967 matches
-
apă. Îmmmmm, delicios! Milly a început să râdă încântată. —I-am spus lu’ tati că mâncarea mea o să-ți placă mai mult. Acum trebuie să mă duc la pipi. După ce fetița a ieșit lipăind din cameră, Susan a făcut o grimasă și și-a ascuns farfuria cu pâine cu unt sub pat, apoi a întins mâna ca să ia un sandwich cu șuncă. —Mulțumesc. În timp ce mesteca, Susan l-a studiat pe Nick, care se uita la știrile de dimineață de la televizorul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de genului soul și, În același timp, singurul din local care venise Îmbrăcat Într-un pulover și pantaloni reiați. Probabil că se simțea foarte stânjenit. — Ce zici? l-am Întrebat eu vesel. — Toată lumea poartă negru, Sam, răspunse el cu o grimasă. Asta nu e deja ceva demodat? — Genul ăsta de negru e mereu la modă, am zis eu hotărâtă. Uită-te la ea, de pildă. I-am făcut semn către o fată aflată de partea cealaltă a barului și care, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cu iuțeala fulgerului, Îmi trecu prin minte ideea că acum probabil calcula cât timp voi rămâne Întoarsă, ridicând gantera pe care o avea În mână și venind spre mine cu pași repezi și silențioși. Fața Îi era contorsionată Într-o grimasă oribilă, oglindind efortul și intenția de a-mi zdrobi capul... M-am rotit pe loc, ferindu-mă de lovitură pe jumătate. Răsuflarea mi se oprise În gât și mai că mă sufocam. Dar biroul era gol, iar ușa, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eu. Ea râse scurt. — Helen ar face sex și cu o strecurătoare de ceai, dacă ar crede că asta i-ar aduce un rol bun Într-un serial. Hai să nu mai vorbim despre mine, OK? zise ea cu o grimasă. Ce-i tot dăm atâta cu pacostele astea de porumbei și cu viața mea sentimentală, care se duce iarăși de râpă?! Haide mai bine să vorbim de tine. Povestește-mi ce s-a mai Întâmplat. Am nevoie de ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet amuzat, colo o grimasă. Ca atâția alți mari oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol se intitulează : „Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii În care intrasem, se găsea o căsuță unde mă așeză pe un scaun de răchită, făgăduindu-mi, cu un gest, că avea să vină să-mi dea drumul. Mă liniști cu o grimasă și cu un cuvânt magic: andarun, „casă interioară”. Soldații n-aveau să vină să scotocească acolo unde stăteau femeile! Într-adevăr, zgomotele soldaților nu s-au apropiat decât ca să se Îndepărteze iarăși, Înainte de a dispărea. Cum vor fi știut ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
MacKinley un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am achitat fără strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vii, zâmbetul nu este o chestiune de dinți. Unii spun, cu un umor mai puțin macabru decât de prost gust, că ea poartă afișat un fel de zâmbet permanent, dar asta nu e adevărat, ceea ce poartă la vedere este o grimasă de suferință, pentru că amintirea timpului În care avea gură, și gura limbă, și limba salivă, o urmărește În continuu. Cu un scurt suspin, trase spre ea o foaie de hârtie și Începu să scrie prima scrisoare de astăzi, Stimată doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pot vedea. Nu-i vezi bine pe oamenii de-acolo cu binoclul tău? Și ei au binocluri. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, repeta Autoritatea. Ueeee-s tancurile? — Acolo, i-am spus. Sub copaci. Cameramanii făceau tot felu’ de grimase și-și fluturau pumnii. MĂ duc să pun camera mare-n spate, spuse Johnny. — Stai mai În spate, fata mea, i-am spus americancei și apoi mă-ntoarsei către Aurtoritate: Știi, o să creadă că ești În statul major. Te văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o sticlă de șampanie și abia prididesc să-i reumple paharul, de îndată ce ea îl golește. O strategie nu prea subtilă, dar adesea eficientă. Ce faci, drăguțo? o întreb eu, luând-o de talie. Unde ți-e prietenul? Ea face o grimasă și se răsucește puțin spre mine. —L-a prins Vanessa în laț, zice. Voia „să discute“. Nesimțita! Și, mai încet, numai pentru mine, adaugă: — Dacă aș fi fost cu Finn pe bune, ceea ce face ea s-ar chema sfidare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despre tine, îmi iau inima în dinți în cele din urmă. În vocea lui Patrick se simte un pic de răceală, ca întotdeauna când e luat pe nepregătite. Tocmai ți le-am spus... — Nu, în legătură cu noi, zic eu, cu o grimasă; cum de nu și-a dat seama la ce mă refeream? În legătură cu noi, de când nu mai suntem împreună, știi... Patrick vorbește atât de încet, că trebuie să fac eforturi serioase ca să disting cuvintele. Sunt trist, zice el. În unele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
interior, lansa suspiciunea că el s-ar fi putut complace într-un joc de aparențe, ca într-o încăpere imensă placată cu oglinzi deformante. Un inutil joc de artificii ziua-n amiaza mare, o demonstrație de pantomimă compusă din zâmbete, grimase și gesturi amenințătoare, o fărâmițare a unei personalități masive într-o sumedenie de personalități zglobii, teribiliste. Ajunsă în punctul acesta mort, rațiunea umedă a lui Cosmin se crispă și refuză să se mai lase stoarsă ca o căciulă de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săptămâni, Silică este resetat, este alert și e capabil ca să se susțină și să se mențină singur, pe ambele-i picioare. Într-o mai mult decât onorabilă poziție erectă, corectă, ortostatică! Gura de limax i se dezlipește, cleioasă, într-o grimasă de zâmbet tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu' s-o știe..., o scară mare..., o scară la Cer..., și era o aglomerație
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute de ani. Cred că am găsit transmițătorul. ― Și despre echipajul epavei? ― Nici un indiciu. ― Și Kane...? ― S-a oferit voluntar pentru explorarea de unul singur al nivelului inferior. (Lambert făcut o grimasă expresivă.) Spera să găsească diamante. În schimb, se pare că a pus mâna pe un fel de ouă. I-am recomandat să nu le atingă. Prea târziu probabil. Acolo jos s-a întâmplat ceva, nu știu ce. Când l-am ridicat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vru să răspundă la provocare. ― Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
clipă mânia.) Câți dintre noi mai trebuie să moară ca să vă dați seama? Ca să pricepeți că numai așa îi venim de hac bestiei? ― Oricum, nu va merge, Parker. Inginerul se răsuci spre figura impasibilă a lui Ash și făcu o grimasă. ― Ce vrei să spui? ― Vreau să spun că ar trebui să-i atingem un organ vital din primul foc. Conform descrierii pe care ați făcut-o, ea este acum și rapidă și voluminoasă și deosebit de puternică. Cred că nu greșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu pare să găsească agreabil să stai în brațe la Muti. Nu se cuvine să îți lipești obrazul de Muti, pentru că îi strici fardul, nu ai voie să o apuci de cap, pentru că imediat și-l trage înapoi cu o grimasă, nu ai voie să-i scoți spelcile... Când te ține Muti în brațe, în locul unui piept drept și ocrotitor simți neplăcute rotunjimi moi prin taftaua care tot timpul foșnește uscat, de parcă s-ar rupe. — Dacă nu vrei să stai locului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă, ce am vrut să-ți spun și mai devreme, sperând că ai să mă înțelegi. Totul a fost dat peste cap de un incident foarte simplu, anume că feciorului i s-au umflat gâlcile... Profesorul surâde, dar o ușoară grimasă de vinovăție îi tremură în colțul gurii. Simte umbra de pe chipul soției sale care s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze, cu încetineală, hârtiile în pomieră. Nu, pe ea nu are cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o bătaie în ușă și părintele Bernard, care se strecurase prin bucătărie, își băgă capul înăuntru. — Hello, pot să intru? — Uite c-a venit și părintele să te vadă! exclamă Gabriel. Brian scoase un „Of, Doamne!“ abia audibil, făcând o grimasă către Stella care, își închipuia el, împărtășea părerile lui în legătură cu „preotul lipitoare“. — Am auzit că te afli aici, se adresa preotul către Stella. Bună, Ruby. — Da? Asta înseamnă că a aflat toată lumea? replică Stella. E cel mai nou subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul lui Alex dispăru, apoi reapăru, dar cu totul alt zâmbet. George își intensifică încruntarea provocată de John Robert, adăugându-i o grimasă batjocoritoare. John Robert se întoarse către George și-i spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John Robert, care-i ținea ușa deschisă, și se opri la piciorul scării, pentru a se feri din calea lui George. Acesta trecu pe lângă ea, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fii fată bună, Diane. Ia spune-mi, e-adevărat că George a omorât-o pe Stella? Tot orașul vorbește. Tom rosti aceste cuvinte idioate cu intenția de a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc totuși la ea, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de repede. Va trebui să ne gândim la o universitate englezească. Ți-ai luat examenele cu bine. Mi s-au comunicat notele. Cum te-ai împăcat cu părintele Bernard? Hattie zâmbi - un zâmbet care semăna mai mult cu o grimasă decât cu surâsul unei fete tinere, exprimându-și în felul acesta amuzamentul provocat de părintele Bernard, pe care-l găsise oarecum ridicol. Foarte bine. Ce ți-a spus să faci? Să fac? Ce să studiezi, de ce să te preocupi? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neagră a sentimentelor Începem târziu să apreciem acest lucru. Mult timp, Caravaggio a șocat. Mai exact, pentru că se încăpățâna să picteze ceea ce vedea: oamenii pe care îi întâlnea pe stradă, pe aceia cu care petrecea în locurile rău famate, cu grimasele lor, diformitățile lor, dar și cu frumusețea lor. Pe scurt, picta ceea ce și pe cei care reprezintă viața de toate zilele în varietatea și diversitatea ei. De aceea, ca observatori ai vieții sociale nu avem să ne preocupăm de codurile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lăsată mult pe frunte și legată pe sub bărbie cu o panglică albă. Doamna Chivu îl trase spre ea apucându-l cu o mână pe după ceafă și cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic capul în direcția de unde i s-a adus meniul. Cu mâna stângă împinge mapa spre capul celălalt al mesei, semn că nu-l interesează, în timp ce cu dreapta scutură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]