1,312 matches
-
această temă. — E în regulă. Voi încerca! Lăsați aici acel studiu - care pare într-adevăr făcut de experți - și îi voi cere președintelui Jaén să-l citească în timpul călătoriei. Făcu un gest vag: E tot ce vă pot promite... Când grilajul mare de fier se închise în spatele lor și se văzură din nou în stradă, preotul comentă: — Același zgomot trebuie să-l fi făcut și poarta lui Pilat din Pont. — Bună! — Bună... — Am venit să-mi iau cărțile. Arătă spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o descriere scrisă a celor doi bărbați, unul foarte Înalt și unul cu barbă, atât companiei de asigurări, cât și poliției. Se părea că intraseră prin efracție În palazzo, căci Încuietorile de la ușa laterală fuseseră forțate, lacătul care Închidea un grilaj de metal fusese tăiat. Deși Brunetti nu vorbise cu Viscardi, discuția sa cu Vianello și Fosco ajunsese ca să-l convingă că nu avusese loc nici un jaf, ei bine, nu un jaf Îndreptat spre altceva În afară de banii companiei de asigurare. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
scurtă. Traversă Rialto, trecu prin Santa Marian și-n jos către San Francesco della Vigna. Ca Întotdeauna la ora aceea, orașul era de-a dreptul pustiu; trecu pe lângă un paznic de noapte, care strecura mici dreptunghiuri de hârtie portocalie prin grilajul din fața magazinelor, dovadă a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spusese doctorița Watson că se va întâmpla. Apoi, chiar și mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
după edgar allan Poe sau pentru vreun film de tim Burton. apropiindu-mă, împreună cu Guy Courtois, de acest loc în care o parte a tinereții mele mai vibra încă, mi se păru brusc că eram eu însumi încarcerat acolo, dincolo de grilaj și de poarta monumentală din fier forjat. îmi veni în minte brusc nuvela lui edgar allan Poe, Prăbușirea Casei Usher, dar și imaginea casei bîntuite de stafii de la Disneyland. Poarta, îmbătrînită, dar încă extrem de demnă, străjuită de doi pilaștri încă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuși de pădure fără fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanț. O portiță mai mică numai era deschisă, și pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața ușii de la intrare, el se codi să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bucătăriei, care se vedea jos la parter, mânuind o lingură mare, strigă nebăgată-n seamă de fată: - Haida! A-nceput nebunia! Otilia o luase spre fundul curții, care era foarte adâncă și plină de pomi groși și stufoși. Un mic grilaj, căzut pe alocuri, indica despărțirea dintre curtea din față și cea din dos. Nu era nicăieri nici un strat, iarba creștea în neregulă. Un chioșc înalt de fier se vedea între copaci. Otilia alergase într-acolo și ședea acum pe banca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau, din care cartier provii... 48 DANIEL BĂNULESCU Grilajul de fier forjat. Și răzuind, dintr-un singur zvâcnet al teribilului rinichi al uriașului Șaptezecist, un întreg convoi rusesc, rulând, la ora aceea, pe banda a doua a Căii Victoriei. ...Carambolaj perfect. Sfărâmăturile limuzinelor sovietice au acoperit, mai multe zile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub privirea de sfinx adormit a motănașului fermecat cu nume de maimuțică. Îl apucase febra tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea în continuare concentrat ținea să păstreze cântecului un ritm leneș, nepăsător la avertismentele prietenului. Pe măsură ce creșteau numărul vibrațiilor gălăgia amintirilor șterse îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-ar mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210 Când începeau ploile, se îmblînzeau și își găseau loc prin magazii. Iarna tremurau sub porți și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și abia trei ani mai târziu s-a trecut la realizarea benzilor de circulație și a cablurilor de susținere a podului. În mai 2004, anul în care Grecia a găzduit Jocurile Olimpice, s-a trecut la construcția trotuarelor și la amplasarea grilajelor de protecție. Podul a fost în sfârșit inaugurat pe 7 august 2004, cu doar o săptămână înaintea startului jocurilor de la Atena, și primii oameni care au călcat pe noul pod au fost purtătorii flăcării olimpice. Noul pod a costat în
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme. Părea să aibă stofă de căpetenie. Tommaso a promis că va face tot ce-i stă în putință pentru a da de perete acele grilaje chiar la începutul răscoalei. Avea nevoie de un om ca el, capabil de a gândi și a organiza o bandă. Mulți dintre ei se dedaseră la tâlhării și furturi, ca și turcii și spaniolii; cu siguranță o făcuseră de foame
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zis că cerul îl ai în inimă și-n suflet. Mai bine așa, aici suntem ca-ntr-o familie și dacă ne obișnuim cu locul, reușim s-o scoatem la capăt. Nu e ușor, așa-i? Puțin timp după aceea grilajul din mijloc a fost închis și șoaptele deținuților din diverse celule se auziră tot mai slab până ce deveniră un murmur ațipit. Unii își povesteau pentru a mia oară istoria crimei săvârșite, alții invocau pedeapsa iadului pentru a-și răscumpăra păcatele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să pleci grumazul, iar restul nu mai conta, chiar așa și era. Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele și-l făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu ciolan de porc. Vorbea fără să fie atent la cuvinte, doar așa, să-și audă propriul glas
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
putință. Sunt nebun, e-adevărat? Sunt într-adevăr dacă nu știu unde mă aflu și nu mai țin minte numărul zilelor. Și la ce-ar sluji? Ziua, noaptea, vara, iarna, primăvara! Ce se schimbă în viața noastră? Se închid și se deschid grilajele, strigăte. Tăceri nemărginite și frica de a fi înghițit de umbre. Nu mai știu ce-nseamnă frig sau cald, mirosul sau duhoarea, că sunt sătul sau flămând. Tommaso înțelegea perfect acele senzații: el însuși încerca acea nepăsare. Numai că el
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-și dau seama de ceea ce avea loc în temniță; cazurile de vindecare sporeau de la o zi la alta. Într-o seamă, când candelele fuseseră stinse și doar din celula lui Tommaso se întrevedea o sclipire de lumină, se auziră scârțâind grilajele și răsunând pași apăsați. La ora aceea? Ce eveniment extraordinar ar fi urmat să aibă loc? Călugărului îi îngheță sângele în vine. Nu cumva voiau să-l transfere din nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca fără să fi cunoscut un loc să vorbești despre el cu amănunte și cu... Mai bine să nu se lase pradă panicii, chiar dacă era ispitit să-l poftească pe Tobia să-și ia bun rămas. Se aflau deja dincolo de grilaje când Tommaso îi chemă pentru a le strecura o foaie de hârtie. Este ultima poezie pe care am compus-o, mă tem că e ceva foarte intim, ceva ce va să dea în vileag autorul și nefericitul traseu al vieții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc, cu un zgomot asurzitor de parcă s-ar fi descărcat Dumnezeul puștilor. Pe urmă, trântindu-se, grilajul metalic. Și iarăși, țăcănind, lacătul care îl prindea în belciug. Deținuții, la pândă, respirau ușurați, când auzeau repetându-se ritualul ușilor. Era așadar un control de rutină. Dacă însă numărătoarea dura mai mult, nu se mai știa. Se putea întâmpla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cel care a proiectat-o a știut cum s-o înceapă, dar nu și cum s-o termine. După aceea m-am gândit că a fost un semn, de fapt, un prim semn, căci au urmat, foarte repede, altele. Văzând grilajul care închidea drumul, ar fi fost o greșeală să mă întorc, crezând că am greșit direcția, cum adică s-o greșesc, dacă nici măcar nu știam încotro merg ? Am găsit poarta întredeschisă, am împins-o puțin, dar nu s-a clintit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întins poșeta. De fapt, a deschis ambele geamuri, și pe cel din partea lui. Așa am putut vedea că a plecat fără să închidă geamurile. Maestrul se îndepărta, era din nou pe trotuarul celălalt, ba chiar în curtea de vizavi, în spatele grilajului. Vocea însă i se auzea la fel de aproape. — Eu eram aici, priveam de departe și totuși am auzit strigătul tău, după ce ai intrat. Nu se poate ca el să nu-l fi auzit. Și totuși, a plecat... Nu, șopti Cosmina, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe urmă m-am gândit că ea n-are nicio vină... Ce i-ai fi zis, că l-ai cumpărat pentru ea ? — Păi, tocmai... Rada închise poșeta, în buzunarele căreia lanțul medalionului se strecurase, sâsâind. Se dădu doi pași îndărăt, grilajul celulei nu era închis, ieși, privi spre coridorul întunecat, dar, cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o zi povestea lui, râse Tili, aruncându-i din ușă un sărut aerian. Cântă-te pe tine însăți. Se întoarse zâmbind spre Maestrul păpușilor, care rămăsese cu cutia în mână : Vezi, de-aia nu cântă Dumnezeu... Înainte de a trece dincolo de grilaj, Jenică se mai uită o dată în jur și fu mulțumit. Oricât de îngăduitor ai fi fost, nu era acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care nu ajungea prin unghere, ci de faptul că aici timpul, după cum arăta și calendarul, se oprise cam pe vremea ultimei zugrăveli. Ghișeul era așezat în capătul opus ușii, astfel încât cel ce intra să poată vedea în amănunt toate astea. Grilajul care îl despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poți visa la comandă, ca atunci când te duci la cinema să vezi un anumit film. Nu putem umbla cu șmecherii... Femeia încuviință, învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat perdeaua Templului. Ca și cum un trăsnet ar fi despicat brazii cu două vârfuri. Ca și cum și-ar fi scris numele cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]