669 matches
-
nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar cea mai uzată temă. În felul acesta, publicul recunoaște „aerul” și „culoarea” picturii Vioricăi Toporaș, semnătura devenind inutilă. Aurel LEON - 1983 VIORICA TOPORAȘ [...] În mai toate aceste scene ludice, de un colorit atrăgător, adesea cu accente exuberante
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
de inflexiunile unui imn pe acorduri de liră,dacă reflectăm la condiția creatorului, nu se poate să nu ne trimită gândul la miticul Orfeu, la perioada de copilărie a omenirii, “când lumea gândea în basme și vorbea în poezii”. Poet hieratic prehomeric din mitologia greacă, fiul muzei Caliope și al regelui trac Oiagros, a fost inițiat de Muze și protejat de zeul Apollon, care îi dăruise propria sa liră. Cântând, Orfeu izbutea să miște pietrele și să îmblânzească fiarele. Participând la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
următoare. După Dinastia a V-a (~ 2500-2300), aproape nimic important nu s-a adăugat la patrimoniul cultural. Acest "imobilism", care caracterizează civilizația egipteană, dar care se regăsește în miturile și nostalgiile altor societăți tradiționale, este de origine religioasă. Fixitatea formelor hieratice, repetiția gesturilor și a isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o zonă geografică întinsă, și începând de la un anume moment istoric, cosmogonia (ca, de altfel, toate celelalte forme de "creație" și de "întemeiere") comporta lupta victorioasă a unui zeu sau a unui erou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de bice/ de Austrul tulburător parfumat a smochin și a moarte/ scuturând din costume de carnaval kilograme de arșice". Descriptivul oniric poartă și în Luna hieratică pecetea lirismului tonegarian. E aceeași structură simetrică menită să închidă textul într-un fel de balon al viselor. Reveria înlocuiește treptat realitatea și granițele dintre cele două se reduc, într-un tablou ce abia păstrează câteva urme de viață. Sugestia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Finis coronat opus, 164 Fruntea Soarelui rece, 211 Grădina enigmă, 120 Grădina falsului Epicur, 124 Habanera, 184, 227 Hilda sau poveste de noapte, 124 Hirsuta, 176 Hocus-pocus, 124, 151 Iubita cu surâs neutral, 125, 165 Laudatur temporis acti, 162 Luna hieratică, 219 Maidane galbene, 211 Moartea primului amorez, 190 Moment solemn, 120, 165, 192 Morții, 171 Musca Tse-Tse, 123, 170 Noaptea feroviară, 124 Noembrie patetic, 185, 186 Noi doi, 193, 218, 227 O mie de vânturi, 120 Odihnă sumară, 122 Oglinda
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
foile pentru ca cele două straturi să adere mai bine, se punea o peliculă de lipici pe suprafața lor pentru a ușura scrierea; la sfîrșit se decupau în bucăți de 15-17 cm înălțime. Existau mai multe feluri de papirus, de la cel hieratic, rezervat cărților sacre, pînă la cel emporetic, papirusul grosolan care servea drept ambalaj. Pentru scris, se foloseau tulpinile de trestie tăiate oblic sau ascuțit (calame); mai tîrziu, pana, în general de pasăre. Cerneala era fabricată cu negru de fum sau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pădure cu adaos de apă și de gumă cu lichid de sepie; exista și o cerneală roșie pe bază de săruri minerale. Scrierea nu era cea a hieroglifelor, ci o formă mai rapidă și mai ușoară, mai bine adaptată suportului, hieratica sau scrierea sacerdotală, ceea ce amintește că atelierele de scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pronaos, peristilul susținut de douăsprezece coloane cu nervuri verzi precede naosul somptuos, unde lumina strecurată prin vitralii, irizată, ca o pulbere, face să plutească în penumbră dungi de albastru, violet și auriu în fața iconostasului strălucitor și de-a lungul frescelor hieratice; iar ochiul caută locul blestemat unde Ana lui Manole își sugrumă tânguirea de soție și țipetele de mamă înspăimântată. Să constatăm, în trecere, că este vorba de o legendă, așa cum a arătat J. Brun, pe care o regăsim peste tot
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în care oamenii se mișcă grav pe fundaluri cvasi-mitologice, într-un spațiu de altitudini solemne în care muntele circumscrie o lume închisă. Ei trăiesc deopotrivă într-o durată concretă, prezentă, și într-o alta mitică, ținând de prototradiții, cuviincios, purificat, hieratic. Filmul, însă, aduce în prim-plan imaginea obsesivă a lui Nechifor Lipan, trecând peste o apă întunecată, călătorind cu spatele spre privitor (imagine ce în roman se încheagă din trăirile abisale ale Vitoriei, greu de înțeles de elevi). Această ipostază
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
cunoștință de cauză, să știm cartea înainte chiar de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în 1972: "Istoricii literari și esteticienii vor stabili într-o bună zi cât de unitară a fost existența materială și sufletească a poetului, câtă prezență artistică și ideologică este în articolul său de ziar ca și în poema cea mai hieratică..."260. În acest sens, o analiză contrastivă a limbajului politic și a celui poetic eminescian oferă informații relevante privind zonele de suprapunere și specificul fiecăruia în parte 261. De-a lungul timpului, publicistica devine obiectul de analiză predilect al "acelora
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
toate direcțiile de activitate, angajează până la sleire puterile omenești. Acest dinamism, care insuflă un duh de nestabilitale tuturor formelor de viață, îl putem înțelege în comparație cu epoca medievală. Epoca medievală e o epocă așezată ierarhic, în forme definitive, cu un caracter hieratic și static. Lumea medievală e, din punct de vedere geografic chiar, o lume în sine Imperiul lui Alexandru Macedon și după el, Imperiul Roman, precizase într-un fel marginile omenirii și această cunoaștere, care se mulțumea cu orizontul spațial știut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pildă arhitecților. Sculptura e într adevăr mai legată de anumite forme din natură. Obiectul ei e trupul omenesc și cel animalic. Și totuși modelajul sculptural nu e o reproducere sau o copie a formelor naturii. Sculptura egipteană e o stilizare hieratică a formelor naturii, adică o puternică modificare a lor. Sculptura greacă e o idealizare sau o tipizare a detaliilor particulare din natura individuală, cu toată teoria imitației. Dar atât sculptura egipteană cât și cea greacă depășesc adesea modelele naturii, construind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de ansamblu cosmic cum e „Rădăcina lui Iessei”, „Toată suflarea să laude pre Domnul” sau „De tine se bucură toată făptura”. În asemenea icoane, toată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
descrie pe cel creștin, va avea un sfârșit în restabilirea generală a împărăției binelui(Albert Caynoy în Christus, p. 366.), asemănătoare cu apocatastaza lui Origen. în Egipt, cultul nemuririi, fixat în faimoasa Carte a Morților, e ideea centrală care organizează hieratic întreaga viață a imperiului și insuflă unitatea miraculoasă artei din această țară, care smulge și azi admirația omenirii. „în timpul nopții, în strălucirea cerului lor scânteietor de stele, egiptenii credeau că văd mulțimile ce i-au precedat; ele au zburat ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei. Există o artă sacră prin obiectul și prin funcția căreia îi e de la început destinată. Ea se conformează dogmei Bisericii și simbolismelor ei rituale, a căror expresie hieratică devine. Există apoi o artă religioasă liberă, născută din spontaneitatea inspirației. Caracterul ei dominant reiese atât din obiectul pe care și l-a ales să-l trateze, cât și din felul cum îl tratează. Căci singur obiectul sau tema unei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a Apusului catolic, unde astfel de însemne au o semnificație precisă, "peste care nu se poate trece, dar care nici nu se poate generaliza". Comportamentul capului suprem al Bisericii Ortodoxe Române este în contrapunct evident cu sobrietatea bizantină, cu simplitatea hieratică, specifică stilului răsăritean 17. În perioada interbelică, mișcarea de alunecare a Bisericii Ortodoxe Române spre catolicism era departe de a se fi încheiat, în pofida semnalelor de alarmă trase de elita intelectuală. Toate încercările ei de a releva implicațiile dezastruoase ale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe care un asemenea gest ne-o creează în lumea creștină". 17 Ibidem: Ați auzit, creștini pravoslavnici! Părintele patriarh are mănuși de mătase roșie! Nu ne mai ajunge concentrata noastră sobrietate bizantină, stilul pur al Răsăritului, emoționant în simplitatea lui hieratică. Nu ne mai ajunge pentru că nu-l mai înțelegem. Și astfel, din ignorarea Tradiției noastre, ca element constitutiv al trupului mistic al lui Hristos; din lipsa noastră de mândrie ortodoxă; din mentalitatea noastră de barbari și de robi, care uităm
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
urmă, dar anunță și intrarea în eternitate a unui spirit. Și astfel metamorfozată, statuia poate fi suportată, căci forma s-a ascuns. Metalul care activa forțele obscure ale urii și o făcea pentru că era văzut vine acum, prin sunetul său hieratic, să invite la meditație și bunătate, la pocăință și resemnare. Oameni ai evidenței, plămădiți cîteodată numai din senzații, uităm de prea multe ori ceea ce nu se vede. Și astfel, de frică, ignorăm esența și preferăm aparența, dar ne comportăm așa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
considerat o mandala (Vintilă Horia), o psihocosmogramă (G. Tucci) "care organizează psihia candidatului în funcție de niște scheme tradiționale socotite a avea o anumită influență asupra centrilor "subtili" psiho-fizici, și care vrea, în inițierile indo-tibetane, să ducă la descoperirea treptată a structurii hieratice a nivelurilor ontologice ascendente"69. Căutarea lui Ștefan Viziru este o "divinație în istorie", deoarece realizează legături "între oameni și evenimente și ajunge la o "figură" ce-i rezumă simbolic destinul"70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvine să dea de gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul de lumină într-un bordel din Tyr) se "descompune" în iubirea pentru Barbu Hasnaș, pentru a "renaște" hieratic și "luminos" în erosul resimțit pentru Mavrodin" (op. cit., p. 65.). 39 Mircea Eliade, Nuntă în cer, Chișinău, Editura "Eus", 1995, p. 124. 40 Ibidem, p. 8. 41 Ibidem, pp. 7-8. 42 Ștefan Borbély, op. cit., p. 162. 43 Mircea Eliade, Memorii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,/ Prin sure și înalte pustiuri de eter" (Când va veni declinul). În rama imensă a acestui tablou deschis în infrarealitate, "sub îngânata lumină-abia născândă" (Gest), perspectiva se adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede epura posibilului, "somptuosul crin / Al formei" (Luntrea)15. Decreația vizibilului Poemul Driada reia aceste teme, circumscrise de data aceasta regresiei spre originar. Act inițiatic întrucât presupune succesive aboliri de văluri fenomenale, o destratificare în etape care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intersecția unde viețuiesc cei doi prieteni ai săi, să descopere Iașul profund. Și pe amândoi să-și explice, să ne Împărtășească și nouă, cum de gropile cele mai mari se găsesc În fața vilelor celor mai falnice? (11.05.2009) Grobianul hieratic Student la Marburg, un tânăr teolog german, Friedrich Dedekind (1524-1598), a compus un poem, În 1549, intitulat Grobianus, În care deplânge decăderea moravurilor epocii. Opera sa a cunoscut un succes rapid, iar numele „Grobianus” a devenit un simbol. Preluat din
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]