12,265 matches
-
ce presupun munca în echipă. Sinectica O metodă bine structurată pentru antrenarea indivizilor sau a grupurilor în vederea rezolvării creatoare a problemelor care a fost dezvoltată în lucrarea „Synectica” scrisă de W.J.J. Gordon, în 1961. Cuvântul „synectica” provine din limba greacă și înseamnă stângerea laolaltă a unor elemente diverse. Metoda sinectică foloșește două operații de bază: - să facă un lucru „ciudat” să-ți devină familiar - operație care implică înțelegerea problemei, deci în esență este o fază analitică; - să facă ca obișnuitul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
este destul de matură și inteligentă pentru a nu-și închide orizontul sufletesc „sub greutatea lutului”. Ceea ce, presimte, îl va supune la „grele încercări”. 2 iulie 2006, seara Urmăresc un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau tocmai de aceea!) are aproape dublul vârstei ei. Nu ia în seamă nici bârfele colegilor universitari, nici amenințările fostului soț. Nici măcar un prieten apropiat, scriitor, nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zborul cel mai înalt și fără oprire. Este poezia ideală care satisface cititorului certitudinea existențială și totodată îl pune în cursă pentru depășirea infinită a limitelor. De aici receptivitatea sa de excepție. Lectura cosmică a poemului "Cosmos", concept de origine greacă, însemnează ordine, armonie, coerență internă opus conceptului de "chaos" semnificând dispersie, dizarmonie, anarhie. De asemenea, gândirea clasică elenă opunea "hybris-ul", adică supramăsura, conceptului "dike" care era legea, echilibrul. Principiul delfic metrion "nimic prea mult !" recomanda evitarea excesului care poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che move il sole e l'altre stelle". Deschiderea cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie ulterioară occidentală. Vedele indiene au creat viziunea unui întreg popor, întruchipată în operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scurtă, totuși "muritorilor le sunt date zile nemuritoare", afirma Pindar, pentru că "există o vecie a vremii"; "bucuria și slava dau în flăcări când tot ce poetul atinge cu strunele se află în armonie" cu omul și cu toată firea. Spiritualitatea greacă a fost modelatorul liricii lui Friedrich Hölderlin. Sub semnul apolinicului, poezia sa serbează, în gesturile largi ale amplelor ritmuri grecești, sacralitatea naturii și a vieții: Crestele ne învață legile lor sfinte... Vreau să vă cânt graiuri ale cerului, pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui Michelangelo relieful formei umane își depășește drama lăuntrică prin energia sa nemăsurată, dacă neînfrânata bucurie a vieții cu paroxismele ei entuziaste sau dureroase cutremură rodiniana Poartă a Infernului, în arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prestigiul unic al poeticului să fie larg prezent, sub o formă decantată, în Critica puterii de judecare. Viață filozofică de exemplară etică model stoic a petrecut împăratul Marc-Aureliu, așa cum ne-a transmis în meditațiile sale din cartea scrisă în limba greacă, Ta eis heauton "Către sine însuși" unde pledează pentru respectarea naturii, temperanță, bună înțelegere și mai ales efortul continuu către perfecțiunea morală de sine. Viață filozofică iluminată, de ordin mistic, a avut Magister Eckhart, o gândire depășind dogmele creștine. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Pindar și Hölderlin și-au trăit viața la cea mai înaltă temperatură a liricii, și anume, "gândirea poetică". Căci, scrie cel mai de seamă poet grec: "De orice înțeles, muritorii nu-și aduc aminte, dacă el nu dă în floare pe înălțimile sofiei". Iar autorul romanului Hyperion este poetul spiritualității absolute pe plan universal. "A fost arhetipul poeților, scrie Herman Hesse despre Hölderlin, predestinat de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a omului de a se elibera de realul comun și de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit pentru cultura universală și, desigur, propria mitopee pentru culturi cum sunt cea indiană sau chineză. Mitul, basmul, conțin și dezvoltă simbolurile fundamentale ale onto-axiologiei umane în drumul spre a accede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
onto-axiologiei umane în drumul spre a accede la valorile eterne. Marii creatori din toate timpurile și-au luat modele emblematice din această mitologie: de pildă, miturile privind pe Prometeu Apollo, Dionysos sau Orfeu, revin constant în creațiile lor, de la autorii greci și până la Beethoven și Goethe, Nietzsche și Rilke. Poezii precum Ghilgameș la babilonieni, sau Miorița la români, exprimă constanta viziunii despre moarte la babilonieni profund tragică, la noi apoteotică , moartea fiind concepută ca nunta omului cu natura, devenită mireasa lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural, mai cu seamă de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de Rembrandt. Empedocle afirma că lumea este expresia conflictului etern între iubire și ură. Ce bogată recoltă a răului a făcut Dante cu Infernul său ! Shakespeare, după ce condamnă sever în Troilus și Cresida, cruzimile inimaginabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acordarea de scutiri fiscale doar pentru populația venită de peste hotare. Locuitorii din preajma târgului nu beneficiau de aceste avantaje tocmai pentru a nu se ajunge la o depopulare masivă a satelor. În aceste condiții în vechiul târg au ajuns numeroși negustori greci, armeni și evrei. “Privilegiul orașului Tg.Frumos” dat de Scarlat Callimachi în 1815 era un program de modernizare și urbanizare a așezării care a făcut ca în scurt timp Tg. Frumos să ocupe locul al XIV-lea în ierarhia orașelor
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Maria Eliza și Mândruț O. Metodele didactice de învățământ reprezintă un ansamblu de procedee și mijloace integrate la nivelul unor acțiuni implicate în realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale activității de instruire, educație proiectată de profesor. Termenul metodă vine din limba greacă și înseamnă cale spre (odos-cale; metha-spre). În știință, în general, metoda este definită ca ,,o cale de cunoaștere" care produce informații, strategii, principii, legi, paradigme, iar în pedagogie devine ,,o cale" necesară pentru dobândirea de cunoștințe și capacități prin valorificarea
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cabinete. "Cei mai mari clerici, spune un bătrân autor, nu sunt însă, în mod necesar, și cei mai buni miniștri". Brantôme28 a povestit aventura cardinalului Bessarion la curtea lui Ludovic al XI-lea29. Cardinalul, adevărat om al timpului său, știa limba greacă; Papa, care făcea mare caz de această ținută, l-a trimis în Franța, pentru a încerca o reconciliere între rege și ducele Carol, "Temerarul" Burgundiei 30. Cardinalul, odată sosit, s-a arătat a fi atât de zelos și de curtenitor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
tr., în estul Europei. Și cum acestor noi state trebuia să li se dea și frontiere, a trebuit să fie "lăsați" germani în Polonia, polonezi în Germania, unguri în România, greci în Turcia, slavi în Grecia. Se știe cum populația greacă din Anatolia a trecut Helespontul pentru a face loc turcilor din Rumelia; în țările în care aceste schimburi barbare de populație nu au fost posibile, s-a dispus protecția minorităților. Diplomații sunt cei care trebuie să vegheze ca această protecție
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Vergennes la Afacerile Străine. 60 Iosif al II-lea, împărat al Austriei (1780-1790), fratele Mariei Antoaneta, regina Franței. 61 Maria Antoaneta, regina Franței (1774-1792), sora împăratului Austriei, Iosif al II-lea. 62 Plutarchos sau Pluatrh (46-125 e.n.). Istoric și filozof grec născut la Cheroneea. Din anul 92 e.n. se va instala definitiv la Roma, primind cetățenia romană. În intervalul 100-102 e.n., va scrie celebrele Vieți paralele ale oamenilor iluștri, constând într-un număr de patruzecișișase de biografii. 63 Henri Beyle, cunoscut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de punere în aplicare a ceea ce nu se poate aplica. Nu încetăm să ne explicăm ce îl deranjează pe acest bărbat atât de onorabil, nu ne putem explica de ce, cel care scriind atât de frecvent și fiind profesor de literatura greacă, pune atâta grijă în a nu scrie niciodată literatură asemănătoare. Oare pentru că o cunoaște prost și-i e frică să-și demonstreze neputința în ceea ce, în mod oficial, este maestru? Nu știm să o spunem. Altă manie, care îl strică
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aducă fericirea sau nefericirea, este o perpetuă sugestie. Nu se aud mulți spunând: "O datorez numelui pe care-l port?". Lucru anevoios cum mă cheamă și cum mă chem pe mine însumi!10 Numele trebuie să fie grecesc pentru că limba greacă e aceea a științei, în plus, sonor și semnificativ. Carrascal recitește scrisoarea în care singularul filosof, don Fulgencio, i-a răspuns la întrebare și care zice așa: "Sunt unii care poartă ca pe o pedeapsă numele lor, ca o cocoașă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
coregului. Părțile civice aflate în opoziție se găsesc astfel întrunite cu ocazia spectacolului tragic, care constituie și o pauză a vieții cetății. Aceasta este analiza pe care Platon 1 o face asupra acestor manifestări antice în cadrul educației morale a cetățeanului grec. Iată de ce, cu toată grija pentru spectacolul în sine, grecii puneau accent pe textul dramatic, pe valoarea literară și pe conținutul său educativ și moral. Și Aristotel 2 situa teatrul la temelia educației omului. Autorii, coregii, actorii și coriștii se
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nu poate supraviețui morții acestui sistem de credințe, convenții și mentalități care este mitologia. În lucrarea sa, Tragicul, o fenomenologie a limitei și depășirii, Gabriel Liiceanu afirmă că „mitologia cu virtuți tragice, de tipul celei care a făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic al acestei organizări”1. Tragicul este un fenomen tulburător, ce scapă definiției: arată măreția omului, dar și mizeria lui; face din
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
la început formă rectilinie, apoi semicirculară, ca teatrul lui Dionysos, cu rândurile sale din bănci de marmură, sunt de obicei modernizări ulterioare ale unor structuri modeste, din lemn. De la Vitruviu, autorul celebrei lucrări De arhitectura 1, aflăm dispoziția unui teatru grec. Comună până și celor mai vechi teatre era locul numit „orchestra”, unde corul (care comenta acțiunea dramatică, fiind diferit de corul de operă, în accepția modernăă cânta și interpreta dansuri. Aici se putea pătrunde prin două intrări opuse și laterale
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
al tragediilor lui Eschil sau Cleindenides, ce s-a distins în piesele lui Sofocle. Trebuie să amintim că uneori autorii jucau ei înșiși în propriile opere, așa cum au făcut Eschil, Sofocle sau Aristofan. Toate acestea dovedesc faptul că actorul antic grec trăia intens viața cetății sale, fiind legat de tot ce-i preocupa pe concetățeni 1. Corul (ansamblul coreuților, al căror număr a fost ridicat la 15 de Sofocle și care sunt interpretați de cetățeni care reprezintă cetatea în teatruă ocupă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
o suferință care-l purifică, îl înalță și, în cele din urmă, îi dă dreptul la reabilitare. Fapta lui Oreste are o dublă semnificație: nu este doar un gest de răzbunare, ci și de eliberare, căci corul, care reprezintă poporul grec, își exprimă bucuria de a fi scăpat de domnia despotică a perechii criminale; astfel, fiul reginei devine un eliberator. În tragedia lui Eschil, părțile cântate de cor au o mare importanță, egalând și depășind uneori dialogul actorilor. Intervențiile acestuia sunt
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]