1,078 matches
-
v. punerea în pagină experimentală, cu literele zigzagate). Un text mai puțin comentat de exegeza anterioară anului 1990 este „Victoria sălbatecă“, proză publicată în foileton în numerele din 1927. Ov.S. Crohmălniceanu (care așază proza scurtă a lui Vinea sub semnul grotescului expresionist) o ignoră, iar Simion Mioc - deși o citează la bibliografie - o confundă cu fragmentul intitulat „Escroc sentimental“ (nr. 99, 1931), „prototextul” romanului Lunatecii, apărut postum. O atenție sporită îi acordă Elena Zaharia-Filipaș în monografia „Ion Vinea“. Textul e alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 87 denunță tranșant amploarea și grotescul cenzurii din Uniunea Sovietică: „Uniunea Republicilor Sovietice este azi unica țară din lume care nu cunoaște noțiunea libertății presei. Rusia are censură nu numai pentru ziare și reviste, ci și pentru cărți, pliante, ziare, reclame, anunțuri, ba chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în tot acest timp sonorizând prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ... Sssst... Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc și ajunge la enervare; semnele grafice prin care vor fi notate replicile sale nu au decât rolul de a puncta replica și nu de a o exprima; regizorul va compune personajul după viziunea sa ori după gama de posibilități ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este sentimentul morții. Și când te gândești că sânt oameni care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a morții! Cum aș vrea să nu mai știu nimic despre mine și despre lumea asta! Grotesc Și disperare Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudată și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic despre mine și despre lumea asta! Grotesc Și disperare Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudată și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare în negativitate. Și nu este o pornire nebună înspre negativitate în acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați avut vreodată satisfacția bestială și uluitoare de a vă privi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tine cresc cele mai groaznice văpăi și existența ta apare unică și singură într-o lume născută numai pentru a-ți consuma agonia ta; ați simțit aceste momente nenumărate, infinite ca și suferința, pentru ca atunci când vă priviți să aveți imaginea grotescului? Este o crispare generală, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imaginea grotescului? Este o crispare generală, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit ca o expresie a disperării, asemănător unei prăpastii? Nu are el ceva din vârtejul abisal al marilor adâncimi, din acea seducție a infinitului care ni se deschide în față pentru a ne înghiți și căruia ne supunem ca fatalității
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răsărit din disperare rezidă în capacitatea lui de a indica un infinit lăuntric și un paroxism de cea mai extremă tensiune. Cum ar mai putea acest paroxism să se obiectiveze în ondulații plăcute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neagă în mod esențial clasicul, precum neagă orice idee de stil, de armonie sau de perfecție. Că el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprimă direct, aceasta este evident pentru cine înțelege formele multiple ale dramatismului interior
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care se resping în mod absolut. Căci nu cunosc nimic mai scârbos decât moartea, nimic mai grav și mai sinistru! Cum au putut fi poeți care să găsească moartea mai frumoasă, această supremă negativitate care nu poate îmbrăca nici haina grotescului. Moartea este suprema realitate în ordinea negativă. Ironia este că te temi de ea cu atât mai mult cu cât o admiri. Și trebuie să spun că negativitatea morții îmi inspiră admirație. Dar este singurul lucru pe care-l pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orice, poate încerca absolut totul, chiar dacă obstacole o împiedică de la realizări efective. Se cer infinite transfigurări pentru a ajunge în regiunea în care totul e permis, în care sufletul se poate arunca fără remușcări în vulgaritate, în sublim sau în grotesc, realizând o complexitate atât de bogată, încît nici o direcție și nici o formă de viață să nu-i fie închise. Tirania exteriorului și a generalului, ce domină existențele comune, dispare pentru a-i lua locul absoluta spontaneitate a existenței unice, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cine poate avea o iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt toate! // 10 A nu mai putea trăi // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu și lumea // 20 Sentimentul sfârșelii și al agoniei // 22 Grotesc și disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra morții // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importanță // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolvă nimic // 57 Contradicții și inconsecvențe // 60 Asupra tristeții // 62 Insatisfacția totală // 66 Baia de foc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Franța, oamenii sânt stăpâni pe gândurile lor; în Germania, orice gânditor se simte depășit de sistemul său. Odată pornit pe calea elaborării, el nu-și mai poate domina gândurile, care evoluează înspre formele cele mai ciudate. Amestecul de sublim, de grotesc și de monumental îl veți întîlni în aproape toate sistemele germane de filozofie. În Franța, toată lumea are talent; rar găsești un geniu. În Germania nimeni nu are talent, dar un geniu compensează lipsa de talent a tuturora. Gîndiți-vă la toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
defensiv. E îngrozitor! Balcanii nu sânt numai la periferia geografică a Europei, ci și la cea spirituală. Mai cu seamă la aceasta. Resturile, scursurile, cangrena morală, imbecilități ale instinctului, orizont imediat - determină, toate, o fizionomie caraghioasă și tristă, de un grotesc deprimant. Balcanul în esența lui reprezintă o zvârcolire ratată, un dinamism închis, o sterilitate jalnică. Ce înseamnă astăzi România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia? - Oricât aș fi de pesimist cu privire la trecutul și la prezentul României și oricât - din dorință de obiectivitate - aș
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei proceduri de luare a deciziilor urgente. Noua guvernare a acceptat, adesea dând impresia că nu din convingere, ci doar pentru a proba deschiderea sa democratică, decizii foarte discutabile luate de acest for cu o imagine la televizor care viza grotescul. Frustrant era faptul că cele mai active în CPUN erau o serie de personalități accentuate, extrem de vocative, adesea subculturale sau chiar paranoice, spectacolul creat fiind de-a dreptul șocant pentru populația care participa doar ca privitoare la televizor. Noul organism
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
să-și lege numele definitiv de evenimentele din decembrie 1989 indică un complex de vinovăție, dar și un narcisism autoprotector. Acuzându-l pe Ceaușescu că l-ar fi supus unei „reeducări” după metoda chinezească, Ion Iliescu este hilar, dar în grotescul afirmației sale există și un sâmbure de adevăr, în alt sens însă decât cel dorit de Iliescu: spre deosebire de deținuții politici care au fost reeducați prin tortură la Pitești, Ion Iliescu a fost și a rămas un auto-reeducat, în libertate, în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul său alb. Este concentrată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dec!”, Însă baba, spirit legalist, apără ordinul domnesc: „— Ba nici un dec, fata mea, Zise baba către ea. Că domnia ce vrea face, Nu te Întreabă de-ți place...”. Acest derizoriu partimen are o ironie foarte fină. Pann vădește sensibilitate la grotescul psihologiilor senile. În Povestea vorbei pune cap la cap ziceri, proverbe despre dragoste și ură din care rău iese Întotdeauna femeia. Ea este leneșă, vicleană, vorbește mult și este de regulă mincinoasă. Ironia atinge, uneori, instituția familiei ca atare (o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Tudorel de a face pe tenebrosul îl oripila. Cu toate întîmplările grave (asasinarea lui Dan Bogdan, moartea Pichii), lui Ioanide nu-i intra în cap că purtarea fiului său avea o latură serioasă, deși reprobabilă. Nu vedea decât ridicolul, grotescul și se gândea să interneze pe Doru într-o casă de corecție. De aceea, înregistră întunecat târcoalele pe care de la o vreme Tudorel le dădea prin birou, unde se prefăcea că scoate o carte din raft atunci când era surprins. Tudorel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că e imposibil să faci o catedrală cu elemente decorative de la bisericile românești vechi. Miniaturalul își are legile lui specifice, asemenea și grandiosul. A mări bisericile lui Ștefan cel Mare sau aceea de la Curtea-de-Argeș însemna a ridica pitorescul la gradul grotescului. Trebuia deci pornit din nou de la formula clasică. Luând ca exemplu catedrala în cruce simplă vizibilă, ca Sfântul Paul din Iondra sau Domul din Milano, Ioanide încrucișă pur și simplu două temple grecești, prevăzând în punctul de încrucișare o cupolă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]