2,606 matches
-
sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum te temi c-o să scriu un roman popular, de succes, da? — Ideea ta de-a scrie un roman e-atât de grotesca... — Terminați odată amândoi! îi puse Eleanor la punct. Ridică mâna într-un gest poruncitor. Cei doi îi dădură ascultare și auziră huruitul unui vehicul ce se apropia de vila. — Mă duc să deschid ușa din față, zise Eleanor. Durează îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult decât propria sa persoană. De fapt, el nu era decât o voce care Îmbrăca și dezbrăca pe rând, sau la Întâmplare, două femei făcute din cuvinte uzate, convenționale. Două ființe plate ca o planșă de anatomie, când nu erau grotești ca un ecorseu. Dacă ar fi fost doctor În filologie și nu geolog, formula nu ar fi fost prea pretențioasă, ar fi putut spune că mecanismul fantasmării fusese declanșat de o admirație spontană și cinică În același timp față de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat, deși, pentru ea, frumusețea vieții era mutilată tragic. Ce lecție de echilibru! Cristoase, iarăși îmi fuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu Leonte Răutu. Mai bine decît Mistrie: îl alinta Leonea. "E o răfuială personală. Nu interesează Partidul". Vocea mea de-a doua vrea și ea să pună punct: "Ai intrat la ananghie din cauza acestui Mistrie și-l transcrii în cheie grotescă, Iordana. Încheie!" Nu, nu vreau, nu trebuie să închei. Nici nu dețin știința asta, învățul de-a face o încheiere. Am citit documentele arhivei scriitorilor comuniști cu markerul în mînă. Dumbravă a publicat documentele Filialei, perioada 1949-l959 și bine-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
necomplicat nu am putut-o pătrunde. Mă consider o ființă îndeajuns de complicată, ca să nu menționez cât de delicată era situația în sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare într-o parte și se reapucă de desenat, propunându-i o nouă postură, din profil. Și-l desenează cu măiestrie, de data asta și mai grotesc, spre râsul tuturor. Apoi urmează o discuție serioasă despre curățenia și paza plajei, despre treierătorile de nisip, puse la dispoziție de primărie, apoi tema discuției alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuie să începi oricum. Și restul vor fi ale tale, dar vor veni cu timpul. Mă privea cu ochii languroși și albaștri de marinar reformat. Avea fața umflată și buhăită, dar dintr-o dată nu mi se mai părea atât de grotesc. Hai, lasă, du-te! Fugi! Te așteaptă "mamele". O iau la fugă și mă opresc pe aleea ce iese din plajă, unde "mamele" s-au oprit să privească prin gardul de sârmă, care desparte grădina de poteca ce duce către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reflecta la inutilitatea gestului ce încerca zadarnic să-l poată atinge pe Jorge. Toate ziarele locale și-apoi și cele naționale vorbeau despre miracolul ologului din Ouro Prieto. Cum era de așteptat, imediat apar și în cronici susceptibile vizavi de grotescul eveniment, susținând că, în fapt, nu s-a certificat undeva că ologul ar fi devenit într-adevăr olog în urma unui accident sau motiv plauzibil. Alte publicații mai documentate, cu tentă psihanalitică, susțineau că omul ar fi ologit în urma unei traume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uneori mai mult decât poți suporta. Mijloacele folosite sunt numeroase. Sarcasmul, ironia și umorul, tensiunea extremă, lirismul, domesticul și obișnuitul, tragicul eșecului, visul și (ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât de complicat și imprevizibil, în care "Geografia urletului gunoierilor era variabilă" sau "Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
despre care Președintele Consiliul Județean află după o săptămână că se află exilat în spațiul virtual al unui opus muzical. Prezența Dunării cam pe la 11:15 constitui un expozeu luminos, picanteresc, prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații de natură ontologică, încât Gustav, reverberă, savură și prelevă totul într-un: Fie! Când a compus Cărarea de Lună pe apele despicate în noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se plimba ca un om obișnuit pe străzi și stătea de vorbă cu trecătorii!) Toate aceste poeme rudimentare sunt scrise de un autor care pare definitiv zăpăcit de propaganda comunistă. În afară de faptul că nu au nici o valoare literară, ele sunt grotești din punct de vedere moral. Înainte de 1989 s-au publicat mii de asemenea poeme, la fel de proaste din punct de vedere literar și la fel de reprobabile din punct de vedere moral. Dar ele aveau o logică - reprezentau un act de obediență față de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un poem intitulat Bătrânul cer, care se bazează pe o neinspirată personificare a cerului. Personificarea, în general, a căzut de multă vreme în desuetudine (o mai folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clonul transcendental de excremente al lui Ara Alexandru Șișmanian... cam așa ar putea fi caracterizat, din nefericire, întregul volum Migrene IV. Libarca pe valuri Ara Alexandru Șișmanian, spirit cultivat, specialist în istoria religiilor, a avut ideea interesantă să descrie viziunile grotești și metamorfotice pe care le pot provoca unui poet durerile de cap. Poemele care au rezultat, intitulate inevitabil Migrene, au apărut sub formă de volum la Cartea Românească, în 2005. Din nefericire, aceste „migrene“ sunt prea multe la număr și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se în general într-un fel atât de original și de pitoresc, încât Virgil îl asculta cu gura căscată, atent să nu-i scape nimic. Omul se arăta extrem de convingător, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mesaj : În împărăția luminii toți cei neputincioși sunt bineveniți, chiar și cei care nu mai credeau că Dumnezeu există". Doctorița anestezistă se grăbește să ajungă cortegiul medical. Îl găsește pe profesor în cabinet, prăbușit pe un scaun, cu masca atârnând grotesc de o ureche, cu privirea la fel de fixă ca în momentul în care dăduse indicația de încetare a vieții fiului lui. Alindora se apropie de el, îl bate ușor pe umăr și îi adresează cuvinte cu atât mai reconfortante cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a se detașa și astfel să înțeleagă, să i se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de cele mai multe ori e o scuză a unor oameni fără Dumnezeu. În Paradis oamenii nu pot fi pe Pământ decât atunci când îl susțin prin suferință proprie. Societatea umană n-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a deveni ceva opus, cum adesea s-a întâmplat în Occident, unde femeile au devenit feministe și business women după tiparul masculin, încercând deci să-și contracareze asupritorul pe terenul propriu, ci prin a accentua, a duce până la extrem, chiar grotesc, trăsăturile persoanei care le-a fost impusă de tradiție. Așa a apărut fenomenul kawaii. Kawaii se traduce, de cele mai multe ori, prin "drăguț", "drăgălaș", "dulce", în manieră "copilărească": toate sentimentele pe care ți le trezește un copil prin drăgălășenia, puritatea, slăbiciunea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
confucianist de giri, datorie), tinerii caută să înghețe curgerea timpului, pentru a se bucura în continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia modernă completează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de umărul ei subțire, de gâtul transparent, de coafura pietrificată stalactitic. Sunt convinsă că, atunci când impactul se va produce, ea nu va mai rezista. Se va ridica și își va schimba locul. În vagon, nimic nu întrerupe liniștea în afara sforăitului grotesc al servietei diplomat. Mi se pare că toți urmăresc, ca și mine, lupta inegală ce se dă pe bancheta trenului tokyot, între stațiile Shinjuku și Ikebukuro. Ah, capul se rostogolește cu o viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic, era evident, și, de aici, revolta sisifică, pe care orice străin a simțit-o cu necesitate în Japonia. Însă voiam să înțeleg. În țara în care semnul instituie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceva. El însuși dăduse de înțeles acest lucru. Te îmbolnăvești, a spusse el, ești bolnav și cu mințile zăpăcite din cauza eternei răsfoieli prin această carte în legătură de marochin. Trebuie să avem grijă să te despărțim de fanteziile pompoase și grotești ale secolului al XIX-lea! El ura secolul al XIX-lea, acel secol în care își avea originea întreaga existență a bunicului meu. Tu vei trăi o bună bucată de vreme în secolul XXI, afirmase adesea în fața mea. Nimic, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sugerat că ar putea foarte bine să aibă grijă de mine. Pentru început. Ai putea începe cu mine, am spus. Atunci ea m-a privit pentru prima oară cu adevărat, cercetându-mă: barba tunsă strâmb, urechile proeminente, brațele atârnându-mi, grotesc de lungi, singurătatea mea gravă și lipsită de rușine, ranița grea din spate, ochii mici, cu inflamație cronică. Tremuri, a spus în cele din urmă. Nu, am zis eu. Am tremurat. Dar nu mai tremur. Prin urmare, acestea trebuie redate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scriu adevărul. Nu pot preciza cu exactitate când am înțeles că făptura ta îmi era insuportabilă, da, mă dezgusta. Dar a fost devreme, foarte devreme în mult dorita ta viață deplorabilă. Mucii verzi care-ți atârnau din nas, urechile scârboase, grotesc de clăpăuge, oribila duhoare a trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]