2,649 matches
-
am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
bate-un gând, Că-în orișicare clipă vin crunte vijelii Și mă-împresoară ziduri de nouri fumurii, Abia zăresc poteca ce duce spre zenit, Mi-s tălpile zdrelite de drum și-au obosit, Bezmetice, prin ceață, mă poartă fără sens, Iar gri-ul unor zile devine tot mai dens. Se-amestecă argintul din zorii lucitori, Cu focul din apusuri, cu umbrele de nori, Si sufletu-mi pictează pe pânză unui vis, Tablouri fără noima crolate în abis. Dar jinduind suflarea de aur
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
fiind o tristă călăuză. Drumul îți oferă cele mai inedite experiențe. De abia parcurgi o sută de metri și intri într-o altă lume, un fel de Valea Plângerii atemporală. O împărăție cenușie, ca o pânză pictată în nuanțe de gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni... Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece și vânt puternic. Apoi cerul s-a umbrit în gri închis, și valurile Mării Mediterane se înfruntau cu malul, cu stâncile, cu timpul, cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată... Citește mai mult Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni...Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece și vânt puternic. Apoi cerul s-a umbrit în gri închis, și valurile Mării Mediterane se înfruntau cu malul, cu stâncile, cu timpul, cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată...... XXI. RONI CĂCIULARU - INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ȘI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
am îmbolnăvit de poezie o boală de care nu pot să mă vindec de care însă nici eu nu știu încă dacă aș dori vreodata să mă vindec. 14 Primăvară cu moațe ... Mă-mbracă primăvara în culoare, scăpată azi de griul mult cernit mi se deschid în cale ochi de floare și poftă mi se face de iubit. Mirese mii cireșul strânge-n brațe belșug de flori își pun fetele-n cozi, sunt astăzi Apusenii plini de moațe ce scot la
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
pentru unii sau alții. Idealismul juvenil nu ține cont de acel Modus In Rebus, de acea Aurea Mediocritas care, etimologic, a însemnat ''aurita cale de mijloc'' și nu sensul, deformat și peiorativ care i se dă astăzi. Lipsesc tonurile de gri, care fac metaforic vorbind, trecerea de la alb la negru, deși această zonă tranzitorie ar fi benefică mai ales în politică. Se întâmplă exact ca în credință, unde fiecare adept al unei religii îi consideră pe ceilalți păgâni, dacă nu și
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului Griul cerului coboară, Peste sate risipite, Câte un horn pe nara, Aruncă fum ce leagă, Că într-o joacă, Norii călători prin țară. Pe potecile pierdute, Trece vâtul șueră, Alungând cântările, Și chemând noienile. GRĂBITA TOAMNĂ Ceață deasa Bate-n poartă
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367654_a_368983]
-
amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni... Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece și vânt puternic. Apoi cerul s-a umbrit în gri închis, și valurile Mării Mediterane se înfruntau cu malul, cu stâncile, cu timpul, cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată... Lumea din portul telavivian fremăta multicoloră și-și căuta rosturi de odihnă și
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la cap și ciocurile viu colorate în roșu. Au parcurs într-o plutire maiestuoasă întreaga întindere de apă din fața noastră și au
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
mereu far' să cobori, Iar în relief de sentimente Ești vârful alb răpit de nori În timp și spațiu absolute Ești interval nemărginit, Minut cu clipele cusute Și antonim la ce-i finit Ești capodoperă ființei Românul fără de sfârșit Păcatul gri al conștiinței Și dorul meu cel înroșit Ești legământul cel mai sacru Ce l-am făcut cu Dumnezeu Ești gustul dulce chiar și-n acru Ești tot, ești tu, acum, mereu ... Citește mai mult În matematică iubiriiEști absolut și infinit
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
cel mai potrivitîn geografii de complimenteUrci tot mereu far' să cobori,Iar în relief de sentimenteEști vârful alb răpit de noriîn timp și spațiu absoluteEști interval nemărginit,Minut cu clipele cusuteși antonim la ce-i finitEști capodoperă ființeiRomanul fără de sfârșitPăcatul gri al conștiinteiși dorul meu cel înrositEști legământul cel mai sacruCe l-am făcut cu DumnezeuEști gustul dulce chiar și-n acruEști tot, ești tu, acum, mereu... III. NE PLEACĂ TINERII DIN ȚARĂ, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr.
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. * Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! *** Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care alungă răul Din cel pătruns de
CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367741_a_369070]
-
Camera, cu pereții ne-ncărcați inutil și al cărei candelabru dă valoare și distincție, are mobilă nouă cu ecouri vechi, de lume bună și țintuită-n timpul ei trecut și stins. Dușumeaua e acoperită de un amplu covor plușat pe griuri și note discrete, iar când pășești, lemnul parcă ar geme, iar auzul meu discerne cumva un glas incert de om... Când te miști, partenera știe. Dar ne obișnuim repede cu nedeslușitul cor al lemnelor de sub covor. Ascult atent, în timp ce consoarta
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
CUIB Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
incinta bazinului și se încălzeau între ele, ferindu-se de urgia de afară. Printre cele cu vechime pe litoral se aflau și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
adevaratei cunoașteri. „Luminând Crucea sfântă înfiptă-n Calvar./ Încep să-nțeleg și s-accept că pe-un dar/ Moartea de mine ce nu-i în zadar./ Trebuie să mor ca să pot viața primi,/ Firea-mi să moară și starea de gri,/ Pe cruce să mor-apocaliptică zi.../ Eu trebuie să mor, trăind printre vii.” În „Baladă”, poezie ce amintește de simbolismul versurilor lui Bacovia, elanul sufletesc al poetei este „temperat” de multitudinea instanțelor memorative ce rezultă din sugerarea ideii de curgere ireparabilă
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
decorul s-a schimbat sub întunecată zare, iar timpul nu se mai definește ca odinioară. Deși nu mi-am ales naționalitatea, cred că aceasta mă definește. Una plină de contraste, plină de rău dar și de bine, îmbibată de un gri ce dacă ai răbdare, putere și perseverența, e străpuns ucigător de un curcubeu dătător de speranță, dragoste, adevăr și victorie, virtuți fără de care nu ne-am defini ca popor. Sigur că nu am pleca niciodată din fruntea ierarhiei, dar știu
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
Poem pentru depărtările noastre (p. 13), verdele este omni prezent, simbol al speranței, trezirii la viață, dăinuirii: „între cuvinte predomină verdele înviere fluturi”, „câmpia te va urma dar mai ales cerul și verdele/ oriunde oricând și oricât de îngust sau gri/ ar fi orizontul”, „repetă repetă cu ochii închiși mai întâi apare verdele” În lirica poetei, dragostea ocupă un loc aparte. Dacă iubirile, pe lângă frumusețea lor inefabilă, au uneori „chiar un gust amar”, ori sunt o „povară”, Ana Urma redefinește conținutul
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
fi totuși vii ! Tristețe ! De ce mă copleșești ? Știam că ziua asta va veni Știam că totul se va nărui ! Și va pleca....și poate îmi va scrie Sau poate nu.... Doar amintirea va mai dăinui Și - acele dulci cuvinte Astăzi gri ! Sau poate toamnă îmi va povești Despre trecutele culori Sau flori ce - n glastra se vor ofili ! Și poate pe o scenă părăsita Am să te - aștept ! Oare vei reveni ? Cortina va cădea...peste o scenă goală Tu nu vei
FRANTURI DE DOR de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368644_a_369973]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ACORDEON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ACORDEON Prea repede își pierde toamna tonul, Când plumb și gri acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii plutește puful De păpădii, ce-au rătăcit cotlonul. Nici fluturii nu-și părăsesc coconul, Iar mierla-și smulge pana și zuluful. Abia târziu se-aude vesel
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]
-
Acasa > Poezie > Imagini > S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului s-a prăvălit o umbră jertfind în zbor un flutur culorile-i de ambră sub sumbrul gri se scutur în strâmta-i crisalidă visa la ziua-n care pe aripa-i splendidă va găzdui un soare ursit de curcubeie și alintat de-o boare n-a pregetat să deie sărut gingaș pe-o floare dar tulburând înaltul
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363631_a_364960]