949 matches
-
caracterul hermeneutic al științelor spiritului (vezi I, 3F). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât conform unei caracterizări făcute de Gadamer trăirea nu este în viziunea lui Dilthey doar "o formulă ontologică pentru res cogitans", ci ea se constituie hermeneutic chiar "prin semnificația ei"65. Pentru a pune un accent suplimentar, am mai adăuga acum că științele spiritului ne apar ca științe ale vieții care reflectează asupra ei înseși. În Construcția lumii istorice..., Dilthey arată că, spre deosebire de "imaginile optice" ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83. Observația citată confirmă ideea că epistemologia lui Dilthey este nu numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C și II, 2Ba). De altfel, autorul însuși revine asupra acestui lucru atunci când în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau alta. Funcționând ca "idealuri cognitive", ele au menirea unor proiecții-etalon ai căror parametrii părțile încearcă să-i respecte, fără a-i îndeplini totuși vreodată în integralitatea lor (vezi II, 2 Bf). La drept vorbind, însăși mișcarea circulară a interpretării hermeneutice ar exclude o deplasare rectilinie de la "stările de fapt" la structurile conceptuale. În același timp însă, aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și integratoare: "Orice sistem cultural constituie o totalitate care are la bază ceva comun"; creând un produs, totalitatea însăși are "un caracter teleologic"(s.n.)104, afirmă Dilthey în Der Aufbau... De aceea, Gadamer observă că punctul de plecare al interpretării hermeneutice asupra semnificației trebuie pus în legătură cu autoexegeza vieții: Idealitatea semnificației nu trebuie atribuită unui subiect transcendental, ci ea crește din realitatea istorică a vieții. Viața însăși este cea care se desfășoară și se configurează către unități inteligibile și individul izolat este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
l-am pus în evidență își are originea chiar în corelația ce stă la baza științelor spiritului: cea dintre trăire, expresie și comprehensiune. Prin urmare, credem că liniile de forță evocate se cristalizează în succesiunea menționată tocmai în jurul acestei corelații hermeneutice fundamentale, care într-un fel i-a impus autorului modelul amintit. Știm însă că pentru Dilthey sensurile realității, în funcție de care se modelează științele particulare, apoi categoriile de enunțuri și, în fine, de viziuni asupra lumii nu sunt date din capul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În cazul acestora din urmă, Dilthey subliniază importanța "valorii vitale" (în sensul acreditat de Lebensphilosophie) pe care o au obiectele lor. După ce am analizat corelațiile expresiei, revenim astfel în punctul inițial, cel al "unității structurale", așa cum ne îndeamnă figura cercului hermeneutic și sistemul de interdependențe pe care este construită viziunea filozofului german. Așa cum am arătat, Dilthey urmărește determinațiile istorice ale conceptului de filozofie și constată înrudirea diverselor Weltanschauungen, precum și conexiunea lor, pe baza căreia desprinde cele trei tipuri amintite. Luând ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se poate deriva "postulatul unei logici hermeneutice"151 reclamă atât "dizolvarea contradicției formelor gândirii discursive și a conținuturilor experienței", cât și "a liniilor de delimitare dintre diferite clase ale cunoștinței, pe care logica și teoria cunoașterii tradiționale le-au instituit într-un sistem de enunțuri admise științific
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui de vedere, comprehensiunea vieții presupune înțelegerea corelației individului cu realitatea exterioară și cu "ceilalți". În Die Entstehung der Hermeneutik, Dilthey avansează chiar conceptul unei "comprehensiuni superioare" (ein Besser-Verstehen): pentru că un autor creează oarecum inconștient 170, "scopul ultim al procedeului hermeneutic este de a-l înțelege pe autor mai bine decât s-a înțeles el însuși"171. V. Drăghici este de părere că Dilthey nu clarifică îndeajuns modul în care se face trecerea de la "corelația vieții unui individ" corelație care presupune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
hermeneutică, iar pe de altă parte, faptul că pornind de la conceptul de Selbstbesinnung, "critica rațiunii istorice" poate fi plasată "între rațiunea teoretică și cea practică" (vezi I, 3F și II, 2Ba). 152 Ibid., p. 105. 153 "Astfel, potrivit premiselor logicii hermeneutice, în fiecare trăire și reflectare a ei în comprehensiune sunt legate momente ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și acțiunii (voinței) într-o unitate structurală care, ca atare, face accesibilă structura unui obiect sau stări de lucruri" (ibid., pp. 107-108). Vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care spiritul înseamnă doar "cuprindere (Erfassen), înțelegere prin conceptualizare (Begreifen) și judecare (Urteilen), în timp ce sufletului îi revine ca proprietate definitorie trăirea (Erleben) la nivel senzorial (Sinneseindruck) și afectiv (Gefühl)" cf. Vasile Dem. Zamfirescu, Între logica inimii și logica minții. Încercări hermeneutice, București, Editura Cartea Românească, 1985, p. 15. 160 H. J. Lieber, Geschichte und Gesellschaft im Denken Diltheys apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., pp. 14-15. 161 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 193-194. 162 Fr. Nietzsche, Menschliches, Allzumenschliches, München, 1960, p. 338
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să realizeze a posteriori corelația întregului, nu trebuie să uităm totuși că metodologia lui Dilthey urmează figura cercului hermeneutic (vezi I, nota 103), unde nu numai întregul trebuie interpretat prin intermediul părților, ci și invers: "Noi înțelegem însă indivizii prin prisma înrudirii lor, prin prisma a ceea ce au ei comun. Acest proces presupune corelația dintre ceea ce este general uman și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und Naturwissenschaft, (ed. I: 1899), 1926. Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Cluj, Editura Dacia, 1989, traducere de Andrei Marga (ed.germ.:1978). Erich Rothacker, Logik und Systematik der Geisteswissenschaften, 1926. Idem, Einleitung in die Geisteswissenschaften, Tübingen, (ed. a II-a), 1930. Max Scheler, Philosophische Weltanschauung, Bonn, 1929. Herbert Schnädelbach, Philosophie in Deutschland
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acordat Ewei Domanska, poate și pentru că fiecare viitor istoric gândește altfel și gândește altceva în raport cu aceleași teme, problematici care le-au reținut atenția istoricilor din trecut. Astfel avem de a face cu o pluralitate de interpretări și/sau de tehnici hermeneutice pe un același fond tematic. Incompatibilitatea dintre istoria-dinamică și istoria ca mod de a scrie și de a gândi au avut un efect epistemologic în constituirea teoriei istorice și politice. Coerența, ordinea, claritatea argumentelor sunt produse ale culturii scrise moderne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Numai într-o societate de sorginte latină Vorbele (din vânturile mediatice) devin "importante" în raport cu faptele concrete și umane. Decalajul de gândire, de practică social-politică între societățile gintei latine și cele nordice sunt evidente. Multe vorbe, puține fapte... Sărăcii enunțiative, acte hermeneutice par excellence, dar și imobilitate social-politică. Foucault a fost o excepție de la mediul social și intelectual francez, care, astăzi, l-a brand-uit. El se află în zodia celor de la Miazănoapte... Mai aproape de nordici, mai aproape de saxoni, dar într-un spirit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de idei, cunoașteri cardinale. Acești tineri sunt precum peștii din apă. Se mișcă în diverse direcții, în funcție de anumite interese (personale) și în funcție de ceea ce spun "autoritățile" (de cunoaștere sau social-politice). În cunoașterea umanistă, nu există autorități decât pentru creierele slabe, setate hermeneutic, incapabile să dezvolte o cunoaștere plurală într-un anumit domeniu. Ceea ce există sunt intelectuali originali (Febvre, Braudel, Foucault, White) ale căror cunoașteri ne ajută să înțelegem mai bine diverse subiecte, idei și poziții epistemologice din infinitul cunoașterii. Cunoașterea nu are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de câine palvovian în cunoașterea umanistă. Conceptul de mind ar fi bine să-l înțelegem drept un raport spirit-minte. Cunoașterea nu este doar un angrenaj teoretic, nici un mijloc pentru a atinge unul sau mai multe scopuri practice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intrigă, sau amândouă, ci constă în modul în care istoricii, dar și ceilalți, își reprezintă figurativ realitatea din trecut. Istoria din perspectiva semnificațiilor și a semnificanțiilor este un joc semiotic, la fel cum a interpreta trecutul istoric devine un joc hermeneutic. Semiologia a fost definită de gânditorul francez drept "ansamblul cunoștințelor și tehnicilor care ne permit să distingem unde sunt semnele, să definim ceea ce le instituie ca semne, să le cunoaștem legăturile și legile după care se înlănțuie"210. E o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel, deja legendarul poem "Mai am un singur dor", o adaptare foarte personală după "De l'Election de son sepulcre" de Ronsard, departe de a fi un legământ al "prieteniei cu natura" (T. Vianu), sugerează cum în mijlocul mult invocatei naturi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
înscriu o contribuție etern teoretică, însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dimpotrivă, caz în care servește la demonstrarea (...) competenței metaforice sau a competenței ironice [a observatorului, naratorului sau a autorului, n. n]". (8) În edificarea motivației care leagă personajul de mediul descris, există de multe ori "un discurs interpretativ, de tip hermeneutic", în care relațiile de implicare reciprocă, de analogie, de corespondențe "între habitat și locuitor vor fi subliniate". (9) " Lucrurile participau azi cu tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor" constată Mini, sensibilă observatoare căreia "cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o primă "orbire" în sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să știm care sunt legile. Teoriile sunt mulțimi de enunțuri nomologice legate între ele într-o manieră sistematică, ele formează sisteme de-ductive. Ele trebuie să poată fi exprimate într-un limbaj formal logic. O altă dificultate majoră e de ordin hermeneutic: pentru a ne spune ceva despre lume, o teorie trebuie interpretată, cu toate aserțiunile ei și cu toate conceptele utilizate. O teorie trebuie să identifice regularități în realitate, sau corelații între diferitele proprietăți ale lucrurilor sau aspecte ale fenomenelor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
semnate de cei care se vedeau pe post de hexaBond(e) al națiunii (singurele lizibile azi, cele publicate în academicile anale fiind penibile însăilări de citate și opinii), faptul există iar prima sarcină consta în decriptarea strategemelor de limbaj ("copoi hermeneutic" vânând "aluziile subtile pe care auctorii bahluieți cercau a le glisare prin găurile, nu prea largi, ale ciurului cenzorial" precizează Elpi, vezi op. cit., ). În rapoartele sale, acesta nu avea scrupule deontologice, pomenind despre "repetatele vizite" ale unui universitar la Spitalul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Wyler, cu Terence Stamp și Samantha Eggar în rolurile principale. Adevărul e că romanul, impecabil tradus de Mariana Chițoran (Editura Polirom, 2002, 334 p.), aparent canonic în privința scriiturii, excelează prin originalitatea tipologiei aduse în scenă, prin demersul analitic, am zice hermeneutic, încrustat în trama epică, prin rama livrescă (de la "Furtuna" shakespeariană și biografismul social al lui Th. Hardy la variantele narative durrelliene) bruiată de tumultul silențios al clasei-care-urcă, în disprețul castelor codificate. Protagonistul ni se prezintă la început printr-un jurnal
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]