1,019 matches
-
târcoale, nu-l lăsase Ester să se apropie prea mult și acum crezuse că, lovită dintr-odată de tembelismul remușcărilor, venise la el să i se ofere. La pușcărie. Amuzat de idee, am început să chicotesc. „Chiar nu te înfioară grozăviile astea?“, s-a răsucit Ester spre mine. „Nu-ți dai seama ce oribil loc, au suferit oameni aici, au murit...“ Nu i-am răspuns. Nu voiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-a ta sau poate ca o ciudățenie. La câte fac și englejii, și americanii, ce mai conta și o neghiobie din partea ta! Dar acum? Cine să mai creadă în teoriile tale, când ai fost în stare de așa o grozăvie! Atunci ce pretenții să mai ai de la ai noștri? Noi ce să mai facem, că ne belește ăsta de nici nu mai știm cum s-o întoarcem ca să... Titanul Carpaților, îți dai seama?“. Îl lăsasem să-și ducă vorbele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aici, la intersecția de peste drum de „Gambrinus“, într-o după-amiază grea de iarnă, cu zăpezi mocirloase, cu îmbulzeala troleibuzelor înșirate pe tot lungul Bulevardului, cu obișnuitul tembelism al mulțimii într-o astfel de zi, disperarea surdă că a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tăria îl trânti pe canapea - și deveni macabru. Mutilările lui Goines în culori vii, cinematografice. Mațe și penisuri uriașe, învinețite, văzute într-un prim-plan atât de apropiat, încât la început nu-și dădu seama ce erau. Câinii dădeau târcoale grozăviei, iar el se afla în mijlocul lor: Omul Cameră, filmând, până când se prinse și el în horă și începu să muște. Două nopți la rând. Cu o zi de rahat între ele. Consideră prima noapte un rezultat horror al unui caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-i anunțe pe cei de la LAPD despre scrisoarea care îl informa unde se aciuase Marty Goines, să plaseze informația la o dată ulterioară, ca să nu pară nimic senzațional, și să-i lase pe cei de la oraș să descopere singuri locul grozăviei. Leo Bordoni era o necunoscută, dar probabil că era un pușcăriaș îndeajuns de pățit ca să-și țină gura. Mai trebuia să inventeze o poveste despre locurile pe unde umblase ieri - un raport fals către Dietrich părea cea mai eficientă diversiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre Beverly Hills, fără să vadă vreun urmăritor în oglinda retrovizoare. Omul Cameră vizualiză mușcăturile de wolverină ale lui Reynolds Loftis. Combinația dintre pozele de la numărul 2307, trupul lui Augie Duarte și frumoasa față a lui Reynolds Loftis înflorind de grozăvia omorurilor îl făcură să se joace cu schimbătorul de viteze și când nu era nevoie, doar ca să nu fie năpădit de acele imagini. Când parcă mașina, casa era puternic luminată și veselă, ca și cum cei dinăuntru n-aveau nimic de ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de măcel de jos, din stradă. Se puteau vedea cu ochiul liber: O gorilă a celor de la Teamsters, un tip cu o bâtă de baseball, stătea tolănit în apropiere de microbuzul cu aparatul de filmat al AUFT. Când va începe grozăvia și vor începe să filmeze, el va fi gata să-l neutralizeze pe cameraman și să-i distrugă echipamentul. Demonstranții Teamsters aveau la fiecare pancartă câte două sau trei cozi, numai bune pentru a fi transformate în măciuci. Patru băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia asta! Ia citește inițialele de sus în jos, să vezi ce-ți dă! Înfrigurat, Dinulescu îmi smulse hârtia din mână și silabisi: ― Tan-ți-ești-o-gîs-că! Extraordinar! E o grozăvie! Bravo, mă, așa da, acuma înțeleg! Dar vorba e, cum află ea, că poate nu se pricepe la șmecherii d-astea poetice; cum află ea că poezia e cu acracostih, sau cum naiba-i zice? ― Foarte simplu, prin tine... Îi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a bunei Lina nu era in stare să-1 reproducă. Doru o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se întâmpla în jur. Bombayul o șocă și mai tare. Avea o imagine despre orient, cu palmieri învăluiți în ceață, cocotieri și femei locale îmbrăcate în rochii viu colorate. Știa că orașul va fi un loc teribil, dar abstract vorbind, grozăvia lui i se prezenta ca o provocare excitantă, căreia trebuia să-i faci față strângând din dinți și spunând rugăciuni, o provocare care se va evapora în fața dârzeniei ei scoțiene, transformându-se într-un răsărit creștin armonios, cu muncă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hsien Feng arăta înspăimântat. Mama sa își îngropă fața în vestuța lui și șopti: „Fii binecuvântat, fiule“. Vocea ministrului casei imperiale răsună pe coridor: „Majestatea Voastră, să mergem, vă conjur!“. Pentru a-l proteja pe fiul ei de la a vedea grozăvia, împărăteasa Chu An îmi ordonă să-l duc de acolo pe Hsien Feng. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Stăteam ca o stană de piatră. Majestatea Sa veni și mă zgâlțâi de umeri. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În jurul Întregii Văi. Babele le preziseseră moarte cumplită: aveau să-și petreacă multe zile, vii, În burta ființei iadului, până să fie mistuiți. În așteptarea Întâlnirii cu nemaivăzut de fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zgâriat mâinile În gura mamei. Folosesc apă oxigenată, pansament steril și fașă, așa cum am Învățat noi la școală În cadrul cercului Sanitarii pricepuți. Așa Îmi ajut eu mămica și Îi arăt că o iubesc cu ocazia Zilei Femeii”. Nici măcar nu comentez grozăvia că, oricum, nu pricepeți nimic. Oamenii din lunga și aspra istorie veche aveau simțiri mai umane decât au mulți de astăzi. Urmașul, după cum spuneam, era Însoțit de Fiu, un adolescent de vârsta voastră, dar nesfârșit mai responsabil și mai Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avioanele americane Împotriva gării pline de oameni care nu aveau nici În clin, nici În mânecă cu Înfruntarea sângeroasă a mai-marilor lumii. Mama de-a doua a Directorului fusese În gară când se dezlănțuise iadul și Îi povestise nepotului Ectoraș grozăvia acelor minute În care Dumnezeu Îl lăsase pe Dracu să-și facă de cap cu pământenii. Ectoraș ținuse minte, de parcă fusese el Însuși de față, cum vânzătorul de covrigi și bragă care se plimbase cu un coș de nuiele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luat bine aminte la cele ce am spus până acum, nu te-ai întrebat de unde până unde patriarhul Ierusalimului și a toată Palestina se apucă de blestemat pe presupușii vinovați de pierderea bunurilor de către mănăstirea Bârnovei? Uite că, furat de grozăvia blestemului, nu mi-a trecut prin cap cum devine treaba asta... Este limpede că mănăstirea Bârnova era închinată Sfântului Mormânt, că altfel patriarhul nu ar fi spus: „De vreme ce ne-am înștiințat de cătră cuviosul chir Ignatie, egumenul sfintii noastre mănăstiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască să împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam îngrozită. Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui să se poată obține o cafea cu lapte, măcar atât. Măcar o cafea fără lapte. O cafea neagră, oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul de prizonieri, căci erau prizonieri de război, ai războiului antisovietic, două cuburi mici de marmeladă pe o felie de pâine, zilnic. El fusese desemnat să supravegheze distributia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Principatele Române. Iar acum amiralul se convinsese că și Marele Komandir cunoștea, auzise, citise despre ele, dar nu luase nici o măsură. Îi pusese în brațe toate jalbele primite și nerezolvate. „Ia-le, ia-le! Nu pot să mai sufăr asemenea grozăvii.” Singur, în noua lui reședință care i se pusese la dispoziție, pentru că refuzase categoric odaia din hanul în care se desfășura acum toată mascarada semnării tratatului, amiralul regreta că nu ajunsese ceva mai devreme. Dar cine și-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și cu plăcere aerul tare al toamnei. Cu atât mai mult cu cât aflase despre îngrozitorul sfârșit al marelui dragoman Dimitrie. Premoniția se împlinise, devenise act criminal. Doar sabia ridicată deasupra capului său nu lovise încă. Încă! Dar toate aceste grozăvii existau undeva, departe, aparțineau unui trecut îndepărtat și nicidecum prezentului. Și, pentru a nu știu câta oară de când se afla aici, la Paris, instalat în strada Verneuil, Manuc se întrebă dacă ceea ce trăia acum făcea parte într-adevăr din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scutura. Cu asta, lecția se Încheiase. Ne-am aplaudat reciproc, iar eu, În speranța că o voi speria pe Naomi, i-am oferit un zâmbet marca Josie, care voia să spună sunt-o-ucigașă-sadică, dar era prea proastă ca să se prindă de grozăvia ce se ascundea În spatele lui. — Ne vedem joi, Sam! țipă Josie În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și chelia și fața rozalie Îi luceau de la transpirație. — De ce nu bea nimeni În cinstea mea? Întrebă Cheliuță. Mi-ar plăcea ca toți tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm cu toții. — Unde rămĂsesem? Întrebă Cheliuță. — Tocmai ieșeai din hotelul McAlester, Îi răspunse un pilot. În toată grozăvia și splendoarea ta - nu te mai prosti, Cheliuță. Oricît de ciudat pare, ne interesează povestea. — SĂ vă descriu scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]