mei spunîndu-și că a fost un mare noroc acela că tatăl meu a putut găsi nu doar o casă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care, evident, se bucură și de o mai binemeritată trecere, dar, și de anumite reduceri de preț, În privința Închirierilor, a punerii la dispoziție, și a supunerii, În fața unor minuscule persoane, care-și zic, pompos, personalități, oferindu-le grațiile, oficiile și gratitudinile, lingușitorilor organizatori. Brava - lor! Trăiască-le tagmele! Și, cât mai sus, tăgmașii! Ura!
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
îți spun că se simte ușurată când știe că tu te afli acolo cu fiul ei." Continuând să meargă, Gosseyn Trei se împleticea puțin, cărând încă creanga cu care avea grijă să nu-l lovească cumva pe băiat... Analiza implicațiile gratitudinii tinerei mame fără să-și dea seama exact ce simțea el. Dar îi veni un gând: "Se pare domnule alter-ego, că voi fi primul Gosseyn care va merge în dormitor cu o femeie cu alt scop decât acela de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
guvernează cel mai vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca să trezească într-ânsul gratitudinea; apoi celălalt conchise: - Asta este tot! Acum, intră. Era un ordin, iar Ashargin se supuse în modul abject pe care Gosseyn nu-l putea suporta. Mâna lui se întinse. Degetele prinseră mânerul, îl răsuciră și împinseră ușa. Trecu peste prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un autor - te grăbești să declari, ca și cum te-ai arunca în ajutorul cuiva care e gata să calce în gol. — Ah, da? Vă felicit, sunt încântat! - Și privirea pe care ți-o aruncă e într-adevăr de simpatie și de gratitudine. Îmi face plăcere. Cititori, ca să spun drept, întâlnesc din ce în ce mai puțini... Îl cuprinde o undă de familiaritate; se lasă purtat de ea; te cheamă la o parte: — Lucrez de atâția ani la editură... Îmi trec prin mână atâtea cărți... dar pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
implicat sensul că reclama ceea ce i se cuvenea și ar fi căpătat prin urmare un caracter de îndrăzneală, puțin compatibil cu modestia funcțiunilor pe care le ocupa. Pe de altă parte, el refuza să folosească termenii de "bunăvoință", "a solicita", "gratitudine" care, socotea el, nu se împăcau cu demnitatea lui personală. Și astfel, neputând găsi cuvântul potrivit, concetățeanul nostru continuase să-și exercite funcțiile obscure până la o vârstă destul de înaintată. În rest, și tot după cum îi declara el doctorului Rieux, funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă salvează, amânare, amânare, de ce nu umplem noi toți, dintr-odată, salvarea, salvarea... așa bombăne adolescentul Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al teatrului contemporan, se va juca Încă 18 ani, el nu se va degrada, nici cu o cîtime. Fiindcă Dodin este un magician recunoscut, care pune-n plămada reprezentațiilor sale germenele neperisabilului... Și fiindcă trupa este responsabilă și plină de gratitudine față de Soartă. Revenind la emoție, mărturisesc că marele om de teatru parcă vorbește cu cuvintele mele : „Teatrul fără uimire, fără emoții, nu este teatru.[...] CÎnd lucram la Paris, Încă se mai juca Indiile galante, un spectacol care necesita sute de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
au cerut documentare, nu glumă și atitudine, nu povestire: e dificil să scrii, aproape... În paralel, un curs de istoria teatrului universal, unul de istoria teatrului românesc și o carte despre teatrologia națională. Florin Faifer a reușit și merită toată gratitudinea & aprecierea noastră. E greu să epuizezi, Într-o pagină de revistă, o carte; pot spune că am reținut din volum multele gînduri limpezi, ale unora din Înaintași - Odobescu, Maiorescu, Hasdeu, Caragiale. Nu mai revin la esteticienii ultracunoscuți. Am admirat, din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Dar În carte m-am trezit pomenit și eu, nu Întîmplător: cu modestie amintesc că Începuturile consacratului actor s-au legat, În fugă, și de Întîlnirea mea cu elevul de-atunci. Îi mulțumesc comedianului pentru că nu m-a uitat, căci gratitudinea e-o floare rară În lumea actorimii. Apoi, pentru mine importante mai rămîn trimiterile la spectacole și interpreți, flashurile profunde ale cărții, nu giubușlucurile copilărosului memorialist. Spre exemplu, un blitz-portret Îi face Teodosiu, marelui George Constantin („CÎnd apărea se rupea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sè se dezbrace, Înfierbântat, urmèrind mental scenă dusului, Matei ajunge în dreptul farmaciei din colț în care n-a mai intrat din seara aceea, mè opresc la baza scèrilor de piatrè gândindu-mè cè ar fi un prilej bun că sè-mi exprim gratitudinea pentru jumètatea de franzelè primitè, dar ezit, am sentimentul cè din acea searè au trecut deja zeci de ani si cè, dacè voi intra în farmacie, tânèra farmacistè va fi devenit demult o femeie bètrânè, abia recunoscându-mè ca fiind tânèrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a X-a a Liceului în care ați activat, cu precizarea că prezența este obligatorie deoarece s-a constatat, în urma analizei minuțioase, neparticiparea la examenele respective, greșeală indubitabil necesară spre a fi corectată pentru finalizarea studiului dumneavoastră în calitate de figurant. Cu gratitudine, Director-Profesor SS indescifrabil. N-am știut că drumul spre destinația trecut nu are nicio oprire în parcurs. Și e incredibil de scurt. Am coborât în gara Brăila. Un copil se oferi să mă ajute. L-am refuzat. O tânără mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu existau în inima lui și să-l învinovățești pentru că nu le are era la fel de absurd ca a critica tigrul pentru că e feroce și crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o obsesie atât de totală, încât nu mai rămânea în sufletul lui loc și pentru prudență ori gratitudine. — Atunci de ce ai vrut s-o iei cu tine? l-am întrebat. — N-am vrut, mi-a răspuns el încruntându-se. Când a spus că vine am fost aproape la fel de surprins ca și Stroeve. I-am spus că de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]