709 matches
-
trage repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită la piscină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită la piscină, care e albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cal. ― Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua. ― Salmacis Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de atmosferă de petrecere intimă. Aceasta Îi făcea pe bărbați mai puțin reali, mai puțin observabili. Dacă n-ar fi fost Zora, nu știu ce m-aș fi făcut. Bungaloul nostru dintre copaci, Învăluit de ceață, Împrejmuit de vegetația scundă, californiană, micul heleșteu plin cu peștișori aurii cumpărați de la magazinul de animale de companie, altarul budist de afară, din granit albastru - locul a fost un refugiu pentru mine. Mi-a ținut loc de casă cât am stat acolo, pregătindu-mă pentru Întoarcerea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci un lucru tipic pentru el. Înghiți În sec, Își Îndreptă umerii și, dând scurt din cap, se pregăti pentru orice-ar fi urmat. ― Bine, spuse. Te ascult. Iar interlocutorul Închise. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Puteam deja s-o recit și În somn. Și chiar eram adormit de la petrecerile noastre din culise, de la Averna care curgea Întruna, de la fumul tranchilizant. Halloweenul venise și trecuse. La fel și Ziua Recunoștinței. Și Crăciunul. De Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aer! Ce lut otova, luna! Luna e?! (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Îmi lipisem pe partea interioară a ușii... Emil BRUMARU Îmi lipisem pe partea interioară a ușii (pe cea dinspre camera mea, nu pe cea dinspre heleșteul familiei), îmi potrivisem cu clei galben, desprins de pe scoarța prunilor de la balamuc, îmi fixasem un soi de poză decupată atent cu forfecuța de unghii, nu cu foarfecele folosit la curățat vița de vie, o locomotivaportristețe. Nu-i vorba de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
meduze, și în cele din urmă se așezase în mijlocul parcului devastat, unde își sticlea acum ferestrele galbene ca flacăra de sodiu. Piațeta care trebuie să se fi aflat în fața clădirii o urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea. Ne-am întors spre tabără. Conacul, în încremenirea parcului dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era încins aproape la roșu. Azi-noapte am auzit din nou de dedesubt zgomotele unei voluptuoase agonii. De data asta, la apogeu, femeia a strigat răgușit: Victor! Victor! și coincidența asta m-a tulburat mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pânzele de păianjen, zdrențuite și prețioase, căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sunt scrise cauzele morții - molime, naufragii marine, febre sau accidente de tot soiul; Cimitirul catolic Sf. Mihail, cu statui uriașe ale Fecioarei Maria, sfinți și îngeri care cânta la harpă; Grădina Lou Lim Loc, împrejmuită și amenajată ingenios cu un heleșteu mare lângă o construcție colonială; minunatele și faimoasele cazinouri (care vor fi prezentate în alt episod), MGM Grand Macao, Wynn, Venețian, Lisboa, Galaxy Cotai Megaresort și altele cu frumusețea, opulența și mirajul îmbogățirii, care atrag clienți din toate colțurile lumii
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
grădinii, oprindu-mă mai mult la cele cu flori de tot felul. Bătrânul avea meșteșug la toate. Se îngrijea în mod deosebit de legume, dar nu lăsa în părăsire florile. Și avea atât de multe! Când am ajuns la un mic heleșteu din care îi venea apa folosită pentru răzoarele cu legume și flori, am băgat de seamă că vârșele cu pește aduse din vale erau scufundate în apă... Bătrânul s-a apropiat de mine pe nesimțite. Nu a scos nici un cuvânt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1 - 1595 aprilie 24 (7103) scrie: „Am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidită de noi, anume din łarină, în care este biserica Sfântului ierarh,... Nicolae, două moșii... Rânzești și Averești, și moșia Rânzești o închin cu toate heleșteiele ei”. Se întâmplă însă ca o danie să nu poată fi ținută prea ușor. Despre ce este vorba? Ascultă ce spune „Io Costantin Moghila voievod” la 19 septembrie 1608 (7117): „Am dat această carte a domniei mele... egumenului... de la sfânta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
svintei mănăstiri”. Peste două zile doar - timp în care abia s-a uscat cerneala din celălalt act - adică la 20 august 1666 (7174), același Iliaș Alexandru voievod întărește mănăstirii Trei Ierarhi stăpânirea asupra caselor „unde sânt școala și baia... aproape de heleșteul Bahluiului, pe care le-a zidit și le-a făcut Vasilie (Lupu) voievod”. Așa zisul „Gimnaziu Vasilian” - „școala” - a fost zidit de vodă cam în același timp cu „feredeul” (baia) și se găsea „aproape de heleșteul Bahluiului”, dar, cum știm din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sânt școala și baia... aproape de heleșteul Bahluiului, pe care le-a zidit și le-a făcut Vasilie (Lupu) voievod”. Așa zisul „Gimnaziu Vasilian” - „școala” - a fost zidit de vodă cam în același timp cu „feredeul” (baia) și se găsea „aproape de heleșteul Bahluiului”, dar, cum știm din alte documente, la deal de „feredeu”. Asta o știu, părinte, și mă bucur că ai precizat că „școala” se afla la deal de „feredeu”. Adică cam pe unde se află acum Facultatea de Teologie. Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în anul 7168 (1659) septembrie 8”. Dar vin și mă întreb: cum putea „Drăgana, și feciorii... cu nepoții Neagului sulițașul” să dăruiască „sfintei mănăstiri ce se cheamă la Dealul Mare, în Codrul Iașilor... o moșie, o prisacă cu pomeți, cu heleșteu” la 18 ianuarie 1658 (7166)? Asta nu se putea întâmpla decât dacă înainte de mănăstirea ridicată de Iane Hadâmbul a existat o alta... Confirmarea o găsesc în scrierile lui Nicolae Iorga, marele istoric care în revista „Floarea darurilor”, la rubrica „Descrieri
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
haznaua veche - care după cum știi se afla în fața Curții domnești - și Podul Vechi. Și vodă a luat această hotărâre pentru că acel loc a fost „împresurat de către oamenii carei au locuri de casă de se hotărăscu cu locul domnescu”. Nici chiar heleșteul domnesc „din giosu supt Curte Domnească” nu a rămas nedat. Acest „locu cu iazul și cu vadul și dinpreună cu tot locul a șăsului Bahluiului cât au rămas nedat de alți domni... l-am dat danie... aceștii sfintei mănăstiri Sfântului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sus observațiuni: - Vai, ce de mai sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua: - Ce se vede, Pascalopol, acolo în fund, lucios, undesunt pomi? - E un heleșteu! - Un heleșteu? Auzi, Felix? Un heleșteu! Hai să mergem! Pascalopol urcă, luând aere de martir, în brișcă, împreună cu ceilalți doi, și porniră. Ieșiseră din raza culturilor, și acum se vedea ceva surprinzător. Pământul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vai, ce de mai sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua: - Ce se vede, Pascalopol, acolo în fund, lucios, undesunt pomi? - E un heleșteu! - Un heleșteu? Auzi, Felix? Un heleșteu! Hai să mergem! Pascalopol urcă, luând aere de martir, în brișcă, împreună cu ceilalți doi, și porniră. Ieșiseră din raza culturilor, și acum se vedea ceva surprinzător. Pământul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și colbos, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua: - Ce se vede, Pascalopol, acolo în fund, lucios, undesunt pomi? - E un heleșteu! - Un heleșteu? Auzi, Felix? Un heleșteu! Hai să mergem! Pascalopol urcă, luând aere de martir, în brișcă, împreună cu ceilalți doi, și porniră. Ieșiseră din raza culturilor, și acum se vedea ceva surprinzător. Pământul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și colbos, încît caii intrau cu picioarele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colbos, încît caii intrau cu picioarele în el ca-ntr-un lichid fumegător. O perdea groasă și scundă de sălcii se rezema în jos pe orizont, și din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfățișarea unui smârc, cu deosebirea că adevăratul heleșteu era mai întunecos și lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă. În apropierea heleșteului, pământul începu să se înnoroieze și să se crape în câteva mici râpe. Apa se întindea neagră, liniștită, sprijinindu-se în fund pe un pâlc de sălcii și, la margini, pe păpuriș tăiat asemeni unei perii. O bună parte din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
picioarele ei subțiri. G. Călinescu - Îmi place Pascalopol, zise ea ca pentru sine, în lume eun om încîntător, dar nu vrea să se urce în șură. Otilia își ridicase rochia până la genunchi și înainta pe latura cea mai dulce a heleșteului, îndemnînd și pe Felix cu atâta insistență, încît acesta îi făcu pe plac și, descălțîndu-se, intră și el în apă. Omul de lângă brișcă le semnala zâmbind locurile neprimejdioase. - Când e cald tare, zise el, și nu e tulbure, apoi vine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la curte. De o cracă groasă orizontală a unui nuc bătrân legase un leagăn în care se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
având un mod filozofic de a-i privi pe oameni și de a observa viața, societatea. Și ea, și Felix sunt martorii răutății și ai lăcomiei umane. Romanul lui Călinescu are și accente romantice. Prozatorul descrie cu multă sensibilitate Bărăganul, heleșteul de la moșia lui Pascalopol, o turmă de bivoli în câmpie etc. Descrierea heleșteului îl definește pe Călinescu drept un intelectualist, expresia sa artistică apropiindu-se de lirica lui Ion Barbu sau de prozele lui Geo Bogza: "Pămîntul scăpat de strânsoarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]