952 matches
-
dacă s-ar putea, aș spune - prin absurd - singurul!)“. O profesiune de credință ce indică, pe de o parte, o imaginație critică de tipul aceleia a lui Borges, iar pe de alta, faptul că I. Negoițescu nu poate concepe actul hermeneutic decât ca pe unul eminamente liric, deci ca pe un neliniștit și problematizant gest autobiografic. Critica, asemeni poeziei sale, constituie „un act de pură experiență personală“ oficiat într-o stare febrilă și iluminată, identică aceleia de „interiorizare a stărilor lirice
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o posibilitate, o devenire posibilă. Să fie acesta avertismentul pe care-l constituie opera lui Caragiale. Am încercat să urmăresc câteva dintre aceste latențe, aceste posibilități, câteva detalii, din perspectiva privirii „monstruoase” care nu este nimic altceva decât un dispozitiv hermeneutic. L-am lăsat să funcționeze con- știent de o manieră controlată, din aproape în aproape, conștient fiind că un exces de raționalizare poate la rândul lui să nască monștri, fie ei și unii de hârtie. Cea de-a doua dimensiune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Deplasarea de accent ne situează în miezul problemei, și anume „contemporaneitatea” căreia omul, dar mai ales opera îi servesc drept interpretant. În acest caz, nu este vorba doar de un efect specular sau de un dispozitiv mimetic, ci de unul hermeneutic. Cu o intuiție pe care o vom discuta puțin mai încolo, Ioana Pârvulescu sesizează ecartul care desparte deopotrivă opera și autorul de timpul său. Cu alte cuvinte, dacă gradul zero al con- temporaneității unui autor ar fi dat de chiar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
consacrat în ce privește natura personajului tragic, însă comicul, la rigoare, posedă perso- naje a căror dezechilibru devine semnificativ într-o cheie străină comicului obișnuit. Naratorul ne pune la dispoziție o cheie de lectură, dar și elementele de ansamblu ale unui dispozitiv hermeneutic care are după toate aparențele datele unui dispozitiv senzorial prin care totul este defor- mat. Am evitat deliberat utilizarea cuvântului „mărit” sau „amplificat” pentru că amplificarea pe care o induce acest dispozitiv nu clarifică lucrurile așa cum o face un microscop, ci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de tous les sens”. „Poetul se face vizionar ăvoyantă printr-o îndelungată, imensă și controlată dereglare a tuturor simțurilor”. (trad. mea, A.M.) Această dereglare sistematică a simțurilor se autoerijează într-un dispozitiv senzorial căruia i se substi- tuie un dispozitiv hermeneutic. În mod cert, Caragiale a fost un antiromantic și un antisimbolist, dar unul care le respingea cunoscându-le, și chiar mai mult decât atât, repertoriindu-le ironic procedeele printr-o deformare spe- ci fică : parodia. Parodiile simboliste stau la vedere, critica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
XIX-lea și ulterior de către psihanaliză. Lumea operei lui Caragiale reflectă această nouă sensibilitate. Ea este populată cu fandacsioși, nevricoși, poltroni, ipohondri, personaje cu „naturelul simțitor”, magnetizați, chiar dacă registrul în care ea este recuperată este unul al derizoriului. Dispo- zitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos” induce o perspectivă deopotrivă deformată și deformatoare, o dereglare sistematică a scalei morale, dereglare de rezul- tantă estetică. Lumea operei lui Caragiale și caragialescul ei Degajând-o de complimentele pe care istoricii literari
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se duce, este în tranzit și în același timp simțim acest lucru de la început, el nu își mai găsește locul. Poate nici epoca. Meduzări naturaliste Nuvele naturaliste ale lui I.L. Caragiale deschid un alt câmp de observație, în care dipozitivul hermeneutic remar- cat deja, al lui „simț enorm și văz monstruos”, funcționează de o manieră particulară. Derivat al realismului, natu- ralismul este fondat pe același contract mimetic prin care realitatea este înregistrată fotografic. În eseul său „L’Écran”, din 1866, Zola
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sfera gândirii umane : viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice”. Naratorul nu ezită să utili- zeze cuvântul „monstru” care ne apropie de expresia care consacră dispozitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos”. Leiba „vede” un monstru, dar în același timp acest fapt se întâmplă printr-o dereglare a simțurilor ceea ce face ca Leiba să vădă monstruos. Cel de-al doilea cuvânt-cheie, „enorm”, este și el
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în a o lua razna fie plecând de la o vagă asociere de idei, fie pur și simplu de la un cuvânt oarecare, putând funcționa ca declanșator al unei serii total distincte” . Ne vom întoarce la acest punct de inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau, mai precis, există vreun sens al enormităților pe care le debitează Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride. Căldura mare generează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
serie virtuală de ecranizări niciodată realizate, supuse astfel unui auto dafé simbolic, „un feu de Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hybris care-i asociază dispo- zitivul unei viziuni deformatoare transferate tehnic unui procedeu care a devenit comun literaturii și picturii, ulte- rior și cinematografiei. Procedeul mise en abîme permite prezența în exergă, la nivelul detaliului a unui element-cheie pentru edificiul hermeneutic al compoziției. Acest detaliu poate fi devoalat numai în logica speculară pe care o pro- pune discret și subversiv deformarea optică pe care o induce reflectarea. Caracterul deformator al mise en abîme-uri lor constituie, de fapt, particularismul viziunii regizorale, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a unei nevoi de compensare prin substituție, și multe altele asemenea. Astfel de introspecții nu constituie nicidecum obiectul studiului de față. Fapt este însă, că și într-o analiză filologică, de tipul celei practicate în lucrarea de față, contextualizarea demersului hermeneutic pe coordonatele acestui desiderat limpede declarat în numeroase rânduri de către autor, ajută considerabil parcursului analitic situându-ne și ca model de text și ca tipologie a personajelor în mult mai familiarul cadru al eroului în urmărirea unei idei. Este genul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
școală de la Neamț, a studiat și a căutat adevărul și frumusețea, în scrierile altora, aproape jumătate de veac, până la a-și asuma răspunderea, riscul și temerara aventură de a învăța pe alții... ABSTRACT Lucrarea de față se dorește un demers hermeneutic dedicat textului „Autobiografiei” lui Paisie Velicikovski. În studiul proiectat s-a considerat că metoda hermeneuticii tematologice trebuie să constituie firul conducător al analizei, în timp ce în subsidiar s-a realizat de fiecare dată, aproape fără excepție, și o hermeneutică reductivă, a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
absorbția completă în elementul alogen. Cronotopul ca indiciu analitic, discursul imagotipic, portretistica convergând către stabilirea unei tipologii a omului profund înduhovnicit, au fost toate mobilizate în identificarea liniilor de forță pe care se stabilește binomul fundamental imagologic în text. Demersul hermeneutic de față nu se pretinde a fi complet și nici nu putea fi astfel, textul „Autobiografiei” lui Paisie Velicikovski fiind un exemplu de operă deschisă, atât la propriu cât și la figurat. La propriu, așa cum am văzut, pentru că este un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pierdută? (Mit și ortodoxie în tradiția românească) (1999), poate fi considerată o „extensie tematică” a studiului anterior de vreme ce propune o examinare a simbolurilor mito-religioase, elemente cu rost fundamental în viața satului tradițional. Perspectiva cărții este și aici larg antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
dreaptă. O scară de lemn sub un vitraliu, expusă intemperiilor, ca și cum lucrările de renovare n-ar fi fost terminate. Într-un loc atât de sacru, în văzul tuturor, acest obiect plasat acolo nu putea decât să corespundă unei fine intenții hermeneutice, simbol al înălțării la cer, o ilustrare a destinului lui Iacob, cine știe... Liniștiți-vă. Armenii tocmai spălau geamurile când a ajuns aici hotărârea privitoare la statu-quo. Au lăsat deci lucrurile așa cum erau și, de un secol și jumătate încoace
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare valoare ilustrativa. Putem împărtăți ideile sale de bază, dar exemplificările de acest gen ni se par improprii, având în vedere complexitatea premiselor pe care se așază discuția. Însă, așa cum am văzut, acesta nu este singurul caz de bune intenții hermeneutice compromise de o simplificare brutală. Sarcina de analiză culturală a specialiștilor în RP se vede, astfel, redusă la minimun: "Public relations overlaps with organizațional development work aș organizations try to modify their own cultures. One of the main tasks of
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
pronunției subdialectale. Considerând aspectul transcrierii periferic intenției noastre și aferent unei abordări din exterior a mentalității arhaice, vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera lor transmisie. „Recitarea orală a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect al jocului superior în care se prinde ființa sunt posibile numai printr-o valorizare specială a limbajului. Problema autenticității textelor citate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rămân în linii mari aceleași, cu inevitabile nuanțări, ceea ce se schimbă este însuși obiectul studiului ! Expresionismul văzut în 1975 nu mai este același cu cel văzut în 2006 : au apărut referințe noi, bibliografia în materie este mai bogată, iar contextul hermeneutic e altul, după principiul : orice curent nou-apărut schimbă superficial sau în profunzime felul în care ne raportăm la curentele vechi... în aceste condiții, a rescrie nu înseamnă nimic altceva decât a lua act de rescrierea obiectivă a contextului. 1 decembrie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în The Ancient Near Est, Robert C. Dentan (ed.), Yale University Press, New Haven, 1955. Evdokimov, Paul, "Sfințenia în tradiția bisericii ortodoxe", în Mitropolia Banatului, nr. 10-12, 1975. Gaffin, Richard B., Jr., "The New Testament as Canon" în Inerrancy and Hermeneutic, A Tradition, A Challenge, A Debate, Ed. Harvie M. Conn (ed.), Baker Book House, Grand Rapids, 1988. Grinin, L.E., "The Role of the Individual în History", în Herald of the Russian Academy of Sciences, 78 (1), 2008. HARBINSON, E. Harris
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Charles Miller, "The Conference on Faith and History: Reminiscenses about Origins and Identiy", în Fides et Historia, 9, 1976, p. 60. 72 Miller, art. cit., p. 63. 73 Richard B. Gaffin, Jr., "The New Testament as Canon", în Inerrancy and Hermeneutic, A Traditon: A Challenge, A Debate, Harvie M. Conn (ed.), Baker Book House, Grand Rapids, 1988, cap. 10. 74 J.W. von Goethe, Goethes Gesprache, F. Von Biedermann (ed.), Leipzig, 1909, I, 434 ff. apud Karl Löwith, op. cit., p. 53
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu câteva nuanțe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj hermeneutic: înțelegerea autenticității ca „program“ de viață, ca justificare pentru orice, ca virtute privată, de natură să te plaseze deasupra celorlalți. Domnișoara C. se socotește „o practicantă încăpățânată a autenticității“, pe care ar fi moștenit-o „genetic“ de la bunici și străbunici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
existenței cotidiene în „aurul” adevărului revelat. Toată critica mateină a vorbit de ezoterismul Crailor... V. Lovinescu vrea să dovedească mai mult decât atât: Craii... este o scriere deliberat hermetică, un Athanor, un «vas filozofal» alchimic, în care aflăm toate simbolurile hermeneutice fundamentale (de la «crucea cosmică» la culorile heraldice). Unele explicații ajung departe și par [...] cam fanteziste. Autorul are însă prevederea să declare în mai multe rânduri că lectura lui este una posibilă, nu absolută. Adevărul este că lectura simbolologică vine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în patrimoniul obștesc, care pot suporta la nevoie (cu necesară doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în Cică niște cronicari... au urmărit să fie: un tablou mai obiectiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
decât demersul unui spirit de sintez și al unei vocații sistematice cu neputinț de disimulat. Inteligentul și mobilul eseist se va fi speriat întrucâtva de implicația vdit a ambițioasei sale întreprinderi, formulând rezerva mai curând diplomatic faț de orice globalism hermeneutic și optând mai mult din oportunitate pentru un oarecare spirit de descentralizare. În realitate, ca și exaltarea sistemului și desconsiderarea lui trebuie, în definitiv, interpretat tot ca o prejudecat. Cci nimeni nu poate pretinde viziunii sistematice s integreze și s
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]