685 matches
-
Vezi să nu, zâmbește Vipsania. Oftează apoi. Nici descendenții lui Augustus nu-i vor urma prea curând. Antonia încearcă în zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
potrivește. Îmi place faptul că Emma devine brusc vorbăreață și mă face imediat să mă simt ca acasă, de parcă ne-am cunoaște de secole. Dar arăți minunat, i-am spus zîmbind. Mi-aș dori să port și eu mai mult haine ca ale tale, dar m-aș simți fals. Ca și cînd toată lumea care s-ar uita la mine ar ști că nu sînt deloc la modă, ci mă prefac numai. Emma rîse. — Unul din motivele pentru care mă Îmbrac așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
CÎt despre felul În care arătam Înainte să le cunosc pe fete... să zicem doar că am continuat să port hainele de gravidă și la șase săptămîni după ce se născuse Tom. M-oi fi adunat eu suficient cît să exilez hainele astea În pod pînă la venirea următorului copil, dacă va mai exista Încă unul, dar sînt, să recunoaștem, mult mai grasă decît la Început și asta cînd port pulovere largi și lălîi și pantaloni supraelastici de la Gap. Dumnezeu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
te mișca, Charles, spuse el. Totul va fi bine. Își scoase stația radio și o duse la gură. Ce mai era și asta? Hobbs Wentworth își urmări ținta - procurorul - cum se întinde pe trotuar în spatele unui om îmbrăcat cu o haină sport, care era evident polițist. Hobbs își plimbă privirea prin lunetă pe spatele agentului, căutând, lipsit de succes însă, un loc în care putea să tragă și să fie sigur că va nimeri. Dar procurorul stătea jos, iar polițistul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ești cel care apare pe sticlă. Imaginea ta este infinit mai prețioasă decât o luptă internă, pe care nu știu dacă ai șanse să o câștigi. Prin urmare, fă eforturi ca imaginea ta să nu aibă de suferit, chiar dacă porți haine cumpărate cu sacrificii din salariul trecut. Îmi amintesc că dilema hainelor de direct nu mi-a părut niciodată mai grea decât atunci când televiziunea pentru care lucram la momentul respectiv m-a trimis la Campionatul Mondial de Fotbal din Germania, în
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
din casa bunicilor de pe Nistru. Încă nu mă ridicasem În picioare... Mereu Întrebam pe Moș Carp și el Îmi răspundea: «Aceasta-i semnul neamului nostru și În bine și În rău»”. - ”Nu mi-i ciudă de străini cât de pământeni haini”. Acestea sunt câteva aforisme risipite În scrierile lui Arcadie Donos. Opera sa literară cuprinde teatru, proză, poezie... din care menționăm: Vifor - teatru - 1943 S-a Întâmplat la Seceriș - teatru 1956 Bogata la telefon - teatru 1980 Misiune În prima zi de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
avea tupeu, nu glumă. Cum îndrăznea să sugereze că e o ipocrită? Avusese noroc că scăpase fără să-i toarne ceva în cap. Imaginea fugară a lui Jack Allen, cu stropi de bere neagră scurgându-i-se din păr, udând haina lui caraghioasă de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care nu descoperiseră încă ceea ce descoperise el ori puțin le păsa. Încetul cu încetul, a trecut această putere de stăpânire și asupra sufletului, interzicându-și să se întristeze ori să sufere pentru că, prea săraci fiind, părinții nu-i puteau cumpăra haine ca ale prietenilor lui care se strângeau să-și sărbătorească zilele de naștere în casele doldora de mobile vechi, vaze uriașe, covoare moi din lână și câte altele pe care el nu le vedea decât cu acele prilejuri ori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine e jarul! Doar nălucirea umple paharul. Zadarnic prin chinuri îmi trec cugetarea Și cifra vieții
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
infern în sufletu-mi se-ascunde? Mai bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai Cer, lumină, dreptate Porți haine sfințite, fără de păcate, Icoane sfinte cu făptură cerească De vrăjmași apărată să nu ispitească. Lovită în soartă, câteodată-n față Și uitată-n somnul de dimineață, Anii mi s-au dus ca un râs încifrat Și nu știu când mulțimea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târau bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se intersectau în unghiuri drepte - asasinul se amuzase. O cadă cu marginile și fundul acoperite cu o materie roz, coagulată, care arăta ca și cum sângele ar fi fost amestecat cu apă și săpun. O grămadă de haine bărbătești - cămăși, pantaloni, o haină sport pepit - îngrămădite deasupra capacului de la toaletă. Danny dădu drumul la robinet cu dosul pumnului, lăsă capul în jos, se stropi pe față și bău. Ridicându-se, își văzu fața în oglindă: pentru o secundă nu crezu că era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
când a potolit prin (des)cântec furtuna. Într-un epitaf dedicat lui Orfeu (Antipater din Sidon, secolul al II-lea î.e.n.) stă scris : Orfeu [prin farmece]... nu vei mai adormi furtuna, nici grindina potopitoare, Nici viscolul stârnind zăpezi, nici vuietul hainei mări (Antologia palatină, VII, 8 ; cf. 69, p. 8). De asemenea, imnurile orfice au păstrat invocații adresate 1. norilor, pentru a trimite „puzderia de stropi fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se arăta „binevoitoare” și pentru a trimite „un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
curtea plină. N-a fost să fie așa și am aflat ulterior de la doamna Poenaru că Bucureștiul nu au dat aprobarea ca aceste lemne să ajungă în Basarabia. Halal guvernanți! Rușine să le fie celor care au fost atât de haini la suflet! Nu au vrut să dea aprobarea ca acele lemne să treacă Prutul, această blestemată de graniță!... îi spun măicuței că doamna Nina a fost la Ilie: „Am auzit și eu prin radio... Mulțumesc și bodaprosti Maicii Domnului că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ani impresia că noi, ăștia care ne agităm cu anticorupția - oricum puțini, câțiva jurnaliști, procurori și chiar mai puțini politicieni -, suntem tratați ca niște cyborgi fără inimă, care deranjează buna umanitate a poporului român. Să nu fim prea răi, prea haini, mai ia omul câte o șpagă, un contract, nu așa facem toți? Doar n-o să ne tratăm acum cu procurorii, nu? Că doar oameni suntem, nu? Cam asta e placa. Nu zicea Rodica Stănoiu despre Monica Macovei că e un
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
placa. Nu zicea Rodica Stănoiu despre Monica Macovei că e un om fără inimă? Sigur că zicea. Adrian Năstase protesta la televizor că sechestrul procurorilor pe blocul construit prin șpagă îl deranjează de la lecții pe băiatul cel mic. Ce procurori haini putem să avem! Iar Ridzi a scăpat de urmărire prin votul colegilor din PDL, emoțio nați pentru că a avut o naștere grea și are probleme de sănătate. Cum să-i lăsăm pe procurori să se atingă de o mamă bolnavă
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
lipită de dulapul cu medicamente, in impresie era multă mirare, destulă grijă și ceva mulțumire. Lică, din primul moment, apucase să fie cu ea brusc și tăios la vorbă. Nu-și pregătise atitudinea: o găsise în sentimentele lui. Acea bruscheță haină avea s-o păstreze mereu și Lina mereu avea să simtă la vizitele lui aceeași spaimă amestecată cu ceva plăcere. Lina nu opusese nici o rezistență cererilor lui Lică. Nu avea haine de copil, dar și le va procura. Nu uitase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre o mișcare nepăsătoare. Totuși Lică avea bilanțul foarte zdruncinat și din pricina asta o cruzime haină, pe care Lina mai ales o simțea. Erau timpuri in care se cî.știgau ușor bani mulți, dar Lică nu prinsese încă mecanismul vieții noi. Căuta să reia firul întrerupt al vechilor deprinderi și nu se mai înnoda. Felul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe Sia din mîiniîe materne. Treci în camera dumitale! zisese fetei cu glasul unei blânde autorități. Am de vorbit cu dumneaei! Urmase o scenă care ar fi trebuit să fie culminantă și care nu fusese decât o încîlcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate și acum scuipate în obraz. Rim se arătase superior prin calm si batjocoră. Lina, cu fața umflată ca de brâncă, zvâcnea anevoie vorbele îmbîcsite între fălcile contractate. Văzând că pierde teren, Lina dase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
face paradă de terminologia de specialitate, pe care o mai și completează cu improvizații hazardate, apropiindu-se alarmant de mult de modul în care coana Chirița simulează folosirea limbii franceze: „Cu aplecare conștientă spre escatologic, Nicolae Pandelaș îl îmbracă în haina verdatră a optimismului susținut de gustul trudei neclamate, sugerându ne (emoționat) că abia apoi vine satisfacția.“ „Prozatorul Ion Gălățeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de niște confrați, mă încearcă o undă de iatrofobie. Ca s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în căutarea unui locșor liber. E dezagreabil ca, după această mică aventură pe patru roți, să constați că și cea pe două picioare se va transforma într-o odisee. Prins în valurile mulțimii, ca altădată Ulise în cele ale mării haine, vei simți cum buna dispoziție se evaporă și cum, în locul ei, rămâne o zgură de furie neputincioasă. Ai fi vrut tu acel filtru de cafea pe care o mânuță vioaie de gospodină tocmai l-a umflat de pe raft. Ai sta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de consecvent. Egoismul, capriciul și fervoarea ei pentru serviciile Elizei erau o explicație, dar neîndestulătoare. Mai lesne, aversiunea ei neîndoioasă, haină, către Doru, o făcea să caute a scăpa de el prin orice mijloc și găsise în ideea asta un agent de dizolvare definitivă a căsniciei lor. Era desigur ideea ei fixă; opera nouă la care lucra cu aceeași pornire lacomă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]