799 matches
-
adjective diluante la urma urmei, ni l-am stăvilit și l-am lăsat pe poet să-și poarte singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
populațeie la sectorul 1 după care se semnează de către primar, ulterior va ajunge la starea civilă”, își povestește cu resemnare în ochi viața, femeia născută în România, dar care, după război s-a trezit că locuiește în Ucraina. Pare un hățiș de acte și un labirint de drumuri de efectuat. Aceasta este viața Mariei Priscup de 2 ani de zile încoace. O bătrână care își duce toate poverile specifice vârstei, dar care a comis greșeala ca după terminarea celui de-al
Născută româncă dar ajunsă ucraineancă din întâmplare, Maria Priscup, de 70 de ani, se luptă de 2 ani pentru a se putea întoarce acasă () [Corola-journal/Journalistic/25918_a_27243]
-
Să fie el cântecul sturzului, după ce și-a pierdut fiii? Copilăria, neînvinsa copilărie! O flacără cu mâinile goale, În luptă cu Întunericul. Cu spinii. Și cum taie unul câte unul capetele Întunericului, ea mă scoate În fiecare dimineață victorios din hățișurile nopții. Din hățișurile coroanei de spini. Copilăria, neînvinsa copilărie! PRIMA IMAGINE Repet cu Încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea Închipuire. Eu sunt Într-o copilărie abstractă, care este una mentală, da, parcă aș vrea să fiu unul din copiii aceia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cântecul sturzului, după ce și-a pierdut fiii? Copilăria, neînvinsa copilărie! O flacără cu mâinile goale, În luptă cu Întunericul. Cu spinii. Și cum taie unul câte unul capetele Întunericului, ea mă scoate În fiecare dimineață victorios din hățișurile nopții. Din hățișurile coroanei de spini. Copilăria, neînvinsa copilărie! PRIMA IMAGINE Repet cu Încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea Închipuire. Eu sunt Într-o copilărie abstractă, care este una mentală, da, parcă aș vrea să fiu unul din copiii aceia de care vorbește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ne ajută să simțim, să ne dăm seama că am fost păcăliți, înșelați și, uneori, vânduți la primul colț de stradă. Cauza? Pentru a schița un răspuns, trebuie totuși să amintim măcar câteva noțiuni legate de structura noastră, parte a hățișului existențial uman. Simplificând, să presupunem că, într-o analiză practică a înțelegerii, avem în vedere doar faptul că fiecare dintre noi vorbim cel puțin o limbă. Ca români, evident, în primul rând, româna. Tot printr-o simplificare, dacă am sugera
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
falnica jivină căzută din cer. Când totul s-a isprăvit, la același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea unui abur în hățișurile ferite și întunecate ale ei, pe unde-și aveau săpate vizuinile. Băiețelul i-a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum îi era apucătura, s-a
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Mogoșoaii / Calea Victoriei" (tăiată recent de "Cheiul Dâmboviței")... apoi "Podul Târgului de-afară / Calea Moșilor... bulevardul... (această ingenioasă și minunată producțiune a tehnicei moderne", azi regina Elisabeta)... "bulevardul Pake... bulevardul Colței" la început. Intre aceste artere majore se plasează un întreg hățiș de "strade" mai mari sau mai mici precum "Lipscani... Cuza-Vodă... Cuțitul de argint... Strada Uranus... Stirbei-Vodă... Brezoianu... Popa Tatu etc." La intersecția lor se constituiseră "Piața Teatrului... Piața Mare/ Piața Constantin-Vodă... Piața Amzei"cu hala ei, ori "Grădina Episcopiei... Grădina
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Dan Bogdan Hanu O casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Să fie el cântecul sturzului, după ce și-a pierdut fiii? Copilăria, neînvinsa copilărie! O flacără cu mâinile goale, În luptă cu Întunericul. Cu spinii. Și cum taie unul câte unul capetele Întunericului, ea mă scoate În fiecare dimineață victorios din hățișurile nopții. Din hățișurile coroanei de spini. Copilăria, neînvinsa copilărie! PRIMA IMAGINE Repet cu Încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea Închipuire. Eu sunt Într-o copilărie abstractă, care este una mentală, da, parcă aș vrea să fiu unul din copiii aceia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cântecul sturzului, după ce și-a pierdut fiii? Copilăria, neînvinsa copilărie! O flacără cu mâinile goale, În luptă cu Întunericul. Cu spinii. Și cum taie unul câte unul capetele Întunericului, ea mă scoate În fiecare dimineață victorios din hățișurile nopții. Din hățișurile coroanei de spini. Copilăria, neînvinsa copilărie! PRIMA IMAGINE Repet cu Încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea Închipuire. Eu sunt Într-o copilărie abstractă, care este una mentală, da, parcă aș vrea să fiu unul din copiii aceia de care vorbește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
flaut, Suspin de pământ, năpădit de paragini, Ori carte, cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe grele În care-s ostatecul căutărilor mele, Dar sper c-o să vină o zi de bilanț Când, câte-o verigă, s-o rupe din lanț... Și stele-or să cadă din cer pe pământ, În mine
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
neașteptate. O luptă surdă s-a declanșat înlăuntrul ființei lui. Cei doi principali inamici erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare. Toate aceste stranii apariții îl obsedau și-l fascinau în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
înainte; e altceva să nu apeși și-apoi să-l lași să păcăne po’ boy știa ce se întâmplă - „apasă butonul!“ - e bine să nu știi câteodată ce prinzi. Cu degetul împart viață - rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă îndepărtez. Aici și mai încolo, oamenii se bucură, unii mai mult sau mai puțin ca alții. Vine un moment când împietresc - s-aude că prin pădure e un
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
le vâram după sobă pentru zile albe. Prindeam chiar și momentul în care se compunea o rază din puncte mari și deformate, sau probabil erau deviații infuzate de aerul cald; și iarăși cum se recompunea, se recompunea de-a lungul hățișului, ținându-și linia dreaptă printre imperfecțiunile minuscule. Uite - rădăcinile scormonesc pământul, nu am crezut în siguranța lui nici un moment așa cum nici acum nu credem în nici un fel de stabilitate. Undeva era un amplificator ce îi dădea pământului volum: să nu
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și l-a ales/asumat drept vector al vieții și operei sale, autorul reliefează - în educație, în arta vie de a fi om - tocmai plusul și pulsul, particula și unda în complementaritatea ontic-axiologică numită lumină, ca lumină a educației. În hățișul tranziției, experimentatul vâslaș ne previne că însuși optimismul pedagogic trebuie privit, racordat prin prisma principiului măsurii în toate, altminteri el se poate reduce la un iluminism sinonim cu voința de putere sau „voința de adevăr”, deformator. Reflecțiile sale, în contemporan
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Nu era vreme de odihnă, deși se împleticeu în mers. Iarba le cuprinse apoi până la glezne, lăsând să se vadă doar fusta de pânză țesută în casă, roasă de mizerie și ruptă de vreme. Când, într-un final, ieși din hățișul de salcâmi, fetița căzu frântă de durere. Crucea pe care o trăgea după ea se lăsă liniștită pe spate și așteptă cuminte cu fața în sus, să fie înălțată. Copila privi mâinile și bluza ce a fost cândva albastră cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă și mișcătoare pe dedesubt nu se zărea nimic, nici o umbră omenească. Boncăluitul Cerbului se pierdu în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea, ca și la venire, urmărită. Pândită de la distanță. Cerbul nu putea fi, dar bătrâna, da. Bătrâna avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de el. Cea mai elevată expresie a motivului, în cuprinsul literaturii române, este balada lui Ștefan Aug. Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: Un prinț din Levant îndrăgind vînătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea, cînta dintr-un flaut de os și zicea: - Veniți să vînăm în păduri nepătrunse mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... Fastuosul scenariu mitic se sprijină pe
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
extraordinară acuitate fiorul contactului cu lucrurile, cu oamenii, cu lumea: prezentarea noii venite în sala de meditație, cu care începe romanul; cum fuma bunicul (p. 35-36); cheful vag lesbian al fetelor în podul școlii (p. 40-42, 89-92); voluptatea limbajului ca "hățiș de cuvinte" (p. 51); jocurile primei copilării (p. 62-65); jocul erotic cu Matilda (p. 76-79); inițierea relației cu doctorul (p. 110-114); simfonia de senzații euforice (p. 146-147); repertoriul de violențe infantile (p. 163); semnarea acordului de informatoare a Securității (p.
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
bun să inserezi două? Coloana sonoră barocă este în schimb încântătoare, ca și locațiile venețiene care arată de parcă au fost vizitate de Mr. Proper. Dar produsul finit nu oferă decât niște râsete anemice, o poveste greu de crezut și un hățiș de personaje uneori la un pas de ridicol.
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
bornă“, boue „noroi“, caillou „cremene“, crème „smântână“, creux „cavitate, gaură“, mine „mină“, mouton „oaie“, quai „dig“, în total opt cuvinte) și din spaniolă (becerro „tăuraș sub un an“, calabaza „dovleac“, galápago „broască țestoasă“, gusano „vierme“, izquierdo „stâng“, manteca „grăsime“, maraña „hățiș, desiș“, tranca „ciomag, bâtă“, tot opt cuvinte). De remarcat că, și în aceste două limbi, termenii din substrat se referă la realități legate de natură, în general (animale, plante etc.). Împrumuturi din vechea greacă În aceeași situație cu împrumuturile din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
dădea o bomboană de mentă. Cred că știa probabil de unde am luat celălalte ouă, dar era frumos din partea lui că se prefăcea. Pesemne că îi plăceam. Copiii lui, însă, nu mă aveau la inimă. în spatele casei era o grădină cu hățișuri de iarbă și pomi piperniciți, iar în serile călduroase de vară mă jucam acolo, construind cuiburi în iedera de la fereastra dormitorului meu. într-o seară a venit fiica fermierului și mi-a zis: — Ce crezi că faci tu aici? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pe malul ridicat, ca o spinare de cal, se afla coliba lângă două stogulețe de fân din prima coasă, loc de ajuns pentru căruță și de păscut pentru cal. În sălciile și păpurișul gârlei, puzderie de păsări și în hățișurile de pe maluri ascunzători pentru iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul era variat, vederea mai puțin închisă de marile lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ferestrele sale negrite posomorât înaintea sa. Mai multe rânduri duple de arbori străvechi, cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din ambele părți curtea spațioasă, în a căreia mijloc se afla o fântână artificială desecată și încongiurată de un hățiș de cimișir, parte sălbătecit, parte uscat. Aceasta e descripțiunea scurtă a locului. Contele surâse și căută la mine. - Cum vi pare acest fideicomis, zise el, așa-i că are seamăn cu o locuință de strigo? E curios, urmă el, că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]