4,296 matches
-
Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a medievalității noastre târzii, au lipsit, multă vreme, gratuitatea, savoarea, bucuria vieții. Când putem semnala, în literatura noastră, apariția, în poezie, a voluptății și a râsului, cam de când se poate vorbi de descrețirea frunților, de lepădarea veșmintelor popești? Când s-a făcut pasul de la smerenie la delectare, și mai
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
Maiorescu. Expresivitatea le poate veni din concizie, iar figura de stil cea mai potrivită este litota. Dacă excludem, fie și în mică măsură, scopul practic și imediat al comunicării pe această cale, care e, desigur, cel originar, și inducem oarece gratuitate, remarcăm pe loc valoarea exercițiului artistic presupus de twitter. Printre adepții twitter-ului sunt câțiva care vor fi considerați în viitor pionerii noului tip de literatură, clasicii unui gen clasic prin excelență. O fostă ministresă din partidul lui Sarkozy, Nadine Morano
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
Un intelectual onest căruia îi lipsește nebunia unei ipoteze care să rupă pecețile domeniului, singularizîndu- l. Reacția cititorului la o astfel de proză exegetică e după natura intimă a fiecăruia: fără o minimă afinitate cu universul mitologiilor, cartea descurajează prin gratuitatea eterică a subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete volumul i se va părea croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
observă cineva, sună uneori a denunț de sine, dar și a clamare a nonculpabilității („suntbătrână. suntinocentă. sunt autistă,/ sunt mai bolnavă decât un îndrăgostit/ în preajma sinuciderii”) și tot boala, exprimarea dinlăuntrul ei, ar cauționa autenticitatea mărturiilor existențiale. Pe lângă o anumită gratuitate a formulei estetice, venită dintr-o disponibilitate „sans ravages” a eului, și pe care o încorporează în unele cazuri (citim chiar și la Angela Marinescu, într-o recent publicată carte de interviuri, a lui Marius Chivu, o destăinuire de felul
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
estetice, venită dintr-o disponibilitate „sans ravages” a eului, și pe care o încorporează în unele cazuri (citim chiar și la Angela Marinescu, într-o recent publicată carte de interviuri, a lui Marius Chivu, o destăinuire de felul: „Posed sentimentul gratuității în cel mai înalt grad”), confesiunea, după cum ne învață practica literară, poate juca multe roluri, după cum poate îndeplini și multe funcții. Printre ele, cu siguranță, și pe aceea terapeutică, de catharsis psihanalitic, de eliberare de obsesii și de epurare de
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de defensivă (grecescul eyronia înseamnă disimulare). Prin ironie, ființa se ficționalizează. Se situează într-un spațiu al gratuității, aidoma plăsmuirilor artei... Iată cîteva observații, desigur foarte generale, pe care le notez în marginea unui agreabil volum de parodii consacrat poeților noștri de către un autor de care n-am auzit pînă acum, Constantin Ardeleanu. Să recunosc că, în pofida aparentei
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
de consecință, a o avea ca individ e la fel. Și, prin urmare, noi, moraliștii, suntem muște la arat. Citesc: „...cultura (religii, valori, idealuri, comportament).” Arta nu-i. Într-un fel, are dreptate. Cartea fiind despre mersul lumii, arta, prin gratuitatea ei, este în afara chestiunii. Numai că până la gratuitate există trepte - de sens - ale receptării la capătul cărora cei mai mulți nu ajung. Prin urmare, pentru că este inadecvat receptată, arta intervine totuși în starea lucrurilor - și nu puțin. „...momentul când trecutul nu va
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
la fel. Și, prin urmare, noi, moraliștii, suntem muște la arat. Citesc: „...cultura (religii, valori, idealuri, comportament).” Arta nu-i. Într-un fel, are dreptate. Cartea fiind despre mersul lumii, arta, prin gratuitatea ei, este în afara chestiunii. Numai că până la gratuitate există trepte - de sens - ale receptării la capătul cărora cei mai mulți nu ajung. Prin urmare, pentru că este inadecvat receptată, arta intervine totuși în starea lucrurilor - și nu puțin. „...momentul când trecutul nu va fi decât o amintire îndepărtată și vagă ar
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
În momentul în care aceste preocupări subiacente dispar, când literatura nu mai e o problemă, născută cu surdină și moartă cu fanfară, nici Fuchsiada nu mai e altceva decât o absurditate cel mult simpatică. Înclin să cred că, savurându- i gratuitatea și ironia de poveste cu un Făt-Frumos în fărâme, putem, încă, să-i mai vedem și apartenența la un curent care s’en fiche și nu prea. Dar se prea poate să mă înșel.
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
mărturie însoțită de mii de sori (...) dar și scara rezemată de zidul scund povîrnit peste/ kiva scară neducînd nicăieri, ca o dovadă a intangibilității cerului” (Pîinea hopi). După cum interferențele plinului și ale vidului dau sugestia tangențelor dintre interesele omenești și gratuitate: „Lucru straniu, locurile astea desemnează-un fel de chintesență a golului în timp ce împrejur foiesc docherii, dar nu pe-această stradă unde nimeni n-ar ști cum să-și facă de lucru, la ce ușă să bată, căci nu există niciuna
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
spui nimănui, dar eu mă prefac că sunt aici.” „În mod ciudat, nimic din adevăratul Cioran nu este încă în primele lui cărți.” În cărțile românești, adică. Parțial, nici în Précis de décomposition, aș adăuga. Lipsește, zice Barsacq, „acea seducătoare gratuitate”, „gluma ascuțită”, „detașarea”. Perfect adevărat. Deși nu-i sigur că, până și la Paris, nu marile „adevăruri” patetice l-au făcut cunoscut. În legătură cu adeziunile din tinerețe: „Cioran a aparținut cohortei de inteligențe limitate.” Un verdict sever, dar drept. M-am
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
mai recentă, Constantin Acosmei a adoptat deja filtrul unei conștiințe retardate, cu atât mai „poetice” și mai proaspete cu cât renunță la abstracții în favoarea unei viziuni de tot elementare. Apoi, acea imaginație luxuriantă a sadismului, împreună cu „terorismul” cotidian și cu gratuitatea - ba chiar estetismul - cruzimii sunt în mare măsură inspirate din show-uri TV de tipul „Jack Ass”, „Lenore” sau „Happy Tree Friends”. Din ultimul, un mixaj bizar de desene animate cu elemente de horror, preia Vlad Drăgoi insistența pe caligrafia
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
azi, cu care m-am încrucișat poate în două rânduri și am schimbat, poate, câte un cuvânt. E genul care-mi place, cum repede constat. Complet aiurită, spunând numai la ce nu te aștepți, făcându-te să simți cu câtă gratuitate trăiește, cât de aerian. Ce-i drept, și cât de tensionat. Din această ultimă cauză, e tipul de om căruia nu știu ce să-i spun. Marta Petreu a publicat frumosul poem trimis mie, în ‘87, de Florin Mugur, cu versul dureros
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
fost, de asemenea, invitați la . Asociața Femeilor de Cariere Judiciare din România din care fac parte avocate, procuroare și notare, vă oferă posibilitatea de a vă reprezenta în Justiție. Totul este gratuit pentru că noi, avocații, mai știm să avem și gratuități atunci când este nevoie. Trebuie să ne ajutăm între noi", a subliniat Paula Iacob.
Paula Iacob, judecată cu Vasile Ciurchea. CNAS blochează o decizie a Guvernului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29241_a_30566]
-
puțin actuale. Ceea ce nu înseamnă că n-ar putea reveni în actualitate, calitatea lor liminară - comicul irezistibil - ferindu-le de riscul degradării iremediabile. Cred, însă, în măsura în care-mi este familiar momentul dramatic actual românesc, că viziunea clasică asupra existenței, ca și gratuitatea comicului, nu se potrivesc cu teatrul „angajat”, intens interactiv, de azi. Într-un anume sens, pare că realitatea a luat-o cumva înaintea comicului absurd din Preșul, ca și înaintea subtilei pedagogii morale din Boul și vițeii. Ambele piese sunt
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
schizomorf" și "antitetic", încît referința diairetică la simbolul focului apare firească, în contextul analogiei cu bunătatea care, ca expresie pozitivă a moralității, are o evoluție ascensională, purificatoare. Cu toate că sînt rare, distingem în didahii și veritabile imagini poetice autonome, a căror gratuitate estetică nu mai trebuie demonstrată. Iată bunăoară: "...apoi, pe urmă, după ce au ascuns soarele toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei între întunerecul nopții și cînd coriul, de osteneală, au fost închis spre somn toți ochii
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
omului". Am putea spune că și în această ,,a doua etică" binele este subordonat umanității, însă nu umanității ca ceva închis, finit, așa cum este într-un moment dat, ci ca fiind într-o devenire nelimitată. Petru Creția spunea odată că ,,gratuitatea este universalul, dar sub specia posibilului". Gîndirea etică - și nu numai etică - a lui Petru Creția se centrează, în scrierile din anii '70-'80, pe conceptul de libertate, afirmat cu un anumit patos, lesne de înțeles în împrejurările date. El
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
datele sale individualizate, ireductibile. Aceasta pentru că există o retorică a confesiunii, cu normele și regulile ei, desigur subtile, aproape insesizabile, după cum distanța care separă mistificarea de adevăr poate fi, la rândul ei, fragilă, fluctuantă, inconsistentă. La Baudelaire se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot ce-i vine în întâmpinare, firescul gesturilor esențiale". Eseistul notează relațiile multiple care se stabilesc între realitate și eu, între fondul emoțional și expresia scripturală ce-l fixează, între prezentul trăirii și al verbalizării și trecutul evocat
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Mircea Mihăieș Perfect ecumenici când e vorba de zile libere și gratuități, adorând pleașca și divinizând ploconul, românul se dovedește un profesionist al chermezei și-un virtuoz al dării de râpă. N-am scos aceste considerații nici din studiul (sociologic? psihologic? rasial?) care ne plasează între popoarele toante ale Europei și nici
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
remarcat, Gore Pirgu nu este un parvenit. Căci dacă ar fi fost, s-ar fi îngrijit mai atent de Ťascensiuneať sa. Gore Pirgu este un virtuoz al tupeului, al obrăzniciei mai degrabă deșarte decît interesate, al comunicativității fruste și al gratuității". Capitolul Recuperări, scris după 1990, este un soi de revizuire sui-generis a canonului literaturii române. În sensul că autorul susține valoarea canonică a unor scriitori ale căror (capod)opere au fost excluse, din motive extraliterare, din manualele școlare și din
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
rămas în spațiul său de reverie culturală și de proiecție antropologică, metodologia sa și epica aferentă aveau justificări în ele însele și priveau exclusiv o anumită dinamică intelectuală, însă în clipa în care aceste instrumente au fost dizlocate din contextul gratuității lor originare și folosite ca mijloace de acreditare, de promovare și, implicit, de expertizare a unui obiect clar determinat, lucrurile au capătat o întorsătură care suspendă orice prezumție de inocență. Somptuoasa lui carte Brâncuși / Sophirosyne sau Cumințenia Pământului, apărut la
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
Rodica Zafiu De mai multă vreme, mai ales în limbajul argotic al tinerilor, e curentă folosirea cuvîntului moca pentru noțiunea de ,gratis, gratuit". Seria sinonimică a gratuității nu e prea bogată în română, nici în varianta standard, nici în cea populară și familiară - lucru oarecum surprinzător, dată fiind importanța practică a conceptului. Există desigur perifraze - fără bani, fără plată, de pomană; expresia pe blat indică (în limbaj
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
de cuvinte cu salt stilistic: un cuvînt popular-argotic e înlocuit printr-un neologism internațional. În plus, forma corespunde tendinței limbajului familiar-argotic de a folosi cît mai mult cuvinte invariabile: moca intră în serie cu mișto, nașpa, super etc. Scurtimea formei, gratuitatea și absurdul îi explică în bună parte succesul.
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
un agent al modernității și un exponent autoritar al unor simboluri și instituții noi, în esență el cumulează încă, în secvențe alternative, atît vocația de zugrav și de iconar, cît și pe aceea de actor laic în plin specatacol al gratuității. Spre deosebire de artistul occidental, însă, egal cu sine indiferent dacă pictează pentru sala de expoziție sau pentru spațiul amplu al unei catedrale, pictorul român trăiește încă - și va continua să trăiască astfel pînă în momentul coliziunii sale cu postmodernitatea - într-o
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]