872 matches
-
să trecem la ale noastre. Luca pregătește camera pentru schimbare.Restul sa mă asculte fară întreruperi. Înainte de asta , Gavriel pășește te rog în fața lui Ștefan. Așa. Acum te rog dă-ți mantia jos. Așa! Pe ochiul lui Ștefan o imagine hidoasă se agăța cu îndărjire. Creatura din fața lui era un schelet acoperit cu petice de piele , un singur ochi și o singură buză. Dar avea ambele urechi. A, îi privești urechile. Mi-am permis să i le las pe amăndouă pentru că
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
ca studentă în străinătate. De ce să strice cu tabloul sinistru al morții a. o despărțire amabilă? Sinucigașii de spirit care se aruncă în mare își atârnă o greutate, ca nu cumva trupul lor să iasă pe mal ca o fantomă hidoasă. Cadavrul descompune amintirea, b. o desființează, și Ioanide nu voia să piardă pe Pica. Reașezîndu-se la masă, făcu până noaptea târziu fel de fel de jocuri lineare pe foi de hârtie, într-o distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devotament și o inimă iubitoare deoarece devotamentul și mila lor nu vor fi ordonate de către Cod? Și care este deci articolul Codului care, smulgând tânăra fată din mângâierile mamei sale, o împinge spre aceste triste aziluri unde se etalează plăgile hidoase ale corpului și plăgile chiar mai hidoase ale inteligenței? Care este articolul din Cod care determină vocația de preot? La ce lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și mila lor nu vor fi ordonate de către Cod? Și care este deci articolul Codului care, smulgând tânăra fată din mângâierile mamei sale, o împinge spre aceste triste aziluri unde se etalează plăgile hidoase ale corpului și plăgile chiar mai hidoase ale inteligenței? Care este articolul din Cod care determină vocația de preot? La ce lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a lui François de Paule, abnegația atâtor oameni
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
limbă stâlcită, fără nici o propoziție întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui, vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară România îți dădea întîlnire pe ecran, slută, hidoasă, suferindă. 6 iulie Nu-mi place să mi se povestească vise. Un vis nu trece niciodată rampa și nu poate fi povestit câtă vreme, prin chiar "trama" și ecoul lui, nu-l privește decât pe cel care l-a visat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
condusă de Henri Wald, că își începea ziua contemplîndu-se minute în șir, gol, în oglindă. Mie lucrul ăsta mi-a creat un neajuns, pentru că de câte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca și de a elimina imaginea hidoasă pe care chiar el mi-o strecurase în minte. Ajuns într-o zi la Institut, ne povestește cum acasă tocmai terminase de mâncat o cratiță mare de varză cu carne, direct din cratiță și mușcând dintr-o franzelă, totul sub
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un eșec, dacă tânărul nu ar fi întâlnit pe cale bătrâna hidoasă, dar înțeleaptă, care se oferă să-i dezlege marea taină, cu o condiție. Femeile, așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cățel, plecam cântând acasă, printre păpușoi, probabil și pentru a ne înlătura spaima întunericului. Din același motiv, alteori ne retrăgeam din câmp cu torțe aprinse sau cu felinare încropite din bostani goliți de conținut și ciopliți în chip de măști hidoase. Dincolo de grijile, responsabilitățile și alergatul după vite pe miriștea aspră și plină de „colții babei”, viața la colibă a avut farmecul ei. De coliba din câmp se leagă multe dintre amintirile noastre. Era locul unde joaca, chiotele și cântecele se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un eșec, dacă tânărul nu ar fi întâlnit pe cale bătrâna hidoasă, dar înțeleaptă, care se oferă să-i dezlege marea taină, cu o condiție. Femeile, așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un instrument de producție", dezvoltând într-un mod "genial" ideile preluate de la lingvistul Cikobava. Soljenițîn încheie portretul lui Stalin accentuând precaritatea intelectuală și morală a celui care ține în mână o țară întreagă și obținând în mod convingător chipul tiranului hidos. Așa cum remarcă Gary Kern în articolul consacrat portretului pe care Soljenițîn îl face lui Stalin 370, caracterul malefic al conducătorului sovietic este sugerat în roman prin punerea în contrast a lui Stalin cu Dimitri Sologdin, deținut care are statut de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
faza sa incipientă (Gheorghe Gheorghiu Dej). Comunismul a fost în stare să stoarcă din ființa națională tot ce era mai urât. Mizeria umană plutea la suprafață, strângându-se în bălți de nomenclaturiști. În această zoaie, s-a născut o caracatiță hidoasă care și-a întins tentaculele peste întreaga țară. Purta pe brațele sale nemernici frustrați pe care i-a așezat în fotoliile puterii de unde s-au apucat să dărâme edificiul românesc. De pildă, colectivizarea și sistematizarea rurală au urmărit să distrugă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul vedea înălțându-se în soare cadavre spânzurate în ștreang. Un nor de bâzdâganii hidoase, înnebunite de duhoarea cărnii putregăite și al sângelui năclăit, s-a așternut peste ele. PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1. PE CĂI RĂTĂCITE a. Imagini deformate Înainte de a ne ocupa concret de modul cum a apărut și evoluat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
viață decât orășeanul încărcat de ciurucuri din mall-uri ori de amintiri din excursii exotice în locuri în care nici nu le înțelege sensul. Sub pretextul modernizării comportamentului său, societatea de consum a modelat omul, scoțând la suprafață chipul lui hidos. Egoismul a devenit unicul reper după care omul se orientează în trecerea lui efemeră prin această lume. Își concentrează întregul efort al existenței spre propria mărire. Și-a golit ființa aproape de tot ce este spiritual pentru a face loc în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Orgolii prea mari, pentru a stăpâni o lume devenită din ce în ce mai mică, au aruncat rapid umanitatea în brațele celui de-al Doilea Război Mondial, care cu bombele sale atomice putea să-i aducă pieirea. Europa a trăit spaima morții, văzând chipul hidos al sinuciderii care i-a rânjit grotesc. Nimic nu s-a dovedit mai fals decât a pune progresul în serviciul ideologiei. De atunci s-a instalat o pace stranie asigurată numai de frica răspunderii fiecărui om față de lumea căreia îi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
1. Căci „să o privești pe Gorgo drept în ochi înseamnă să te trezești față-n față cu toată oroarea lumii de dincolo”; în același timp, transformându-te în piatră, ea „face din tine o oglindă în care își privește hidoasa față și se recunoaște pe sine în dublul, în fantoma care ai devenit atunci când i te-ai uitat drept în ochi”. Până la urmă, Gorgo „ești tu însuți într-o altă lume, ești capul acesta învăluit de tenebre, ești chipul acesta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Tamora Artemis, adevărată bestie cu chip de femeie („beastly creature”, cum o descrie Lavinia), va zugrăvi tabloul sumbru al acestor locuri: Un hău pustiu și negru, cum vedeți; E vară, dar copacii-s goi, sfrijiți, Acoperiți cu mușchi și vâsc hidos. O rază nu răzbate, -un suflet nu-i Afar’ de buha nopții și corbi cobe. Și arătându-mi groapa asta-a groazei Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopții, Puzderii de strigoi și șerpi cu șuier, Broscoi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Anne îl numește demon (fiend, devil) sau, altădată, negru vraci trimis pe lume de stăpânii Infernului („black magician”, „dreadfull minister of the hell”). Și totuși aceeași Lady Anne - sau, mai exact spus, tocmai ea, Lady Anne - va ceda atracției pentru hidoasa alteritate a viitorului rege. Ca și Gorgo, Richard al III-lea îngrozește și, în același timp, fascinează. E făptura în fața căreia poți rămâne împietrit. E creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de războinici. Cruzimea mila va înăbuși-o. Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta Vor răspândi hidoasa lor ispravă Că tot pământul o duhni de leșuri Ce-și cată cuvioasa-ngropăciune1. Mai târziu, fantoma lui Cezar își va face efectiv apariția în fața lui Brutus, îngrozindu-l. Tot așa cum fantoma bătrânului Hamlet, ivită în toiul nopții, va fi și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înfrunte, căci numai astfel putea rămâne credincioasă iubirii sale pentru Romeo. Acceptând să mimeze moartea, acceptând să interpreteze „cumplita scenă” a unui fals deces, cu toate riscurile ei, Julieta își asumă teribila confruntare cu grozăvia morții, cu spaima stârnită de „hidoasa gură” a criptei, prin care nu va pătrunde niciodată o suflare de aer proaspăt. Pregătindu-se să simuleze moartea, Julieta trăiește experiența morții reale, trăiește groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaș: Sub bolta căruia de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Alături de nebun și de îndrăgostit, poetul este și el o făptură dăruită cu harul imaginației, cuvânt-cheie în acest discurs. Numai imaginația îl face pe nebun să vadă demoni, numai ea îl face pe îndrăgostit să vadă frumusețea chipului celui mai hidos. Imaginația, așadar, îți îngăduie să vezi ceea ce nu există: astfel, Tezeu va defini poetul ca fiind cel ce dă un trup real irealității, cel ce dă o înfățișare lucrurilor inexistente. Oare nu e poetul ființa care, în delirul ei, croiește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se află în centrul unui „joc al atracției”, un joc istovitor, după cum ea însăși o recunoaște. În sacul Femeii cu șobolani se agită câinele ei Carlin. Văzându-l, micuțul Eyolf se arată deopotrivă fascinat și terorizat: „Are capul cel mai hidos pe care l-am văzut vreodată. Și totuși... mie mi se pare tare frumos”. În final, Eyolf o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-a dreptul impresionat de ceea ce spune bătrâna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
personaj solitar, din soclul fisurat va răsări o mulțime forfotitoare de ființe omenești cu înfățișare animalică. Iluminarea de până atunci a chipului tinerei fete a pălit și ea: feței luminoase i s-a asociat fața unui monstru. Oare această alteritate hidoasă, brusc apărută, nu e cumva opera înfricoșătoare a morții? Nu este ceea ce a preschimbat-o și pe Irene într-o veritabilă figură de moartă vie? De altfel, încă din primul act, Irene vorbește despre trecut ca despre „acele vremuri când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
egală măsură, de vulnerabilitatea emoțională a omului viu și de rigiditatea de automat a „spectrului mecanic”. Craig are, într-adevăr, grijă să înlăture orice ambiguitate: supramarioneta nu va putea fi niciodată confundată cu un monstru mecanic, precum Frankenstein (acel „monstru hidos”, cum spune el), și, în plus, „e foarte posibil ca drama despre care vorbeam să apeleze, pentru a fi jucată, și la prezența ca atare a omului”. Prezență pe care Craig o opune, așadar, spectrului mecanic, androidului, tot așa cum evocă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a arăta „într-o manieră aproape clovnescă declinul și pieirea oricărui lucru”. Dar îndeletnicirile Măturătoarei îi privesc și pe oameni: ea este cea care se ocupă de spălarea cadavrelor, căci îndeplinește și funcțiile Morții, astfel încât „transformarea sa finală într-o hidoasă patroană de bordel”, comentează regizorul, „pare să unească noțiunile cele mai îndepărtate într-un conglomerat implacabil, dar atât de omenesc: moarte, rușine, circ, putrefacție, sex, simulacru, degradare, umilință, descompunere, patetism, absolut”. Într-adevăr, Măturătoarea-Moarte e autoarea unor „ghidușii” destul de macabre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
autonomia. Acest tip de vis poate însoți marile schimbări din viață: divorțul, o nouă orientare profesională etc. Infern Reprezentarea infernului, așa cum este propusă în diversele religii, apare rar în vis. Dacă intervine, scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]