KorAP: Find »[drukola/base=heruvim & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...27 >

671 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul nerușinat de bogat și se întinse leneș și inocent în cel mai însorit pat al Palatului. Heruvimul ei o va găsi tresărind sub povara dulce a unui vis bun. * Sunt vie sau sunt moartă? Marianei îi era frică să deschidă ochii. Doamne, dacă am murit, dă să fiu în Rai! Auzea Baby, take off your clothes, corul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
vreunul. - A sunat doamna Popa. Zicea că o doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi promisese că atunci când proiectul Popa va lua sfârșit - cu bine! -, îi va lăsa o jumătate de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nimic, e ca și cum n-ar fi fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
îndreaptă cu sticla spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică din pătrunjelul ofilit și porni clătinându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
asta-i meseria, ce să-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-a întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele. Mariana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
lămuri, o dată pentru totdeauna, de rolul suprem pe care îl putea juca o femeie în viața omenirii. Dar Horațiu preferase desenele animate, pentru că numai trăind ca un copil își putea păstra puritatea unuia. Deci da, Maria Magdalena fusese, după cum știa heruvimul, o femeie simplă din popor, și chiar una foarte păcătoasă. Mai păcătoasă decât fata asta, cu siguranță. - Cum te cheamă? - Grigore Mariana. Pe tine? - Romeo. Momentul de tăcere care urmă răscoli ceva în inima Marianei. Horațiu alias Romeo terminase varza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui înger absent. Undeva, pe Pământ, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai putea acorda heruvimul din viața lui. Gonind furios, în parte din cauza nervilor întinși la maximum, în parte din cauza faptului că nu știa să conducă o motocicletă, și în cea mai mare parte din cauza ochelarilor de soare fumurii, Horațiu intră cu motocicleta în primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea Palatului? Cum ajunseseră cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea Palatului? Cum ajunseseră cei doi aici, în această stare? Își sacrificase heruvimul viața pentru acest năpăstuit? Ce trebuia să facă ea acum? Inima ei nu bătuse niciodată atât de tare. Și cum l-ar putea salva, de fapt, pe Popa? Avea ea dreptul? Primise ea vreun răspuns? Nu, Contesa nu primise nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
primul rând. - Ha, ha, ha, întări sala. - Eu, Halterofilul din Vitan... - Ha, ha, ha! repetă din primul rând Horațiu, alias Romeo. - Ha, ha, puse Mișu punct, ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita de jos. Din cauza forțării, îl cuprinse o tuse strașnică. - Permiteți să începem? întrebă timid Mariana, privindu-l pe blond de la ghiveci în sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată Dolce&Gabanna și în sus fustița de blugi, se hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat și roșu. - Liniște! tună Mișu, dar în aceeași clipă mâinile sale slăbiră din cauza tensiunii nervoase și-și scăpă halterele pe piciorul drept. Într-adevăr, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
trei posturi de televiziune, erau ațintite asupra lui Nexus. - Comunicatul! - Nu! Mișu, cu toată durerea din picior, realiza că de răspunsul lui atârnau viitorul, America, Sharon Stone, toată viața pentru care muncise din greu. - Nu? - Nu! - Stimați spectatori și telespectatori! Heruvim, Romeo și Nexus deopotrivă, Horațiu își puse la bătaie toată frumusețea, curățenia și revolta. Ăsta era marele plan, al lui și nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
își puse ochelarii de soare și își aprinse un trabuc, suflându-i lui Horațiu fumul în nas. Doamna Popa se înfioră. În condiția ei, n-ar fi vrut să asiste la vreo scenă de violență. Domnul Smith îl apucă pe heruvim de guler. - Domnul Smith crede că trebuie să așteptăm de la tine concluzia. N-aș vrea să te las singur cu el, s-ar putea să nu înțeleagă ce-i spui. Ce zici? - Da. - Ce da? - Că n-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
încât trebuiau numai să se întoarcă puțin. Și când se întoarseră, Maica Tereza, într-o lumină orbitoare, le zâmbea blajin din spatele unor ochelari fumurii și a unei mustăți care, așa cum hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
trebuie să nu-ți răspundă nimeni ca să conștientizezi ce crezi tu cu adevărat. - La început am zis că e nebună și mi s-a făcut milă de ea. Dar și nebunii sunt ai lui Dumnezeu. Mai ales nebunii, își luă heruvimul seama la interlocutoarea lui. Apoi, recunosc, am vrut să-i fur din casă. Oricum, din cele o sută douăzeci și patru de camere ale Palatului, ea folosește maximum trei, ce rost avea să se pună praful pe toate bogățiile ălea? Dar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mamă, că putea să iubească din nou. Că putea să sufere din nou. Că putea oricând să o ia de la capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]