1,124 matches
-
socotește peste putință să mai vorbească și el despre Eros după cele ce s-au spus înaintea lui. Oricum, atrage atenția Socrate, a vorbi despre zei nu înseamnă a enumera cât mai multe calități sau bunurile pe care zeul le hărăzește. Acum decide Socrate că el nu e în stare să slăvească pe zeu în felul acesta, adică în continuarea „discursurilor-martor”. Socrate ironizează pe Agathon prin intermediul lui Eryximachos; discursul lui Agathon îi amintește, printr-un joc de cuvinte, de Gorgias și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se subordonează naturii; ei nu pot interveni pentru a schimba în vreun fel natura, viața este determinată în mare măsură de forțe externe, cum ar fi destinul și zestrea genetică; oamenii trăiesc pentru a împlini destinul care le-a fost hărăzit; oamenii trăiesc în deplină armonie cu natura; oamenii domină natura, o cuceresc, răspund provocărilor ei. • În ce raport se află oamenii cu timpul? Cele trei variante de răspuns sunt: oamenii trebuie să privească spre trecut, pentru a învăța din istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
putem toate, și nici să nu ne surprindă că în toată mulțimea de oameni unul se naște mai bun decît altul: natura, conducătorul și însoțitorul nostru al tuturora, arată fiecăruia partea sa, nimănuia nu-i dă toate, unor puțini le hărăzește multe și fiecăruia cîte ceva"62. Este evident că el prețuiește omul, în care se găsește totdeauna ceva bun, ceva care poate fi folositor. Erasmus crede că educația trebuie clădită conform fiecărui individ, că trebuie să sprijinim natura acolo unde
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
elev care să poată îndeplini cu succes obligațiile sociale pe care le va avea, un om care, nefiind de o anume profesie, dar avînd dezvoltate însușirile omenești în modul cel mai fericit posibil, va putea să ocupe cu cinste locul hărăzit de soartă, oricare ar fi acesta. "Ieșind din mîinile mele, el nu va fi... nici magistrat, nici soldat, nici preot; el va fi mai întîi om; el va ști să fie ceea ce trebuie să fie un om, orice s-ar
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
În condițiile unei discreții lesne de Înțeles, ea figurează În șase ocurențe, conturând, dacă nu un clișeu verbal, cel puțin o idee general acceptată: „nutrim aceleași sentimente, năzuințe și cugete”, „năzuințele noastre sunt mereu aceleași”, „fie ca soarta să ne hărăzească Împlinirea năzuințelor noastre comune (i nostri comuni desiderii)” etc. Formulările colegilor lui Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" (A. Petri sau A. Policretti) probează faptul că la Padova se formase un grup de studenți, italieni și români, bine sudat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așa fel încît nici o maimuță tzanza să nu îl audă [e5] cînd îți va povesti că, [e6] demult, o căpetenie shuar a devenit rea și sîngeroasă. [e7] Îi omora pe shuarii buni fără nici un motiv, [e8] iar bătrînii i-au hărăzit moartea. [e9] Tnaupi, căpetenia sîngeroasă, văzîndu-se încolțit, a luat-o la sănătoasa [e10] și a fost preschimbat în maimuță leneșă, [e11] dar, pentru că maimuțele se aseamănă atît de mult, [e12] e cu neputință să se știe în care dintre ele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e14]. Povestirea etiologică cu valoare de răspuns și explicație, poate fi descompusă astfel: • Situație inițială-Pn1 [e6] demult, o căpetenie shuar a devenit rea și sîngeroasă. [e7] Îi omora pe shuarii buni fără nici un motiv, • Nod-pn2 [e8] iar bătrînii i-au hărăzit moartea. • Evaluare-Pn3 [e9] Tnaupi, căpetenia sîngeroasă, văzîndu-se încolțit, a luat-o la sănătoasa • Deznodămînt-Pn4 [e10] și a fost preschimbat în maimuță leneșă, • Situație finală-Pn5 [e11] dar, pentru că maimuțele se aseamănă atît de mult, [e12] e cu neputință să se știe
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor, Sfânta mare nerușinare (I-II, 1936) și Cântecul destinelor (1939). Li se adaugă - neterminat și editat postum, în 1946 - Bariera, acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din literatura rusă - Maxim Gorki mai cu seamă - și din proza lui Panait Istrati, monografia unei zone puțin abordate până atunci, mahalaua bucureșteană, restituită ca un mediu pestriț, pitoresc, marcat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
deși în anumite privințe poate reține atenția. În acest text subintitulat „Poveste cu mine, cu tine, cu el...”, mișcările sufletești sunt trecute prin alambicul unei prolixe alegorii. Propunându-și să urmărească un destin ce implică general-umanul, vehiculând numeroase personaje-idee, arhetipale, hărăzindu-i protagonistului iluminări, dramaturgul îl poartă printr-o serie de încercări, care înseamnă și un periplu în diverse spații geografice. În esență, personajul trăiește trei probe fundamentale: iubirea, războiul și revoluția, în și prin care caută certitudini ultime, absolute. Condiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
profețiilor veterotestamentare a fost intenționat deformat de demoni. De exemplu, profeția lui Moise din Geneză 49,10‑11 (LXX) - „10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de vie [...]. În vin își va spăla haina sa și‑n sânge de strugure, veșmântul său” - se află, după părerea lui Iustin, la baza mitului lui Dionysos, zugrăvit de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inițiați. Episcopul de Lyon raportează sensul martiriului la o logică divină, al cărei sens profund scapă, pentru moment, atât victimelor, cât și persecutorilor. Potrivit acestei logici, încercarea martiriului este cea care îi separă cel mai bine pe sfinți de păcătoși, hărăzindu‑i pe cei dintâi raiului, iar pe ceilalți, iadului. Întrucât recapitulează întreaga istorie a apostaziei, Anticristul lucrează, la rândul său, în cadrul planului divin și, prin urmare, spre folosul Bisericii (28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
condamnă. Tot astfel diavolul și instrumentele sale, ereticii, neagă legitimitatea Demiurgului, anulând implicit însăși ideea unei Judecăți universale: „Cei plini de duh diavolesc îl acoperă de învinuiri pe Creatorul nostru, Cel care ne‑a dăruit Duhul vieții și ne‑a hărăzit o Lege potrivită tuturor, nevrând să admită că judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
crescut; te‑ai trântit și ai dormit ca un leu, ca un pui de leu; cine‑l va trezi? 10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de vie și de vrej, mânzul asinei sale. În vin își va spăla haina sa și‑n sânge de strugure, veșmântul său. 12Scânteietori sunt ochii săi de vin, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ai crescut; te‑ai trântit și ai dormit ca un leu, ca un pui de leu; cine‑l va trezi? Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până când va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]” (Gen. 49,8‑10). Iată cuvintele rostite de Iacob lui Iuda și care s‑au împlinit în Domnul. Patriarhul vorbește însă și de Anticrist; așa cum a profețit pentru Iuda, profețește și pentru celălalt fiu al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
foarte aproape / De-aceea am hotărât ca între noi / Să bată veșnic vântul existenței mele...” (Invers) La ceas de taină noi privim cu ochii umezi de iubire. Vestim împrejurimilor cuvânt pentru-un Poet, Ioan al lui Alexandru. Cununi de lauri hărăzitu-i-au cele zâne bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă” (Autoportret
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de bun‑simț și de sminteală ; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
de a scrie - într-un ambient perfect confortabil - istoria suferinței. Pentru a mărturisi, a memora și a scrie trecutul avem nevoie de timp. Când un popor este defraudat de acest drept inalienabil, prețios ca aerul pentru memoria unei comunități, cei hărăziți cu talanți și mai ales grațiați de istorie au datoria de a scrie istoria acestor oameni fără timp și, deci, lipsiți de libertate. Cei care trăiesc în universul prosperității, aparținând probabil celei mai bine hrănite, spălate și îngrijite spețe din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mea nici mort. Dorința lui mai veche era de a se întoarce în pământul de la Stănișești, acolo unde a văzut lumina zilei, dar nu întotdeauna iese așa cum am vrea. Fiecare cu soarta lui, cu destinul lui, care i-a fost hărăzit de la naștere. Din câte am observat, sunteți profund legat de aceste locuri. Nu ați avut, totuși, niciodată dorința să vă stabiliți în altă parte? Nu. Ce vă leagă cel mai mult de spațiul românesc? Iarna, când te gândești că vine
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Mare, Omilia la secetă, P.G., XXXI, 320C. footnote>. În viziunea Sfântului Părinte, omul este o ființă sociabilă și socială. Sfântul Vasile îndeamnă pe păstoriții săi a nu opri circuitul iubirii dumnezeiești, a nu-și însuși doar pentru ei înșiși bunurile hărăzite de Dumnezeu, ducându-i cu mintea la animalele care se folosesc în comun de cele ce răsar în chip firesc din pământ: „Turme de oi pasc pe unul și același munte; nenumărați cai își culeg hrana pe una și aceeași
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
mai puțin riguros și mai tolerant, cât și catolicismul ori reformismul care în formele răspândite au permis prelungirea gândirii apusene până în această parte a continentului. Banatul, de pildă, l-am văzut deseori ca o placă turnată, așa cum istoria l-a hărăzit, ca o arie de interferențe spirituale între români - șvabi - sârbi - maghiari - evrei - slovaci - turci - bulgari - țigani, aducând cu sine o imagine sui-generis a zonei de tranziție între Europa Occidentală și Europa Orientală. Epoca extrem de complexă, contradicțiile nemaiântâlnite până atunci sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
binevoim a hotărî cu milostivire scutirile de față, trecute în rândurile de mai jos, tuturora din neamul evreesc, care cu îndurata noastră încuviințare voiesc să se așeze în țara noastră a Transilvaniei; am hotărât [ca acele scutiri] să le fie hărăzite cu milostivire și îngăduință și respectate de toți locuitorii țării noastre” Pentru cine a avut curiozitatea să urmărească biografia intelectuală a voievodului, gestul nu pare a fi surprinzător. De altfel, în anii aceia au loc câteva importante victorii ale inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
foarte mult rău, dar dacă elementul om va fi cel făurit de Legiune, cu dragostea lui nemăsurată pentru țară și semeni, undele răului se vor atenua sau chiar vor fi stăvilite. Nu se uită suferințele pe care ni le-au hărăzit conducătorii și conducerile țării numai pentru că „țelul final și permanent al acțiunii noastre a constat în înfăptuirea unei revoluții morale, pentru a crea dintr-un individ izolat și indiferent de soarta altora și uneori chiar de a lui proprie, o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
De altfel, un coleg al său de lot în „justiția” comunistă cu care a împărtășit și o bună perioadă de suferință în penitenciar, intelectualul distins și omul politic sobru, neatins de demagogia politicianistă, care a fost profesorul inginer Ion Bujoiu, hărăzit de către aceleași forțe ale întunericului să-și piardă urmele în cimitirul săracilor din Sighet, l-a caracterizat lapidar pe Nicolae Petrașcu drept „un dac cult”. Și într-adevăr acesta este punctul de plecare când urmează să se încerce fixarea personalității
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întrerupt. Această reîntoarcere este definitoriu contrară extazelor mistice sau structurii tipice a oricărui gen de inspirație, întrucât operațiile ei se realizează în deplină lumină a cunoașterii și prezență exactă și nu presupun un ferment creator a cărui acumulare difuză este hărăzită unei irumperi scânteietoare și, în mare parte, neașteptate, surprinzătoare. Experiența extatică aduce schimbarea prin reacție inspirată (rămânând în elementul unei pasivități "vizitate", "preluate", "răpite"), pe când conștiința o pregătește, o inițiază și o realizează cu metodă, cu permanentă atenție pragmatică și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
contribuție anonimă (dedicată până la extincția individualității unui ideal neutru al adevărului), aceasta din urmă intră în jocul formulelor alternative care despart curente și școli de gândire și întrepătrund mesajul egalitar al concluziilor menite unei circulații universale a valorilor cu trăsături-unicat hărăzite să atragă în chip exclusivist adepți sau alte construcții teoretice. Fiecare teorie care a străbătut veacurile s-a născut inițial dintr-o confruntare interioară acaparatoare, din arderea internă a unei idei care ieșea în afara statu-quo-ului unei armonii curente, care contrazicea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]