21,683 matches
-
a pus pe aragazul încins. Rezultatul a fost incomparabil superior celui obținut cu un prăjitor clasic, ba, până să afle ce s-a petrecut, după ce a mâncat cu mare poftă pâinea prăjită, Haralampy a spus chiar că aceasta avea un gust discret de ananas sau, în orice caz, de fructe exotice. Una peste alta, pregătindu-se pentru o nouă zi de serviciu, în timp ce viziona cu coada ochiului secvențe din meciul PSG " Chelsea ca să-l vadă pe Mutu titular la rezerve, a
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
în secundar, la retușuri delicate ce au schimbat din rărunchi liniile calapodurilor aflate veacuri de-a rândul în grațiile publicului, precum și în fasonul unei mode supusă caruselului schimbărilor din ce în ce mai accelerate și mai urgente. 9. Inextricabilitatea nevoii de schimbare, împreună cu inamovibilitatea gustului pentru nou, au făcut ca toate aceste stofe și pânzeturi să fie, nu o dată, întoarse pe dos, cusute și descusute, fățuite și remaiate, călcate și apretate în vederea încropirii unei garderobe muzicale care să țină deopotrivă de cald și de frig
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
comit o indecență, dat fiind că aprecierile sale mă pun cu atâta elocventă generozitate în valoare, aducându-mi un elogiu care poate să pară exagerat, în timp ce pictorul se micșorează pe sine, în calitate de expert, dincolo de capacitățile sale reale, ilustrate de bunul gust și competența selectivă, privind operele și obiectele, foarte variate, pe care le-a colecționat. Pe loc, am și socotit în sinea mea că spusele lui }uculescu sunt consecința unei stări de exaltare și - de ce să nu mărturisesc? - nu le-am
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
de informații cel mai slab de pe planetă, din istoria informației, a fost cel american. L.G.: Ce părere aveți dvs. despre lux? Al. P.: Luxul e o mare plăcere în viață, dacă nu este exagerat. Dacă este exagerat e de prost gust și mîrlănesc. Dar luxul mijlociu, agrementul de a dormi frumos, într-un pat confortabil, printr-un mobilier plăcut la vedere... Ăsta e un lux minimal pe care-l doresc tuturor oamenilor cumsecade. Care sunt cîți sunt. Mulți, puțini, nu știu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
foarte frumos om și era foarte plăcut. Unii spun , a, s-a însurat cu franțuzoaica aia, dansatoarea în Rusia, "la danseuse nue", pe care a adus-o în România, după Revoluție, generalul Dorșusov, care era amantul ei. Păi a avut gust ! Și cine a luat-o de la Dorșusov ? Mi se pare că Franasovici. Și după aia Gafencu. Această Nouchetta Gafencu a fost de o remarcabilă inteligență...Cînd Gafencu fondase și conducea ziarul Timpul, și ea se ocupa mult de Timpul, de
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
calea diligențelor și a petițiilor fără număr (o altă "odisee birocratică", cum o numește Elvira Sorohan în Introducerea� sa) titlul de "înnobilare transilvană" cu rîvnita "grație a scutirii de taxe", dar și apelativul "Budai de Cigmău" cu care, în virtutea aceluiași gust al ironiei față de numele proprii, poate fi alăturat în manieră tragi-comică personajelor sale Becicherec Iștoc din Uramhaza sau Născocor ot Cîrlibaba. O disproporție oarecum frustrantă apare între valoarea lui ca scriitor de halucinantă întemeiere (N. Manolescu reface arcul "quasi-complet al
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
în viața sexuală merită să intre în rai. La fel și Sherwood Anderson. Sper că amîndoi sînt acum în paradis și se distrează bine împreună. A.R.: Pentru că a venit vorba de literatura americană, ce scriitori americani contemporani sînt pe gustul Dvs.? Cu care dintre ei aveți afinități? A.O.: N-aș putea spune că am o listă de preferințe. îi admir pe Herman Melville, Sherwood Anderson și William Faulkner, în această ordine. în ce-i privește pe contemporani, aș putea
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
literaturii, criză care ar porni din două surse: prima constă în faptul că scriitorii de azi nu ar mai atinge cotele valorice ale celor din trecut, și a doua pornește de la constatarea că televiziunea, internetul, se substituie literaturii și deviază gustul pentru carte. Care e părerea Dvs.? A.O.: în ce privește primul aspect: noi uităm cît de mulți scriitori proști și mediocri au existat, să spunem, în Rusia, în secolul al nouăsprezecelea. Ne amintim numai de Pușkin, de Lermontov, de Dostoievski, de
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
succesive și nimeni nu le poate garanta celor care azi se află, precum ieri Breban, pe coama valului că mâine vor fi tot pe ea. Dincolo de aceste oscilații ale indicelui de popularitate și succes, explicabile istoric și prin schimbarea psihologiei gustului, rămâne intactă substanța trăirilor omenești pe care o captează romanele brebaniene, rămâne întreagă puterea acestor narațiuni de a însufleți lumi închegate și de neconfundat. Sunt opere vii romanele lui Breban, și cele vechi și cele recente, și merită, fiind opere
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
picioare ? Băsescu n-a uitat cum i-a luat locul lui Roman la conducerea PD-ului și nici ce a pățit Ion Iliescu la revenirea lui în PSD. Mai inteligent decît predecesorii lui mai cultivați decît el, Băsescu are un gust special pentru putere. A rămas cu el de pe vremea cînd era căpitan de vapor și l-a dezvoltat cînd a ajuns primarul Bucureștiului. Popular cu subordonații, că să fie sigur că nu-i execută ordinele în silă, Băsescu știe că
Cine cîștigă din meciul Băsescu-Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11445_a_12770]
-
Ramos, crescuserăm împreună. Pedro, Paulo, Saulo, Marcos, Tiago, Joăo, Abel și eu. De la întâlnirile zilnice la barul lui Alberi, în adolescență, și de la chifteluțele cu farofa 1 cu ouă și banane prăjite de la Alberi, care ani de zile ne definise gustul culinar, avansaserăm la dineuri săptămânale în diferite restaurante, pe urmă la reuniuni lunare în casa fiecăruia pe rând. Și, cu timpul și cu prelegerile lui Ramos, ajunsesem să ne rafinăm gustul. Chiar dacă Samuel insista că nimic în viață nu se
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
prăjite de la Alberi, care ani de zile ne definise gustul culinar, avansaserăm la dineuri săptămânale în diferite restaurante, pe urmă la reuniuni lunare în casa fiecăruia pe rând. Și, cu timpul și cu prelegerile lui Ramos, ajunsesem să ne rafinăm gustul. Chiar dacă Samuel insista că nimic în viață nu se poate compara cu banana prăjită. - Întotdeauna amfitrionul este cel care gătește? - Nu neapărat. Poate să gătească, dar poate să și servească felurile preparate de altul. Însă el răspunde de dineu. Și
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
bun și ne străduiam să fim văzuți și auziți în exercițiul privilegiului nostru. Dar nu era numai asta. Nu eram doar niște derbedei de bani gata. Eram altfel, și ne celebram prietenia și singularitatea în acele chefuri gălăgioase de un gust ordinar. Făceam uz de un discernământ superior cu privire la viață și la savorile ei, ceea ce ne unea era tocmai certitudinea că foamea noastră aduna laolaltă toate apetiturile care într-o zi aveau să ne aștearnă lumea la picioare. Eram atât de
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
nu ne împărtășesc opiniile despre cultură (de exemplu, pe Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu și alții), pentru a ne face singuri piedestaluri, pentru a ne etala listele de lucrări, pentru a ne ridica propriile statui, este exagerat, lipsit de etică, lasă gust amar? Iar memoria lui Marian s-o lăsăm netulburată, fiindcă va mai trece mult până când un alt român, într-o viață scurtă, va face ceea ce a făcut el, pentru cultura/literatura română în Italia și în lume.
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
publicului cititor de fiecare volum purtându-i semnătura, dialogurile cu ,prietenul Umberto" (Eco) și toasturile de celebrare a personalității noastre: ,Marin, sei sulla cresta dell onda!"... E însă regretabil că, deprinzând la perfecție italiana, cărturarul român pare a fi uitat gustul limbii materne, romanică și ea. Aceste pagini, de o perfectă inutilitate, abundă în fraze împiedicate, deformând caraghios și cele mai simple enunțuri. De la ,macerarea interioară" ce a ,determinat până la urmă motivarea viscerală a scrierii romanului", la ,îndoiala crâncenă în legătură cu formula
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
Vaticanului nu coincide pe de-a întregul cu cel brâncovenesc... Enfin, punctul de vedere al acestui film e că tăcerea, chiar a liderilor unui cult, înseamnă complicitate la holocaust. Constantin Costa-Gavras adaptează piesa Der Stellvertreter de Rolf Hochhuth, al cărui gust pentru subversivitate politică regizorul îl împărtășește. Scopul său e dus la capăt cu ajutorul unui tandem de personaje: Kurt Gerstein, ofițer SS-Waffen și un preot iezuit, Riccardo Fontana. Cei doi luptă pe fronturi diferite, dar complementare: primul încearcă să aducă vestea
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
în bucătărie, a luat doar levierul din debara și a plecat ca teleghidată, lăsînd ușa deschisă. N-a lipsit mult, circa 34 de minute. S-a întors cu o mutră mulțumită și o pungă plină, pe care scria Humanitas bunul gust al libertății. A pus levierul la locul lui, a intrat în dormitor, a încuiat ușa, și de atunci e liniște. Calculatoarele și DVD-urile care am auzit la Știri nu le-a luat ea, dar mai mult ca sigur a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
cu Paul Gherasim de pe la sfârșitul anilor '40 ai veacului XX și am rămas cu el într-o relație continuă de care - profesional vorbind - am profitat cu folos. Personalitate complexă, contradictorie, persuasivă, voluntară și adesea coercitivă, prin excelență om de bun gust, de rafinament și de surprinzătoare putere de asociație capabilă să atingă zone de comparație de nimeni explorate până la el și soldate cu rezultate de o uimitoare acuitate și relevanță, Paul Gherasim doar cu greu poate fi cuprins în totalitatea virtuților
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
de presiunea oralului asupra scrisului, de permisivitate, de neglijența voită (din populism) sau involuntară, de ,deplasarea stilistică către registrul Ťsubliterarť și, adeseori, Ťsuburbanť" (p. 82). Prin exces de afectare ori de vulgaritate, ambele suferă de lipsă de eleganță și bun gust: păcate de neiertat, înțelegem cu ușurință, pentru Valeria Guțu Romalo.
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
celui drag vine prima dată vorba, pe sub rînduri, despre aburoasa vîrtute a dușilor: ,Și tot ce a murit mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr/ cu alt înfierbîntat veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje vegetale și, foarte aproape, începe deja să aibă rigor de cărbune. Viața lor și
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr/ cu alt înfierbîntat veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje vegetale și, foarte aproape, începe deja să aibă rigor de cărbune. Viața lor și moartea noastră otrăvesc, deopotrivă, același suc înțepător, stors din smicele de măr dulce și lungit cu ape de
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
umorului verbal care era TM-ul său. Orice pretenție de experimentalism lipsește din acest film, unghiurile și cadrele sunt la fel de clasice ca într-un interviu de Barbara Walters. Ca de obicei însă, majoritatea filmului se petrece în ,interioare", decorate cu gust, ce să zic... Un alt defect e inegalitatea serioasă a distribuției, care include actori care au vârste apropiate, dar despre talentul lor nu se poate spune același lucru: Will Ferrell și Amanda Peet reprezentând extrema negativă, vezi comedii groase hollywoodiene
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
lipsește violența. Dar, în acest sens, pelicula e reușită tocmai pentru că are un aer de extrem realism pe care îl combină cu o perspectivă provocatoare din punct de vedere politic. Există și defecte. Dialogurile sunt ,întinse" cam prea melodramatic pentru gustul meu, nu lasă nimic imaginației. Plus că muzica - viori peste tot - e într-adevăr disonantă. Exagerat de empatică și mult prea înălțătoare, aproape îți impune cum să reacționezi. Un detaliu amuzant e că în Coreea de Sud, acest film a fost un
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică, nu mai sînt defel asemenea în cazul altor două figuri proeminente, de data asta ale sculpturii: Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar fi evoluat în gustul lui Paciurea, probabil că Brâncuși n-ar mai fi fost ce este azi pe plan mondial. Ar fi rămas în formula, oricum novatoare, a unui emul rodinian (paciurian, de ce nu?), dar nu atît de novatoare încît să pulverizeze, aproape isteric
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
să jinduiască și la dulceața aromată din Orient. E starea de lucruri de la care pleacă, sperînd să-i dea de cap, Anca Manolescu. Într-o societate așchiată, din ce în ce mai suplă și mai adaptabilă, religia rămîne, pînă la urmă, o problemă de gust. Dacă se întîmplă să fii un intelectual, cauți să știi cît mai multe despre fiecare credință dintr-o pornire mai degrabă documentară și testezi vreuna par plaisir. Cînd, însă, ai chef să-ți mai pui întrebări, anii noștri nu ți
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]