1,541 matches
-
trăitorii din Țara Sfântă le cunosc destul de bine: Puțin încurajat, dar numai puțin, reb Fisel își îmbrăcă haina, îi ridică gulerul și adăugă un fular negru de parcă s-ar fi pregătit să atace o diligență...Este începutul unei povești absolut halucinante în care un rabin se trezește fără podoaba pilozității faciale. Lucru destul de greu de înțeles de noi cei care nu știm ce poate însemna asta. Oricum, autorul, un umorist antrenat în decenii de activitate, ajunge în acest volum la acea
TERAPIA PRIN RÂS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367414_a_368743]
-
acest sens, aprecierile favorabile ale lui G.Călinescu din 1941:” S-ar putea spune că romanul, în întregime, este poetic, abuzând oarecum de cuvinte, dar, oricum, în ciuda unei capacități verbale destul de reduse, sunt aici insule de poezie, constând în viziuni halucinante “. Observația că Gib.I.Mihăescu “ se lasă atras prea mult de episoade secundare nesemnificative (ca în Vedenia, Urâtul și chiar în La Grandiflora )“ îl face pe autorul cărții să concluzioneze că tocmai, poate, aceste secvențe episodice fac ”sarea și piperul
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
ne lăsăm fermecați de Maya (Iluzia), sub stridentele semnale ale morții: 50 totul e distorsionat de nașterea noastră inutilă niciodată moartea nu vorbește răgușit. (Să se vadă și 31, 32, 61 etc.) Iată, spre exemplu, două stampe ale unui cotidian halucinant: 36 am luat ibricul de cafea și peste zațul rămas de dimineață mi-am fiert trecutul, am strecurat zațul și am oprit doar ritmicitatea prezentului 37 mă răsesem proaspăt iar barba mi-am dat-o la bursa de mărfuri, sub
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
poți să vii, dă-ne, Doamne, jucării și fă-ne, din nou, copii... Judecătorul simțea că se sufocă. O transpirație rece îi udă șira spinării. Pe frunte îi apăruseră broboane de sudoare. Duse palma dreapă să le șteargă. Niște vârtejuri halucinante întoarseră, pentru câteva secunde, sala de judecată cu dușumeaua în sus. Reclamantul, un preot dintr-un sat de la marginea județului, îl privea cu niște ochi mari și albaștri, de copil nevinovat, având tălpile pantofilor lipite de tavan. Nu putea să
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
o persoană adultă în adevăratul sens al cuvântului. Savura în schimb frumoasele momente care îi desfătau privirea. Se lăsase în cele din urmă pradă ritmului instrumentelor și dansului amețitor iar ceea ce urmă i se păru de-a dreptul un vis halucinant dublat de aromele vinurilor care mai de care mai îmbietoare și de miresmele parfumate arse din abundență în candele. Era atât de extaziat încât la sfârșit se dezlănțui și după ce o aplaudase îndelung cu mâinile ridicate, îi ceru Salomeei să
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
nimic - pentrru cei din afara, nu poate să rămână în acel loc decât tot nimic și că deci pot povesti fără să încalc norma zicerii, câte ceva ce-am crezut eu de cuviință că se poate spune despre acest tărâm de poveste, halucinant, straniu și fabulos. Întotdeauna pleci la drum pentru un anumit motiv, cu obiective, principii, pregătiri pentru compromisuri, resurse morale, volitive și financiare în măsură să-ți apropii ce ți-ai propus. Eu nu plecam cu nimic din toate acestea, doar
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
pe întreaga ființă a bietei Lena. Cuprinsă de setea arzătoare a dragostei, Lena așteaptă ca arsă iubitul care nu mai apărea. Sarea la geam părându-i-se că a auzit un strigăt, o șoaptă și înfrigurata de atâta așteptare întreabă halucinant: „Cine ești?”. Și nu era niciun strigat la geamul ei și nici măcar șoaptă nu era și îndrăgostită se topea în uitare. Plutea singuratica prin lumi puștii cum trece prin apă de munte păstrăvul iute că un cuțit de argint. Ca
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
-ți privirea spre cerul iubirilor nemuritoare, și nu-nchide ochii! Lasă-ți picuri de rouă să se stângă în lacrimi ce-ți brăzdează obrajii că știi... însetatul, poetul, te-așteaptă! Însetatul se face una cu tine, peste timpi întrupându-se! „Halucinant decor parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu gust de fragă buzele-i atinge, Fior necunoscut o săgetează Când brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
anul trecut! Lipsa educației religioase, combinată cu cea sanitară, își spun, din plin, cuvântul. Instinctele primare au repus, tot mai mult, stâpânire și pe români. Cercetătorii au început să înțeleagă cum se pedepsește păcatul întreținerii relațiilor sexuale înainte de căsătorie. Pare halucinant, dar asta ne arată de ce țăranii aveau obiceiul „barbar” de expunere a cămășii miresei, după noaptea nunții. De unde știau analfabeții, chestii demonstrate azi științific? Oamenii de știință din domeniu afirmă că progeniturile nu au amprenta soțului, ci a celui cu
TABLETA DE WEEKEND (36): DECODĂRI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363711_a_365040]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ALCHIMIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului detest iarbă halucinanta care îți crește din ochi privirea aceea persiflanta iedera siliconată în jurul căreia se rotesc nori aselenizați mâinile că două cratere pline de lavă (cu o singură atingere îmi scutură cenușă din plete spre ceafa) anduranța ta patetica eroismul trivial gură
ALCHIMIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349559_a_350888]
-
roz plutea pe alocuri dând locului o frumusețe neobișnuită. Peste valea Chedronului și în grădina Ghetsimani ceața aceea părea să se miște ușor ridicându-se încet și risipindu-se printre arbori apoi închegându-se din nou, răspândea conuri de lumină halucinante printre crengile arborilor. Către apus, dealul Golgotei văzut de pe zidurile Ierusalimului părea o insulă, scăldată la poale de ceață, care aici părea mai învolburată și mai compactă. Sus însă, pe coama înălțimii, cele trei cruci dădeau locului o tentă înfricoșătoare
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
cu speranță (poate că acum cuvântul avea un anume sens) statueta, apoi, tiptil, fără să o vadă sau audă nimeni, s-a strecurat din nou în pivniță. * A ajuns, după puțin timp, la marginea aceleiași păduri. Magia ei unică, spectacolul halucinant pe care îl oferea o fascinau deja. A trecut printre arborii cu ceas care îi deveniseră cunoscuți, apoi a intrat într-un luminiș. Peste puțin timp, s-a trezit în fața unei fântâni uluitoare, efervescente. Din aceasta țâșneau șuvoaie imense de
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
pentru a treia oară, la intrarea în ciudata pădure - și deja locurile îi păreau familiare, exercitând asupra sa o stranie fascinație, o atracție fatală în care binele și răul, obișnuitul și magicul, realul și imaginarul coexistau, se amestecau într-o halucinantă cavalcadă a viziunilor și a simțurilor. Acest sentiment bizar numai locuitorii pădurii l-ar fi putut confirma... A întâmpinat-o o fată cântând la vioară, cu tenul alb deschis, având un firicel de sânge ce i se prelingea din colțul
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
o imagine complet bizară, despre a cărei proveniență nu aș putea da nicio explicație. Mi se părea că scoate fum pe nări și chiar pe urechi, fără a avea, evident, vreo țigară. Am rămas pe loc, împietrit de această imagine halucinantă. ”Vă simțiți bine?”, mă întrebă, politicoasă. Da, nu-i nimic”, i-am răspuns, încurcat. Am o ușoară amețeală, asta-i tot”, am continuat și i-am comunicat numărul de telefon, apoi i-am înmânat suma cerută. Pentru acest număr de
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
affaire d'artistes” și mă surprindeam imaginându-mi tot mai des că reprezentăm reîncarnările celor doi frați, mult peste timp, că i-aș putea spune lui Teo, cel de acum, ”frate”, și multe altele asemănătoare, rod al unei imaginații, poate, halucinante. În orice caz, odată cu întâlnirea cu Teo mi s-a deschis o nouă poartă. De aceasta eram sigur. Și societatea nu se putea interpune între noi. * Era vineri după-amiază. Momentul în care, practic, îndatoririle mele legate de job se încheiau
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
Se făcea noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați de copaci Ploua cu poame de fulger - Nimfe cu copite se scăldau în izvoare halucinante Femei învelite în crini Șerpi întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre Țesători dirijau întețit șoapte de iubire sau pradă La războiul de țesut din iatac chinul suprafeței doinea plângerea firului
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost. Suntem. Vom fi. Copiii cu glasuri sparte ai infinitului. (Foto: Wikimedia) ... Citește mai mult Emoții pierduteAle trecutuluiImortalizate în noi înșineCa într-o dioramă.Gânduri rătăciteAle prezentuluiTinzând către
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
îți poate dezvălui curata, neprefăcuta omenie”. Puțini știu că Marcu Botzan, această uriașă personalitate a culturii și a științei românești a îmbunătățirilor funciare, era ființa umană care încă lăcrima, în anul lui Dumnezeu 2005, la amintirile tulburi legate de coșmarul halucinant al destinului său și intitulat simplu de către istorici - „al doilea Război Mondial”. Marcu Botzan te reînvăța să trăiești exemplar emoția curată și mistica sa aparte. Dar și mai puțini cunosc faptul că dumnealui sculpta, iar fiecare dintre piesele create își
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
și-au pierdut limba maternă și identitatea. În finalul volumului autorul deplânge, la fel ca altădată Octavian Goga, cu tristețe în suflet, starea neamului românesc din acest colț al Transilvaniei: „Asistăm neputincioși la dezrădăcinarea noastră în propria țară. O poveste halucinantă, la care asistăm fără a spune nimic. Pentru că autoritățile tac, iar cei care vorbesc nu se aud, parcă ar fi în deșert. După secole de românism asistăm la dispariția acestuia. Plânge istoria, plâng Carpații, Mureșul, Târnavele și Oltul. Am fost
„RĂDĂCINILE” LUI MAXIMINIAN de ION ALEXANDRU MIZGAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349059_a_350388]
-
după știuta zicală: „Bine faci, Bine găsești - Rău faci, rău găsești!”, sau după sentința biblică: „Ce faci, face-ți-se-va!”) și are efect de introducere în spirala dement-alienantă și-n labirintul violenței (violența - ca instinct josnic/înjositor și incontrolabil), transformate în porniri halucinante, activ-reflexive, bestial-suicidare: „omule ai milă de tine/omule/nu mă lovi - /îți faci rău:/ atroce/îți crește pofta/de sânge!” - cf. Strigăt (2), p. 41. ...Deasupra tuturor dezlănțuirilor frenetic-infernale (frenezie având ca motivație, pentru Satana, dar prin intermediar uman! - presentimentul
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
de comitete și comisii. Nu focurile de artificii, ci „las fallas” propriu-zise, figurinele multicolore dispuse pe 400 de străzi sunt adevărata atracție. Înalte cât clădirile din jur, modelate cu migală de îndrăgostit, colorate strident, par viziuni alegorice dintr-un vis halucinant. Fiecare din ele este o adevărată operă de artă barocă, un caleidoscop umoristic pe teme actuale din viața publică a contemporanilor noștri mai mult sau mai puțin vestiți. Suspendate în echilibru incredibil între cer și pământ, amintesc parcă de judecata
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
mai sus. Era foarte încordată, speriată și plină de întrebări. Una nu-i dădea pace:,,Oare îmi pierd mințile? După ce am discutat cu Adrian,( prietenul real, cel de pe site-ul de socializare), am crezut că s-au terminat visele astea halucinante. Dar acum ,,văd'' și când sînt mai mult trează! Dacă nu înebunesc, atunci, ce semnificație au aceste viziuni? Cine, și ce dorește să aflu?'' Carmen simți o greutate în piept. Se simțea obosită și lipsită de voință. Și foarte tristă
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
persoană adultă în adevăratul sens al cuvântului. Savura în schimb frumoasele momente care îi desfătau privirea. Se lăsase în cele din urmă pradă ritmului instrumentelor, tobelor și dansului amețitor iar ceea ce urmă i se păru de-a dreptul un vis halucinant dublat de aromele vinurilor care mai de care mai îmbietoare și de miresmele parfumate arse din abundență în candele. Era atât de extaziat încât la sfârșit se dezlănțui și după ce o aplaudase îndelung cu mâinile ridicate, îi ceru Salomeei să
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
neîndoielnică, există și un element „material” de suport, care sporește îngrijorarea lui Dănuț până la năucire: sănătatea șubredă a Frosicăi, element care elimină posibilitatea oricărei coincidențe nevinovate. Nu este, deci, uimitor că lumea se descompune rapid și se recompune în mod halucinant într-o panoramă terifiantă, centrată pe imaginea Frosicăi moarte. Ceea ce se petrece cu Grigore Dănuț nu este insolit. Șefului gării Bobeni i se întâmplă des să-și confunde „năzărerile” cu realitatea. De data asta, însă, lucrurile iau o turnură tragică
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost. Suntem. Vom fi. Copiii cu glasuri sparte ai infinitului. (Foto: Wikimedia) Referință Bibliografică: IMPERFECȚIUNE / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13
IMPERFECŢIUNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350215_a_351544]