1,450 matches
-
în fioroasa și misterioasa tăcere. Prelunga tăcere...sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul șuvoaielor. Mărțișor începu să caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le doar clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi de copac. Degeaba
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
scriitor rafinat râsul-plânsul operelor sale care au reuși de mii de ori mă repună pe mine și mii de cititori ai vastei sale opere scriitoricești pe linia de plutire, de câte ori viața ne mai ia de guler și ne aruncă în hăul câte unei disperări. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că nu mai aveam de aface în această nouă apariție editorială cu același scriitor care declarase cu un an înainte ca o prefață la cartea „Delicatețuri contemporane”: „Am
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
de Mariola, Sierra de Carrasqueta, Sierra de Crevillente, Sierra de Salinas, Sierra del Maigmó, Sierra del Cid, Sierra de Bernia. „Capacul” li-l pune Sierra de Mariola, cu cei 1.389 de metri ai săi. Printre pereții abrupți se cască hăurile adânci ale faliilor imposibil de traversat, cunoscute sub numele de ”barrancos”. Cea mai temută prăpastie poartă numele fioros - cum era să fie altfel? - de Barranco del Inferno. Pe acolo trece un traseu de rang important la nivel național, un așa-
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
și prin multitudinea nuanțelor de albastru din infinitul cerului. La Bâlea Lac privirile îți sunt delectate de peisajul de un pitoresc aparte, dar și de apă străvezie a lacului din vârful muntelui. Turiști de toate națiile fac fotografii, filmează, admira hăul ce se deschide pe partea nordică cu șerpuirea șoselei printre stânci și palele de ceață ce se cațără pe abrupți ca niște adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
măr prinsă în plin soare de mai sau de o clipă m-am învățat a plânge în inimă și ochii secați privesc fără punct fără culoare fără tihnă încețoșându-mi lumea, mă sfâșie dorul în hălci aruncându-mi-le în hăuri adânci cât viața sterpe cât deșertul Atacama și-mi ascund dezertarea în munții de gânduri negre conștientizând că până și iluziile mi le-am pierdut devenind o jucărie fără temei și inima și mintea s-au încleștat la vreme de-
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind „mormântul palatului”. Aș zice că niște fonduri europene ar putea să reconstruiască minunea, dar totuși nu se poate. Nici toți magicienii Terrei nu ar putea să-l refacă. Aș zice că
VIITORUL TRECUTULUI de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353950_a_355279]
-
ur în sumeriana (că și ul din udi, Caucaz?); harkeu în ainu (cf. v. ind. vrkas, magh. farkas?); indon. serigala „lup“ (seră- „soare“) în siagha - yen din Papua Nouă Guinee?). Totuși celtic faol poate fi legat de welsh (tot celtic) hăul „soare“ cu h > f, iar bhangi pare apropiat de cerul iranic bagă cu nazala. Referitor la ebr. zib pe care l-am comparat și cu Nzambi din limba populației bacongo din Angola se vede legătură cu dinții rânjiți de lup
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
Am stigat disperat:ajutoor!..ajutooor!...Cine să audă pe un biet acarian? Doamna se ștergea, zâmbind fericită. Iar eu eram tot mai agitat, tot mai îngrozit. Mă putea arunca printr-o ștergere cu prosopul drept într-unul dintre cele două hăuri întunecoase. Deși meritam, Dumnezeu nu m-a pedepsit(încă). Pentru că, doamna și-a parfumat părțile delicate ale superbului său corp și...când a venit cu mâna în zona mea, m-am agățat cu dinții(care dinți?) și am revenit tot
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă, încheiați până sub bărbie, o pălărie arsă de soare, cu boruri mari, sub care se adânceau două hăuri negre, probabil erau ochi dar nu luceau, nu priveau, mai repede absorbeau, o față lungă, smeadă, niciodată rasă dar barba nu era mai mare de două degete, rară, fața aceea niciodată nu se întorcea să răspundă la salut, niciodată nu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
și-a înălțat trupul, ridicând mâna stângă în care ținea toporașul cu care scurta nuielele pentru împletit în gard: -Te omor, necuratule, dacă pun mâna pe tine, cu toporul ăsta te omorgrijania cui... Năluca s-a depărtat, fără să întoarcă hăul privirilor, fără să dea semn că îi pasă, cine știe câte asemenea amenințări a mai primit fără să se întâmple nimic, la urma urmei Nicu nu a fost primul și nici nu o să fie ultimul copil încins cu năpârca! Doar oamnii de
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
singurătățile din noi, curg fluvii de stele pe cerul în flăcări, setoase fântânile se-ntorc înspre ploi. balsamul de soare se scaldă în zare, se-ntorc rândunele spre casele lor, fantomele fug din sufletul nostru departe-n pustiuri și-n hău incolor. noi ceruri aprinse din vechiul lor cer deschide mireasma tămâilor sfinte, se limpezesc visele ca apa -n izvor și naște poeme din mii de cuvinte. lacrimă -ană cu plânsul în gene dărâmă zidurile ce te-mpresoară, ieși din strânsoarea
LACRIMĂ-ANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353653_a_354982]
-
în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele - i îndoielnice și nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! * Cuvintele Cuvintele cădeau grele și rare între noi. Ca bolovanii cădeau cuvintele. Ne ascundeam de ele în hăurile adânci din noi, ca să nu ne strivească. Rare și grele cădeau Cuvintele. Referință Bibliografică: Lucia Bibarț- vol. Șuvițe și iriși , 2013 / Lucia Bibart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
LUCIA BIBARŢ- VOL. ŞUVIŢE ŞI IRIŞI , 2013 de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353713_a_355042]
-
și unde se joacă ciocârlia urcând și coborând înaltul cerului ca un luping de avion soarele zburdă nebun ca un copil scăpat într-o recreație cântă gâzele în nuntirea lor celestă printre florile albe ale văzduhului deschis vederii până peste hăul lui dumnezeu minunile se transformă în povești frumoase cu mirese îmbrăcate în alb ucise de săgeata lui eros întors din luptele cu gerurile iernii are harfa spartă și tolba cu săgețile otrăvite înfipte în inimile crude ale fecioarelor care visează
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
are contur/ când iubire țâșnește matur/ în orice gând/ aripi mari fluturând”, îl poartă prin labirintul amintirii iubitei căreia încearcă să-i fure „dragul de demult/ tinerescul tumult/ ce-a izbucnit luminos din obscur”. Hoinărește, poetul, „Aiurea”, zbuciumându-se prin „hăuri meschine” dar nepierzându-și speranța de-a zări... seninul... Din penelul cuvintelor curg „Culori” care îi pigmentează trăirile, recunoscându-și într-o pictură lirică inedită, trăirile: „Pictez febril/ și mâzgălesc brutal/ numai cu alb, dar el mereu devine/ albastru, roșu
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi și ea încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriașe și Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torță noaptea adâncă. - Bă, tăticu’ le dădu la polițai și mașină de zburat! Acu’ nu mai avem scăpare, fraților, gândi, destul de imprudent domnul Țonel
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > METAMORFOZE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Și poate hăul dintre noi e-un loc fertil În întunericul de-apoi Va crește poate Un trandafir uriaș Cu cuvintele noastre Împletite-n petale Ca odinioară degetele noastre Când ne-mpleteam Cu totul în poveste Un trandafir Ca flăcările unei Singure inimi
METAMORFOZE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347211_a_348540]
-
în poveste Un trandafir Ca flăcările unei Singure inimi Bătând în două piepturi Deodată. Te știu alături Și te tot caut Prin pietricele Prin nisip Ne-am sfărâmat, iubite, Ne-am pulverizat De parcă am trăit De la-nceputurile Lumii într-un hău Și totuși, Poate va porni Din noi Din tot ce-am presărat Pe-aici Prin iarbă Un Trandafir Uriaș Ca-ntr-o legendă Despre două pietre Ce-au fost Odată Altceva. Acum eu nu pot spune ce Dar cei de-
METAMORFOZE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347211_a_348540]
-
stranii și răvășiți, se prăbușesc parcă în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de fludor, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
scriitor rafinat râsul-plânsul operelor sale care au reuși de mii de ori mă repună pe mine și mii de cititori ai vastei sale opere scriitoricești pe linia de plutire, de câte ori viața ne mai ia de guler și ne aruncă în hăul câte unei disperări. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că nu mai aveam de aface în această nouă apariție editorială cu același scriitor care declarase cu un an înainte ca o prefață la cartea „Delicatețuri contemporane”: „Am
EUGENIA DUMITRIU [Corola-blog/BlogPost/357467_a_358796]
-
scriitor rafinat râsul-plânsul operelor sale care au reuși de mii de ori mă repună pe mine și mii de cititori ai vastei sale opere scriitoricești pe linia de plutire, de câte ori viața ne mai ia de guler și ne aruncă în hăul câte unei disperări. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că nu mai aveam de aface în această nouă apariție editorială cu același scriitor care declarase cu un an înainte ca o prefață la cartea „Delicatețuri contemporane”: „Am
EUGENIA DUMITRIU [Corola-blog/BlogPost/357467_a_358796]
-
în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar aroma pâinii, / Mireasma lutului de preț, / Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când peste răni, te înveșmântă, / Și-ți este și liturghierul ... Să ți se-nchine, Putnă Sfântă! // Ți-aduc în dar mătasea ierbii, / Și de
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
este “Să nu cumva să te oprești” - “Să nu cumva să te oprești, / Atâți copii depind de tine, / Și-atâtea hârburi bătrânești, / Nu te-ntreba de-i rău, sau bine - // Să nu cumva să te oprești, / Chiar dacă vezi sub stele, hăul, / Sau marea, lipsă, de sub pești - // Nu te opri: e bun, și răul - // Să nu cumva să te oprești, / Să ai cumva vreo îndoială, / Căci tânăr, ai să-mbătrânești / De blestemata ta croială - // Să nu cumva, preț de-o clipită, / Să
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]