593 matches
-
după condițiile de acolo) mergând pe o stâncă. 2.La 100 de milione de ani-lumină s-ar fi găsit o planetă care adăpostește plante și apa, semănând foarte mult cu Pământul. 3. Bizarul semnal WOW. 4. Și inscripțiile descoperite pe hieroglifele din Egipt. Stelele sunt prea fierbinți pentru a adăposti fenomene de viață. Dar din cauza că numai galaxia noastră conține probabil miliarde de planete, oamenii de știință presupun că viața extraterestră există. La 1 august 2014 erau deja descoperite peste 1800
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
subtitlurilor. MediaWiki oferă suport pentru conținut bogat generat prin sintaxă specializată. De exemplu, softul asigură suport pentru afișarea formulelor matematice scrise în LaTeX și un procesor special scris în OCaml. Utilități similare, cum sunt trasarea graficelor, reprezentarea notelor muzicale, reprezentarea hieroglifelor, sunt disponibile ca extensii, îmbunătățind estetica paginilor. După cum sugerează numele de "MediaWiki", softul poate trata diferite fișiere multimedia trimise. Cea mai puternică utilitate este în domeniul imaginilor, unde se pot crea cu ușurință galerii de miniaturi. Există de asemenea suport
MediaWiki () [Corola-website/Science/313436_a_314765]
-
trebuie să fi fost adus la Phaistos ca pradă de război, apoi doar lăsat acolo la păstrare, printre alte obiecte (dintre care, în mod remarcabil, lipsesc lucrurile de preț). El nu putea fi mulat, "ștanțat" cu un tipar mobil de hieroglife, apoi ars în cuptor la o dată posterioară anilor 1700 î. Hr., și probabil nici anterioară începutului anilor 2000 î. Hr. se situează deci la începutul "Cicladicului Vechi" din jurul insulei Delos, în plină Epocă a "Bronzului timpuriu", cu mult înaintea expansiunii maxime, apoi
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
anilor 2000 î. Hr. se situează deci la începutul "Cicladicului Vechi" din jurul insulei Delos, în plină Epocă a "Bronzului timpuriu", cu mult înaintea expansiunii maxime, apoi a marii migrații miceniene cu care se încheie brusc lumea minoică. Sunt circa 241 de hieroglife (pe scurt, și de aici mai departe numite glife) pe ambele fețe ale discului din Phaistos. Dintre acestea, câteva au fost șterse, apoi corectate de scribul care le "ștanța" în argilă moale, una câte una, pe măsură ce compunea textul. Sunt cam
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
rezervate locuințelor. Dintre cele 400 de orașe mayașe identificate, cel mai bine conservat este Chichén Itzá. Aici s-au construit, pe lângă piramide (în număr destul de mare și de dimensiuni impresionante), temple, stele funerare, bogat ornamentate cu motive animale, vegetale sau hieroglife. Toate acestea dovedesc măiestria artei mayașe, neatinsă de niciunul din popoarele precolumbiene. Arhitectura incașilor era simplă, cu puține ornamente, dar cu accentul pus pe funcțional și de o mare perfecțiune tehnică a execuției. În orașul Cuzco, capitala Imperiului Inca, s-
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
construite în plan rectangular și compuse din mai multe spații. Intrarea era flancată de doi piloni în forma de trunchi de piramidă, care conțineau reprezentări statuare ale divinităților. La intrarea în curtea interioară se afla un obelisc, pe care, prin hieroglife, era înscrisă viața zeului respectiv. Această curte este singurul loc unde puteau pătrunde credincioșii; aici se aflau altare de rugăciune unde se puteau depune ofrande adresate zeilor. Sala hipostilă a templului, conținea o mulțime de coloane uriașe, decorate cu picturi
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
înscrisă viața zeului respectiv. Această curte este singurul loc unde puteau pătrunde credincioșii; aici se aflau altare de rugăciune unde se puteau depune ofrande adresate zeilor. Sala hipostilă a templului, conținea o mulțime de coloane uriașe, decorate cu picturi sau hieroglife. Sanctuarul era alcătuit din mai multe încăperi și coridoare secrete. În cea mai întunecoasă și îndepărtată încăpere se afla statuia zeului. Aceasta era scoasă din templu în timpul procesiunilor și sărbătorilor. Templele de cult erau construcții monumentale, construite pe baza sistemului
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
coloană) - grindă. Vechii egipteni nu cunoșteau arcul sau bolta. Coloana egipteană era foarte înaltă și construită din piatră. Avea nu numai un rol funcțional, acela de a susține construcția, dar și unul estetic. Coloana era viu colorată și inscripționată cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeițe (Hathor, Isis). Cele mai cunoscute temple sunt: Acestea erau construcții complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor și membrilor familiei regale, care
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
și astăzi adevărate simboluri al Egiptului. De aceea, perioada Vechiului Regat a fost considerată "era piramidelor". Numeroasele articole de ceramică, piatră prelucrata și sculpturi în fildeș sau os dovedesc rapida dezvoltare a tehnicii în Egiptul primelor dinastii. În acea perioadă, hieroglifele se aflau în primele faze ale evoluției lor. Caracteristica artei acestei perioade poate fi definită succint prin: semeție, grandoare, mister, liniște interioară, seninătate și echilibru. Primele mari manifestări arhitectonice ale Vechiului Regat sunt mormintele faraonilor din primele dinastii, adevărate palate-fortăreață
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
centrale mai mari și două laterale mai mici. Este o sală hipostilă, de dimensiuni impresionante: 103×52 m. Unele coloane au peste 19 m înălțime. Peretii erau decorați cu imagini înfățișând faptele de arme ale faraonilor însoțite de comentarii în hieroglife.
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
monument din granit din Comitatul Elbert, Georgia, Statele Unite. Un mesaj cu 10 porunci este inscripționat pe monument în opt limbi moderne (arabă, engleză, chineză, hindi, ebraică, rusă, spaniolă și swahili) și în patru limbi antice: babiloniana, greaca clasică, sanscrita și hieroglife egiptene. În iunie 1979, o persoană necunoscută, bine îmbrăcată, care s-a recomandat „R. C. Christian”, a angajat "Compania de Prelucrare a Granitului din Elberton" ("Elberton Granite Finishing Company") să construiască un monument care să transmită întregii omeniri un mesaj
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
ale pătratului sunt scrise numele a patru limbi vechi, câte una pe fiecare latură. Pornind din partea superioară a pătratului și mergând în sensul acelor de ceasornic, aceste limbi sunt: babiloniană (cu caractere cuneiforme), greaca clasică, sanscrită și egipteana antică (în hieroglife). Pe partea stângă a tăbliței se găsește următoarea coloană de text în engleză: În ultima parte a acestui mesaj se face referire la o capsulă a timpului; dar nicio dată nu este gravată. În partea dreaptă a tăbliței cu explicații
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menționat primirea la
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
obscură. Această scenă, în care cele două personaje caută un text ascuns, servește ca metaforă pentru detectare. Ei se mută repede împreună într-un conac vechi situat în "Faubourg Saint Germain". Ca hobbiuri, Dupin este pasionat de enigme, rebusuri și hieroglife. El poartă titlul de "Chevalier", aceasta însemnând că este cavaler al Legiunii de Onoare. Dupin are unele trăsături ale viitorului gentleman detectiv, un tip de personaj care a devenit comun în Epoca de Aur a literaturii polițiste. El se cunoaște
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
vechea persană, elamită, și akkadiană. Textul este gravat într-o faleză din muntele Behistun, în provincia Kermanshah din actualul Iran. Inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson începând din 1835. Este pentru scrierea cuneiformă ceea ce este Piatra din Rosetta pentru hieroglifele egiptene: documentul crucial în descifrarea acestui sistem de scriere. Textul este o declarație a lui Darius al Persiei, scris de trei ori, în trei sisteme de scriere și limbi diferite: două limbi alăturate, vechea persană și elamita, iar akkadiana, dedesubt
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
a fost imposibilă. Obeliscul de la Lateran, sau din Piața Sfântul Ioan de Lateran, a împodobit templul lui Amon-Ra de la Karnak la inițiativa faraonului Tutmosis al III-lea (1504-1450 e.A) și terminat de urmașul său Tutmosis al IV-lea cu hieroglifele sculptate pe trei laturi. Se spune că munca sculptorilor a durat în jur de 35 de ani. Ammianus Marcellinus a relata că împăratul Augustus a dorit să aducă acest obelisc la Roma, dar a renunțat în favoarea unuia cu o talie
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Assuan, măsoară 23,30 metri și cântărește în jur de 235 de tone. Obeliscul de la Pantheon sau se numără printre obeliscurile de mici dimensiuni aduse la Roma. El a fost destinat să împodobească templul zeiței egiptene Isis din capitala imperială. Hieroglifele săpate pe el adeveresc că a fost ridicat la Heliopolis, în Egipt, pe timpul faraonului Ramses al II-lea. A avut un obelisc pereche mult mai scurt, numit de italienii moderni, „Matteiano”, actualmente aflat la Villa Celimontana. Se apreciază că a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
fel ca și perechea sa de la Quirinale a fost dăltuit în timpul stăpânirii romane asupra Egiptului, în primul secol al erei noi (e.N.). A fost adus la Roma pe timpul domniei lui Domitianus (81-96 e.N) și nu are săpate inscripții cu hieroglife, fapt ce îl aseamănă cu perechea lui cu care a străjuit intrarea în mausoleul lui Augustus, dar și cu obeliscul de la Vatican. Acest monolit a străjuit în stânga intrării în mausoleul lui Augustus. La fel ca cel de la Quirinale, s-a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
din epoca romană. El a ocupat la Roma trei poziții succesive. Originea egipteană a acestui obelisc de talie mijlocie, de 16,50 metri nu este pusă la îndoială deoarece este tăiat din granit roșu de Syena (Assuan), dar inscripțiile cu hieroglife de pe cele patru fețe ale sale amintesc de numele lui Domitianus (81-96). Este vorba, deci, de o comandă a acelui împărat, comandă legată de ascensiunea lui la tron. Pe timpul lui Domitian, se pare că a fost ridicat între templele zeiței
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
este dotat cu un porumbel, emblema unei familii romane (Pamphili) ce deținea un palat în Piazza Navona și care a dat mai mulți papi. Obeliscul de pe colina Pincio este un monolit egiptean din epoca romană. Pe fețele lui se găsesc hieroglife săpate numai cu scop decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant, Antinoüs. În sec.al 3-lea a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
intrare. Localnicul luat cu ei moare atunci când o figură albă imensă apare în fața lor. Aici, romanul se încheie brusc. Un post-scriptum scurt, aparent scris de editorii cărții, compară semnele din labirint și de pe pereți remarcate de Pym cu litere și hieroglife arabe și egiptene cu sensurile „umbrit”, „alb” și „Regiunea de Sud”. În anii 1830, Poe a vrut să adune o serie de povestiri mai vechi într-un volum intitulat "Tales of the Folio Club". Culegerea de povestiri avea să fie
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
moare după opt capitole. Cu toate acestea, mare parte a romanului are o intrigă bine pusă la punct. Romancierul John Barth remarcă, de exemplu, că mijlocul romanului coincide cu momentul în care Pym ajunge la Ecuator, mijlocul globului. Poe descifrează hieroglife în roman, iar eruditul Shawn Rosenheim crede că acest lucru a precedat interesul lui Poe pentru criptografie. Chiar și pictogramele ar putea fi inspirate de "The Kentuckies in New-York" (1834) a lui William Alexander Caruthers, unde scrierile similare sunt opera
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
unii cititori, mai ales britanici, au crezut că anumite pasaje din romanul lui Poe sunt adevărate, justificând absurditatea cărții prin presupunerea că autorul Pym a exagerat adevărul. Editorul George Putnam remarca ulterior că „liste întregi cu aceste noi "descoperiri", inclusiv hieroglifele (!) găsite pe stânci, au fost copiate de multe ziare britanice ca adevăruri istorice incontestabile”. De partea cealaltă, renumitul scriitor argentinian din secolul al XX-lea Jorge Luis Borges, care a declarat că Poe l-a influențat foarte mult, a lăudat
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Pym". Theroux descrie cartea ca fiind „cea mai înfiorătoare” poveste pe care a citit-o vreodată. În romanul "City of Glass" (1985) al lui Paul Auster, personajul principal Quinn are o revelație care îl face să se gândească la descoperirea hieroglifelor stranii din finalul romanului lui Poe. Într-o carte de benzi desenate din 1988 aparținând seriei "Young All-Stars" și scrisă de Roy și Dann Thomas, Arthur Gordon Pym este un explorator din secolul al XIX-lea care a descoperit dispăruta
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]