2,789 matches
-
colbul tău am învățat să mă ridic în picioare nu-ți mai spun cum a răsunat cerul când am îngânat prima dată cuvântul mamă am auzit cum mă aplaudau îngerii iar poeții neamului se grăbeau să-mi prindă metafora la grinda cerdacului unde salcâmii își scuturau ultima floare în vinul pe care tata îl scosese din pivniță întru cinstirea primului născut te-am iubit țară așa cum iubește un flacăiandru prima fată ce se rușinează de privirea lui insistentă te-am luat
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
Un sânge se scurge din raza tulpinei de crin. Mi-e setea ascunsă în găleata cu stele, Iat tu, iubito, porți pe deget noi inele. Trupul tău mai miroase a sfioase petale De parcă duci în brațe o feerică vale. Din grinda casei noastre picură tăcere, Iar între noi tot curge un râu de durere. 28.06.13 Referință Bibliografică: Tangoul înstrăinării / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian
TANGOUL ÎNSTRĂINĂRII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363951_a_365280]
-
s-o simt în priviri dar nu i nimeni în casă să aducă povestea pierdută când așteptam să revii voi pune deoparte firul din lacrimi și de ochii mei vor uita să mai plângă amintirea s-o dai jos de la grindă tu nerostită poveste pierdută într-o seară de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: timpul dragostei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
și-n dorul de izvoare, În doina cea curată doinită-în vântul verii, La stânele străbune de blândele mioare, Balade legănate pe-întinderea înserării, E-închisă-n lutul oalei și-n muma cea bătrână, În stâlpul de la tindă și-n cuiul sfânt din grindă, În dragostea visării dormind pe țol de lână, În tot ce spun copiii când de Crăciun corindă, E-înțelepciunea sacră, un gând prins cu iubirea, Un cuget prins din taina divină a grădinii, Ce-ți dă simțiri înalte valsând cu
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului fereastra mea e zarea infinită, pe care am plămădit femeia nopții și-am fecundato apoi întro clipită lăsândo în delir să-și vadă sorții, icoane pe pereți, la grindă se buluceau să vadă fecundarea și candela vroiau să aprindă și-n flăcări să își lase desfătarea, dar nebunia nu s-a terminat și-am început să-ți spun atunci povești cu fata de împărat , ce nu s-a măritat
FEMEIE INFINITĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362532_a_363861]
-
Elena Gugiuman (sora mea) Mi-e dor de rădăcinile copacilor din grădină, ce se-ntind până sub casa mea; mi-e dor de mama plecată seva din lacrima ta în chip de lumină, scuturând cuvintele uitate fructe atârnate sus la grindă. Acest dor stiu, mă poate ucide între azur si orizontu-mi uitat începutu-mi de furtună, cât să trezesc întregul sat, în strigătele-mi lucide din viața-mi atât de grea și lumea asta atât de străină, din care și mâine
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
uitat să-ți spun că din prăvălie, în partea dreaptă după tejghea era o ușă care dădea într-un spațiu, o sală de 5 m. pe 2,5 m. de unde pătrundeai în beciul casei, destul de mare cu bolți, zidite pe grinzi groase de fier în forma literei „u”, destul de solide, pentru a ține prăvălia. În beci erau paturi cu nisip pentru depozitarea legumelor pe timp de iarnă, putinile cu varză la murat. Cumpăram câte o sută de pepeni și îi țineam
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
tradițiile locului sau coagulat într-o “ladă de zestre “ a spiritualității românești “tezaur care păstrează uimitoare vestigii ale spiritualității dacice, din neolitic, până la începutul mileniului al III-lea. “ Oamenii locului sărbătoresc Crăciunul, merg cu Sorcova, Steaua, Plugușorul, dau copiii de grindă, se celebrează botezul Domnului Iisus la Bobotează, se bucură de Dragobete, își exprimă sentimental de iubire de Mărțișor, comemorează înaintașii de Sâmbăta Morților, pun crengi de verdeață la porți de Sfântul Gheorghe, sărbătoresc Paștele, păstrează ritualul Paparudelor, în general se
FILE DIN ISTORIA COMUNEI ŞUŞANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360919_a_362248]
-
curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau să cumpere sau să bea vin, cei mai importanți oameni ai comunei și
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Și-nchide-n fluturi lacrima amară. UMBRE Iar sângerează-amurgul... Pe boltă trec cohorte Calești de nouri stranii ce vânturile-nfruntă Și roibii albi, bezmetici, se-nfruptă din retorte - Din jarul care-ncinge, azi, tâmpla mea căruntă. Doar umbrele valsează pe grinzi de floare castă De crini din care picur' miresme ce-amorțiră Sub candele din muguri de stele. Ce fantastă Îmi pare înserarea, cu degete de liră... O simfonie-nceată,-a speranțelor plăpânde, Înveșnicite-n umbre pe umeri grei de ceară
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
mine să ne batem joc de porcușorul acesta fără talent! Cocoșul se lăsă înduplecat abia când văzu că, la ora cinei, ograda rămăsese goală. Păși țanțoș în luminile vii ale hambarului, printre fâșiile de panglică colorată și baloanele agățate de grindă. Uimit de asistența adunată să vadă concertul, îl înghionti pe măgăruș. - O să se facă de râs la scenă deschisă, îi spuse Aurel cocoșului. Ce vom mai râde! - Liniște, strigară câțiva șoricei cocoțați pe baloții de paie ca să vadă mai bine
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
Ștefan cel Mare și Sfânt și pentru rezonanța intraductibilă a cuvântului „dor”, pentru Valea Mureșului și blidul și ștergarul de pe perete, pentru Valea Oltului și lada de zestre, pentru Prut și lavița de la uliță, pentru Țara Crișurilor și iaga de la grindă, pentru bisericile din lemn și casele țărănești, pentru Humanitas și Anastasia, pentru zăpezile Gutâiului și Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru moșnenii lui Mircea, iobagii lui Iancu și pandurii lui Tudor, pentru Făt Frumos și Ileana Cosânzeana și pentru lacrimile copiilor
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
măreția palatelor regale. Predominant este modelul caselor din zonă, cu parterul și etajul I din piatră și etajul al II-lea din zid de culoare albă, cu geamuri prevăzute cu grilaje de metal. Etajul al II-lea este susținut de grinzi de lemn, ieșite în afară. Vila are și un minaret, fără funcție religioasă, mai de grabă, element de decor construit din respectul reginei pentru religia musulmană specifică unei părți a populației din zonă sau far călăuzitor pentru navigatori. La etajul
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
castel. Un pic mai sus după ce străbați alei de arbuști boltiți ce îți amintesc de regiunile însorite ale lumii, ajungi la Vila „Izbânda”, o adevărată casă de țară, unde poți poposi pe terasa ei cu podea de piatră, tavanul cu grinzi de lemn și stâlpi din lemn la exterior. Vila „Ciuperca” este numită și Vila „Gutman”, deoarece a fost construită pentru Gutman, un renumit constructor de parcuri, elvețian de origine evreiască, după moartea lui Jules Janin, devenit și grădinarul și administratorul
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
friptură și luară toți câte-o ciozvârta, dar când o duseră la gură, doar aer gurii pot să-nvârtă... Apoi tavă cupelor cu vin și când le duceau la buze, paharul gol e din senin... sleiți cântau ca-n pantahuze... Până-n grinzi săreau vrăj’toare, huhurezi uhuiau arar; aveau aripi la picioare pe podea de sânge, oase, jar... Însuși Asmodeu zbura în dans cu Talpă Iadului bătrână; se clatină lumea-n balans și hanul se lasă pe-o rană... - Cântați! le zise
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
banii gârlă, Că sunt puțini la număr Și sunt crescuți la târlă! Căci n-au făcut avere Fără vreo silnicie În câțiva ani politici Numiți democrație. Să nu vă fie frică De cei postați pe sus, Ce-atârnă azi de grindă Și mâine vezi că nu-s, Că e subțire sfoara Și mintea lor e mică. Se scutură iar țara Să nu vă fie frică! Referință Bibliografică: Interviu cu Nicu Covaci / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau să cumpere sau să bea vin, cei mai importanți oameni ai comunei și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
roți la trăsura, ce să fac cu ele prin păduri și mlaștini, pe o ploaie continuă? Uluitor, românii construiesc aici 15 rute ce au rămas până în ziua de azi, din care 7 ajungeau la Londra. Au pus trei rânduri de grinzi de stejar sub drum și au creau „autostrăzi” cu lățimi de 12 - 20 m. Au ales locul cel mai îngust și cel mai adânc al Tamisei și au ridicat un pod peste fluviu, inventând un port la 58 km de
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau să cumpere sau să bea vin, cei mai importanți oameni ai comunei și
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o grindă Să curgă imaginile pe-ntinsa mare. Ascultându-mi eul detestabil Harfa a tăcut, doar mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei
LUMINA PIETRELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364732_a_366061]
-
smulgere a lor din pământul străbun lungi rădăcini firoase, asemeni acelora ce apele curgătoare descoperă în malurile cu copaci bătrâni. El avea ca atare un suflet etic, simțitor la toate ideile și sentimentele, care, alcătuind tradiția unei societăți, sunt că grinzile afumate ce susțin acoperișul unei case, nefiind lipsit totodată de viziunea unui viitor mai drept. „Eminescu e sinteză sufletului românesc din vremea netulbure”, cum bine spune Nicolae Iorga. Omul Eminescu aducea cu el din adâncul generațiilor care se succedă ceva
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
și tuleo! Ne uitam cu mirare la soneta care făcea gropi pentru înfigerea stâlpilor, stăteam ceasuri întregi uitându-se cum se cioplesc buștenii cu niște cuțitoaie mari cât toate zilele ni se părea nouă, cum erau tăiați cu joagărul iar grinzile rezultate erau găurite cu burghiile, cărate cu spatele de câte patru sau șase înși din cei mai voinici sau înșirați doi câte doi cu lemne groase trecute pe de desubt și, odată aranjate peste bârnele de protecție erau fixate cu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Nici jocul, și nici hora, nici aprigii căluși,/ Nici vorbe de povețe de la acei ce-s duși, / Nici portul cu cătrință și ia înflorată, / Lucrată-n seri de clacă, din dragoste de fată. // Bătrânele icoane, ce-s prinse sus la grindă, / Sunt cuiburi de iubire în viața de obidă, / În ele-i legământul avut cu Dumnezeu, / Ce îl purtăm de veacuri pe drumul nostru, greu . Poemele sunt dense, pline de substanță, încărcate de sens și curg precum râurile limpezi din creierul
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
miere, / Din focul sacru de pe vatră, / Cu doina coaptă în durere, // Din învechitele icoane / Cu muc de sfântă lumânare, / Din șirul nesfârșit de IOANE, / Pierdut în mărgini de uitare, // Din teascul clipei care-i dusă, / Și din porunca tăinuită, / La grinda vremilor îi pusă / Averea noastră moștenită, // Cu un cuvânt de-mbărbătare / La veacurile ce-or să vină, / Să ținem dreaptă cea cărare, / De vrem s-avem în noi lumină” (Moștenire). Nu numai din cărți învață copilul cum să trăiască. Vatra
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
piruete și fredona romanțe vechi, pân' da cu capul de perete. Zâmbea cu ochii-ntredeschiși; trupu-i de amintiri era înfiorat; se vedea cu ani în urmă jucând în horă cu tinerii din sat. Parcă-ntinerise baba; ochii îi ardeau în grindă nebună de fericire, cum se văzuse în oglindă. Dar intră nepotu-casă și când o vede lungită: - Mamaie, ce e cu tine? Coasa ta e ruginită! - Bine zici, mânca-te-ar buna! i-a răspuns pierzându-și suflul și-n fața
FRUMOASA DIN OGLINDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349776_a_351105]