935 matches
-
și de manifestări izolate ale firii, spre exemplu, în fața zăpezii, care-i stârnește impulsul aproape irepresibil de a se șterge pe picioare la ieșirea din casă, pentru a nu o macula: Prima ninsoare - imaculată / ... imacu - albă (lată)! - și /gândul ușor hazliu că /înainte de a ieși în curte / se cade / să-ți ștergi picioarele de / preșul din prag... Indirect, poemele din volum fac, de fapt, elogiul simplității, paradoxal, complexe, tonul dându-l sutra floriisoarelui, în elaborarea căreia poetul și-l ia părtaș
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în documente pe la 20 februarie 1581. Mănăstirea nu a supraviețuit datorită dezinteresului călugărilor greci care o administrau”. Astăzi aș mai adăuga faptul că temelia pe care a fost zidită actuala bisericuță era mult mai largă. Aspectul te duce la gândul hazliu că un copil chisnovat a încălțat ciubotele tătâne-su. ― Hai să vedem ce e scris în suretul după hrisovul lui Ieremia Moghila voievod din 1606 luna mai 25: ― În acel suret găsim: “Facem cunoscut cu această carte a noastră... că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
hotelului Palace. Și pentru că am adus vorba de el, să-ți povestesc cum l-am cunoscut. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dată așa cum îți spusesem, pentru a evita explicațiile, ci cu doi ani înainte, într-o împrejurare destul de hazlie. Mă întorceam de la Predeal, cu alte trei colege (pe una din ele, Aurora, o cunoști) unde făcusem o excursie de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
niciodată, bărbate, că ai fost și crainic.” “Ba da, ți-am vorbit de stația de radio a complexului nostru studențesc” Da, stimată doamnă, și acolo, soțul dumneavoastră făcea de toate: emisiuni de versuri, concursuri de poezie pe rime date, comentarii hazlii ale etapei fotbalistice... Mai era, la nevoie, și disc-jockey, și câte și mai câte. Ți-amintești cum ai comentat meciul ăla de pomină, Politehnica Iași - Sportul Studențesc? Hazliu tare! La urma poemului ai adăugat: După-această întâlnire/ Foarte categorică/ Oare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de toate: emisiuni de versuri, concursuri de poezie pe rime date, comentarii hazlii ale etapei fotbalistice... Mai era, la nevoie, și disc-jockey, și câte și mai câte. Ți-amintești cum ai comentat meciul ăla de pomină, Politehnica Iași - Sportul Studențesc? Hazliu tare! La urma poemului ai adăugat: După-această întâlnire/ Foarte categorică/ Oare, ce o să mai scrie/ Reporteru-n cronică? Doxat băiat, nimic de zis. Și n am spus totul, stimată doamnă. Paulică al nostru avea și rubrici de enigmistică, de perspicacitate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
plus, am avut și înregistrarea pe video cu Royal Shakespeare Company, n-a fost chiar așa de greu. Studențașul m-a mai învățat câte ceva...hm!, ironia soartei, eu - un Hamlet care n-are habar de engleză” “Ce-i așa de hazliu? În afar faptului că Hamlet a fost scrisă de un englez, Hamlet, nu uita!, a fost prinț al Danemarcei, deci nici el nu prea avea habar de limba Engliterei” “Dar constat, după pronunție, Paule, că nu stai tocmai rău cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că, până în prezent am reușit să-l ascund cu strășnicie! Ce s-ar întâmpla dacă vreunul din colegii mei ar da peste el?! "Lume, lume! Să vă spun una bună! Nicu Apostol ține un jurnal intim. Ca mamzelele de la pension. Hazlie treabă, nu? Să vă citesc câte ceva din el..." Doar la acest gând, și mi se face pielea găinii și părul măciucă! Până acum, însă, nimeni nu bănuiește nimic, căci mi-am luat și niște măsuri speciale: 1) nu scriu niciodată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor spune ceilalți. Să fie oare inteligență? Atunci să poftească sîrguinciosul cercetător al inteligenței naționale să-și plece urechea și să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Plouă pe acolo pe sus? Măiculița mea. Doamne! Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceasul aplecîndu-se și șoptindu-i cu glas sumbru: — Ai să Întîrzii! E aproape douăsprezece! Pentru Dumnezeu! exclama părintele Dolan. Am să Întîrzii! Era un bărbat voinic, dar avea o voce caraghioasă, subțire, de irlandez, proaspătă și veselă, cu o unduire hazlie, ce parcă venea de undeva, de departe. — N-am văzut În viața mea un om ca tine, Chris, care să se gîndească numai la burta lui! Oare sfinții părinți ai bisericii și-au petrecut viața În Îndestulare și Îmbuibare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dezastrul după dezastru, pînă cînd Thaw dori să-l oprească printr-un deal și o spînzurătoare, unde Dumnezeu, scîrbit de moarte de propria fire violentă, încerca să răspîndească grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înfioră la vederea trupului cilindric cu reflexe metalice, a ochilor că niște tăciuni aprinși, a degetelor subțiri ca de sârmă. Monstrul era de-a dreptul hidos. Auzi în videocomunicator vocea lui Siedel: - Probabil că el se considera fermecător! Vorbele astea hazlii izbutiră să spargă gheața. Cineva spuse: - Dacă viața înseamnă evoluție și dacă totul evoluează cu un anumit scop, de ce o fi având nevoie creatura asta de picioare și brațe atât de dezvoltate? Ar fi interesant să vedem ce are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fiecărui cititor să țină cont de o veche zicală românească „ până nu ești prost nu te faci deștept” sau mai convenabil spus „până nu pățești nu te înveți minte” Prin urmare, stima și colegi...de pensie, ATEN ȚIE! O ÎNTÂMPLARE HAZLIE, DAR și UN DESTINȘ NșefERICIT Precum se știe, activitatea celor de la judiciar, mai mult ca oricare alta din branșa lucrătorilor de miliție (poliție) cere o tărie psihologică deosebită. Diversitatea faptelor infracționale, de la un banal furt din buzunar, până la cele mai
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. "N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
erou principal implicat în acest caz, ceea ce m-a determinat s-o scot din uitare și s-o aduc din nou în memoria mea și în a celor care vor citi despre această nostimă întâmplare. Lăsând la o parte întâmplarea hazlie al cărui erou am fost, să trecem la figura omului implicat direct, domnul Tachi Gheorghiu - proprietarul acelei prăvălii cu de toate, situată în plin centrul satului și care era de folos nu numai celor din Priponești, ci și celor din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
melancolia. Totuși, după ce se Îndrăgostise În secret de o femeie extrem de inaccesibilă, tristețea lui se dublase. Privindu-l, era greu să-ți imaginezi că-și câștiga existența din umor și că din spatele acelui chip mohorât se iveau glumele cele mai hazlii. Deși fusese Întotdeauna un bețiv notoriu, În ultima vreme problemele sale cu alcoolul se agravaseră. Începuse să se trezească În locuri dubioase, În care nu fusese niciodată Înainte. Însă chestia care a pus capac la toate a fost faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. „N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rănim”. Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
v-am întrebat: Care babă intră-n sat? Am mai stat noi într-o vară La taifas, în mod precis: Topîrceanu a mai scris „Rapsodii de...” Acum gândul mă îndeamnă Să vă spun, cât nu-i târziu, Că acest poet hazliu A scris „Rapsodii de...” Mai țin minte că fătuca Parcă se numea Lizuca, Dar nu-mi amintesc de fel Cum îl cheamă pe cățel? Am mai stat și-acum un an La taifas și la povești: Spune tu, de-ți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-se toată. Din cauza reducerii numărului de ideograme din uzul curent, sau poate din cauza neglijării învățământului în timpul războiului, tinerii japonezi de azi fac multe greșeli când scriu, omițându-le parțial sau confundându-le, dând astfel naștere la tot felul de situații hazlii, dacă nu chiar penibile. Nici măcar Takamori și Tomoe, al căror bunic a fost specialist în scrierea clasică, nu făceau excepție. Stăteau prost de tot cu scrisul, dar chiar și pe ei i-a șocat numărul mare de greșeli din scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ieșit să ne plimbăm dând ocol satului. De la poarta de unde am plecat, tot acolo ne-am și întors. Ascultam muzică la telefon și jucam cărți. După un timp lângă noi veni un om foarte băut care începu să cânte. Era hazliu și am început toți a râde cu poftă gândindu-ne la întâmplarea petrecută cu o seară înainte. Apoi ne-am jucat de-a v-ați ascuns ca și când nu s-a întâmplat nimic. Eu cu un prieten ne-am ascuns în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată-mă întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand Guignol nu‑i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
adevărat. Nu trebuie să mă las ademenit. Trebuie să fiu vigilent. Altfel va deveni și acesta, la fel ca toate celelalte, doar un nou prilej de a juca teatru. Pentru cine? Aș putea să tac. Vorbesc despre tăcere. Nu-i hazliu? Și de altfel nu-i adevărat, n-aș putea. Aș putea să tac și să mă bucur. Ha! Pascal pune pixul jos. Conturul întunecat al orașului nu seamănă cu conturul întunecat al orașului. Cuvintele alunecă deasupra realității ca niște păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au murit? - Instantaneu. Punct ochit, punct lovit. Partea hazlie este că unul avea pe mână un tatuaj cu Celine Dion. Nu ți se pare aberant? Am văzut tot felul de tatuaje la viața mea, unul își făcuse arborele genealogic pe piept și reieșea că se trage din Tuthankamon. O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
văd. Nici nu trebuie. E de ajuns că mă auzi. În sfârșit. Se așeză pe un gărduleț de fier forjat care delimita un petec de iarbă. Spațiul acela semăna cu un mormânt, dar lui i se păru de-a dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar Scriitorul își trecu degetele prin păr și plimbă privirea, așa cum un pictor ar plimba o pensulă pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]