934 matches
-
rapid și astfel se schimbă tonalitatea, devenind mai înaltă. Efectul invers, cel în care se obțin frecvente mai joase, poate fi obținut prin inhalarea kriptonului. Inspirarea heliului în exces poate fi dăunătoare, producând asfixierea prin înlocuirea oxigenului necesar respirării. Inhalarea heliului pur în mod continuu duce la moarte în câteva minute. Respirarea lui direct din cilindrii presurizați este extrem de periculoasă, cauzând barotraumatisme, astfel rupând țesutul plămânilor. Totuși, decesele cauzate de heliu sunt rare, între 2000 și 2004 înregistrându-se două cazuri
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
fi dăunătoare, producând asfixierea prin înlocuirea oxigenului necesar respirării. Inhalarea heliului pur în mod continuu duce la moarte în câteva minute. Respirarea lui direct din cilindrii presurizați este extrem de periculoasă, cauzând barotraumatisme, astfel rupând țesutul plămânilor. Totuși, decesele cauzate de heliu sunt rare, între 2000 și 2004 înregistrându-se două cazuri în Statele Unite. La presiuni ridicate (mai mult de 2 MPa), un amestec de oxigen și heliu (Heliox) poate provoca Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni, afecțiune ce poate fi ameliorata prin
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
presurizați este extrem de periculoasă, cauzând barotraumatisme, astfel rupând țesutul plămânilor. Totuși, decesele cauzate de heliu sunt rare, între 2000 și 2004 înregistrându-se două cazuri în Statele Unite. La presiuni ridicate (mai mult de 2 MPa), un amestec de oxigen și heliu (Heliox) poate provoca Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni, afecțiune ce poate fi ameliorata prin adăugarea unei mici cantități de azot. Heliul neutru în condiții standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
înregistrându-se două cazuri în Statele Unite. La presiuni ridicate (mai mult de 2 MPa), un amestec de oxigen și heliu (Heliox) poate provoca Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni, afecțiune ce poate fi ameliorata prin adăugarea unei mici cantități de azot. Heliul neutru în condiții standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz în sânge. Dacă se inhalează o cantitate mare de heliu astfel încât să dislocuiasca oxigenul necesar respirării, el poate provoca asfixierea. Condițiile
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
ce poate fi ameliorata prin adăugarea unei mici cantități de azot. Heliul neutru în condiții standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz în sânge. Dacă se inhalează o cantitate mare de heliu astfel încât să dislocuiasca oxigenul necesar respirării, el poate provoca asfixierea. Condițiile de siguranță pentru heliul criogenic sunt similare celor pentru heliul lichid; temperatura să foarte scăzută poate provoca arsuri la rece și din cauza raportul de expansiune gaz-lichid se pot provoca
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz în sânge. Dacă se inhalează o cantitate mare de heliu astfel încât să dislocuiasca oxigenul necesar respirării, el poate provoca asfixierea. Condițiile de siguranță pentru heliul criogenic sunt similare celor pentru heliul lichid; temperatura să foarte scăzută poate provoca arsuri la rece și din cauza raportul de expansiune gaz-lichid se pot provoca incendii dacă nu sunt instalante depresurizatoare. Recipientele cu heliu gazos la temperaturi între 5 și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz în sânge. Dacă se inhalează o cantitate mare de heliu astfel încât să dislocuiasca oxigenul necesar respirării, el poate provoca asfixierea. Condițiile de siguranță pentru heliul criogenic sunt similare celor pentru heliul lichid; temperatura să foarte scăzută poate provoca arsuri la rece și din cauza raportul de expansiune gaz-lichid se pot provoca incendii dacă nu sunt instalante depresurizatoare. Recipientele cu heliu gazos la temperaturi între 5 și 10 kelvini trebuiesc manipulate întocmai că
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
provoca asfixierea. Condițiile de siguranță pentru heliul criogenic sunt similare celor pentru heliul lichid; temperatura să foarte scăzută poate provoca arsuri la rece și din cauza raportul de expansiune gaz-lichid se pot provoca incendii dacă nu sunt instalante depresurizatoare. Recipientele cu heliu gazos la temperaturi între 5 și 10 kelvini trebuiesc manipulate întocmai că cele ce conțin heliu lichid din cauza expansiunii termice rapide și semnificative care se produce la mai puțin de 10 K, cănd heliul gazos este încălzit la temperatura camerei
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
foarte scăzută poate provoca arsuri la rece și din cauza raportul de expansiune gaz-lichid se pot provoca incendii dacă nu sunt instalante depresurizatoare. Recipientele cu heliu gazos la temperaturi între 5 și 10 kelvini trebuiesc manipulate întocmai că cele ce conțin heliu lichid din cauza expansiunii termice rapide și semnificative care se produce la mai puțin de 10 K, cănd heliul gazos este încălzit la temperatura camerei.
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
nu sunt instalante depresurizatoare. Recipientele cu heliu gazos la temperaturi între 5 și 10 kelvini trebuiesc manipulate întocmai că cele ce conțin heliu lichid din cauza expansiunii termice rapide și semnificative care se produce la mai puțin de 10 K, cănd heliul gazos este încălzit la temperatura camerei.
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Un termometru cu gaz este un termometru care are drept corp termometric un gaz, ale cărui schimbări de stare servesc la determinarea temperaturii. Drept gaz de obicei se folosește heliul sau hidrogenul, deoarece au puncte de lichefiere foarte scăzute, însă, pentru temperaturi nu prea joase se poate folosi și azotul. Termometrul cu gaz este alcătuit în principiu de un rezervor umplut cu gaz, legat de un manometru cu mercur. Prin
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
termică mare, ca urmare sunt foarte sensibile, dar au dezavantajul că timpul de răspuns este mare și necesită rezervoare de măsurare cu un volum prea mare pentru măsurători curente. Termometrele cu gaz se folosesc la etalonarea altor termometre. Termometrul cu heliu gazos este termometrul etalon pentru reproducerea scării termodinamice în intervalul de temperaturi între 3,0 K și 24,5561 K.
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
ul este un aerostat, format dintr-o învelitoare de formă sferică, impermeabilă, cu interiorul umplut cu aer cald sau gaze mai ușoare decât aerul (de exemplu cu heliu sau hidrogen). Învelitorii balonului de obicei i se atașază o "nacelă". Învelitoarea balonului poate fi închisă ermetic, cazul "baloanelor sub presiune", sau poate fi prevăzută la partea inferioară cu o deschidere (prin care gazul nu poate ieși, gazul fiind mai
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
se ridice de la pământ sau să urce în atmosferă, această forță ascensională trebuie să fie mai mare decât suma greutăților componentelor balonului (nacelă, balast, învelitoare și încărcătură utilă). În cazul baloanelor cu gaz, astăzi, se folosește de obicei amestecul de heliu cu aer, în loc de amestecul hidrogen cu aer. Dintre motivele pentru care se face această alegere, două sunt următoarele: masa unui metru cub de hidrogen este de 1,203 kg, comparativ cu doar 1,114 kg pentru heliu, iar în plus
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
obicei amestecul de heliu cu aer, în loc de amestecul hidrogen cu aer. Dintre motivele pentru care se face această alegere, două sunt următoarele: masa unui metru cub de hidrogen este de 1,203 kg, comparativ cu doar 1,114 kg pentru heliu, iar în plus, de la accidentul dirijabilului german "LZ 129 Hindenburg", hidrogenul (flamabil) a căpătat o reputație nefavorabilă. Unul din primii pioneri ai zborului cu balonul a fost fizicianul francez Jacques Charles. Acesta a experimentat diferite amestecuri de gaze, reușind la
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
Dezintegrarea alfa este un tip de dezintegrare radioactivă în care un nucleu atomic emite o particulă alfa (doi protoni și doi neutroni legați între ei într-o particulă identică cu un nucleu de heliu) și se trasformă (se dezintegrează) într-un atom cu un număr de masă cu 4 mai mic și cu un număr atomic cu 2 mai mic. De exemplu: deși aceasta este scrisă de regulă ca: O particulă alfa este identică
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
Din cauza masei lor destul de mari, a sarcinii +2 și a vitezei relativ reduse, sunt șanse mari ca acestea să interacționeze cu alți atomi și să-și piardă din energie, fiind astfel absorbiți în câțiva centimetri de aer. Mare parte din heliul produs pe Pământ provine din dezintegrarea alfa a depozitelor subterane de minerale care conțin uraniu sau thoriu. Heliul este adus la suprafață ca produs secundar al producției de gaze naturale. Până în 1928, George Gamow explicase teoria dezintegrării alfa prin intermediul tunelării
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
să interacționeze cu alți atomi și să-și piardă din energie, fiind astfel absorbiți în câțiva centimetri de aer. Mare parte din heliul produs pe Pământ provine din dezintegrarea alfa a depozitelor subterane de minerale care conțin uraniu sau thoriu. Heliul este adus la suprafață ca produs secundar al producției de gaze naturale. Până în 1928, George Gamow explicase teoria dezintegrării alfa prin intermediul tunelării. Particula alfa este prinsă într-o groapă de potențial de către nucleu. Clasic, îi este interzis acesteia să scape
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
Charles la 27august 1783 pentru un zbor de 45 minute. Primele dirijabile au fost umplute cu hidrogen. Datorită inflamabilității ușoare, s-au produs însă nenumărate accidente (catastrofa dirijabilelor Dixmude în 1923 și Hindenburg în 1937) și a fost înlocuit de heliu. Datorită densității mici, baloanele umplute cu hidrogen au o forță ascensională mare. Astfel se pretează foarte bine la utilizarea și în prezent în cazul baloanelor meteorologice, de ridicare și transport și de reclamă. Pe lângă sudarea oxiacetilenică, la sudarea cu gaz
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
poate absorbi mari cantități de căldură înainte ca să se observe o variație semnificativă de temperatură rezultând o stabilitate mare chiar și la oscilații mari ale temperaturii exterioare. Primele încercări de utilizare a hidrogenului în scufundare, ca înlocuitor al azotului și heliului, au fost efectuate de Marina Militară Suedeză. În anul 1945, inginerul suedez Arne Zetterstrőm a investigat pentru prima dată posibilitățile de folosire a amestecului hidrogen-oxigen (HIDROX) în scufundare. Acesta a efectuat o scufundare la 156 m adâncime în Marea Baltică. Din
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
lucru care, la rândul său, este trecut printr-un motor termic ce generează energie (putere) mecanică sau electrică. Fluidul de lucru este în mod uzual apa într-o turbină cu aburi, dar unele reactoare folosesc alte materiale cum ar fi heliu. Reactoarele de cercetare produc neutroni care sunt folosiți în diferite moduri, căldura de fisiune fiind tratată ca un deșeu inevitabil. Reactoarele reproducătoare sunt specializate din reactoarele de cercetare cu mențiunea că materialul ce urmează a fi iradiat este combustibilul însuși
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
prin creșterea conținutului mai rar răspânditului izotop U din minereul natural conținând cu precădere izotopul U). În mod normal, reactoarele presupun includerea, pe post de moderator de neutroni, a materialelor extrem de pure chimic cum ar fi deuteriu (în apa grea), heliu, beriliu sau carbon sub formă de grafit. (Înalta puritate este cerută deoarece multe impurități chimice, cum ar fi borul, sunt absorbanți puternici de neutroni și, astfel, o adevărată „otravă” pentru reacția în lanț). Mai urma să fie rezolvată problema producerii
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nuclee de deuteriu și care este prezent în universul de acum. Tot în aceste prime 1.000 de secunde s-au format și unele nuclee de litiu, beriliu și heliu. Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
galaxii extrem de energice. O populație de stele s-a format din gazul și praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma galaxiile. Această primă populație se numește Populația I și a fost formată aproape în întregime din hidrogen și heliu. Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodând și formând supernovele. Mai târziu s-a format Populația II, din care face parte și Soarele nostru, și conține elemente grele
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33 minute) de la momentul originar particulele elementare se asamblează pentru a forma izotopii nucleelor de hidrogen și heliu. Datorită micșorării căldurii inițiale (care era numai lumină și care anihila orice alte forțe), deci datorită scăderii temperaturii apar forțele de bază. După 100 de milioane de ani se formează primele stele din vârtejuri de pulberi. Fenomenele se petrec în
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]