606 matches
-
concepute, nu au reușit să stabilească relația cauzală dintre acești factori și ADHD și nici faptul că vreunul dintre acești factori influențează simptomele ADHD. Tulburarea se manifestă de regulă În majoritatea situațiilor (casă, școală, situații sociale), În grade diferite, prin hiperactivitate, impulsivitate, deficit atențional, manifestări care apar mai frecvent și sunt mai intense comparativ cu covârstnicii. În DSM IV sunt specificate 3 subtipuri: predominant hiperactiv-impulsiv, predominant inatent și combinat. Astfel, copiii cu ADHD Își pierd cu ușurință concentrarea atunci când o activitate
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
fapt un instrument psihologic, folosit pentru schimbarea tiparelor existente ale comportării unei persoane și pentru a o ajuta să Învețe noi tipuri comportamentale pozitive. În cazul copiilor cu ADHD, modificarea comportamentului este folosită cu precădere pentru ameliorarea concentrării și controlul hiperactivității lor. Programele de training sunt focalizate pe crearea unui mediu structurat, a unei rutine zilnice, a unui set de reguli de comportament și o monitorizare atentă și riguroasă a progreselor obținute; monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi Învățarea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
maturitate emoțională, deschidere către noi experiențe, dorința de a ajuta pe alții, empatie, acceptarea unor stiluri de viață și valori diferite, Încredere În eficiența unor metode și a lucrului În echipă. Cadrele didactice au primit informații cu privire la natura psihologică a hiperactivității cu deficit de atenție, la criteriile de diagnostic, la particularitățile școlare ale acestor copii și la dificultățile pe care ei le Întâmpină În procesul de Învățare școlară, la tehnicile și metodele de modificare a clasei În funcție de cerințele unui copil cu
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
ar fi putut fi doar o simplă aventură. Trecerea lui În momentul căsătoriei peste Fundul Cerului indică stabilizarea. Cât despre dificultățile financiare... În 1970 Jupiter era În opoziție cu planetele din Taur! e) Tranzitele lui Uranus la Marte Conjuncție Dispoziție: Hiperactivitate. Individul simte dintr-odată că e În stare să mute munții din loc; nici un obstacol nu i se pare insurmontabil. Nu acceptă nici o piedică În calea Împlinirii dorințelor și pulsiunilor sale, are dorința de a se autodepăși - moral, material sau
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
alcool poate fi neplăcută și intensă, indivizii cu dependență pot continua să consume alcool în ciuda consecințelor adverse, adesea pentru a evita sau ușura simptomele de abstinență. Sindromul de abstinență conform APLR-ului include două sau mai multe dintre următoarele simptome: Hiperactivitate vegetativă (de exemplu, transpirație sau puls mai mare de 100), tremur marcat al mâinilor, insomnie, greață sau vomă, halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii, agitație psihomotorie, anxietate și crize de grand mal. Când sunt observate halucinații sau iluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sufletească... nu există cale de a te absolvi, nici în fața oamenilor, nici în fața lui Dumnezeu. Ia-i omului tot, numai viața nu i-o lua.” Mai puțin de 5% dintre indivizii care dezvoltă dependență alcoolică prezintă simptome de abstinență dramatice (hiperactivitate vegetativă severă, tremurături și delirium). Crizele de grand mal survin la mai puțin de 3% dintre indivizi. Delirium prin abstinență include perturbări de conștiință și halucinații vizuale, tactile sau auditive („delirium tremens” sau DTs). Când apare deliriumul prin abstinență de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de mică intensitate; b) Mania coleroasă, caracterizata prin reacții de mânie și irascibilitate crescută; c) Mania confuzivă sau incoerentă, înrudită cu sindromul amențial prin caracterele sale de degradare profundă și incoerență în gândire și activitate; d) Mania supraacută sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situația fobogenă, organizându-și comportamentul și viața în consecință. b) Conduitele de asigurare constau în căutarea prezenței unui personaj familial, animal sau obiect, care să-i permită să se asigure în cazul unei situații fobogene. c) Conduitele de fugă, cu hiperactivitate, ca adoptare a unei atitudini de bravură sau de sfidare a situației traumatizante. 5) Nevroza obsesivă Nevroza obsesivă se definește prin prezența simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple și cu tendință extensivă, constituind o piedică în viața relațională și adaptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a admite opiniile sau deciziile altora, intransigență, dominație și comandă, toate aceste aspecte fiind legate de egocentrism și hipertrofia Eului bolnavului respectiv, idei expansive de dominare, reformă socială, istorică, morală, religioasă sau științifică, o mare forță psihică manifestată printr-o hiperactivitate și mobilitate crescută. Din cele de mai sus se desprinde marea bogăție a structurii personalității premorbide a bolnavilor deliranți, precum și dificultatea extremă de a putea trasa o graniță netă între „normal” și „patologic” în cazul acestei structuri a personalității, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai caracteristic din punct de vedere psihopatologic este reprezentat de reacțiile antisociale ale acestei categorii de bolnavi psihici. Exaltarea pasională a acestor indivizi este rezultatul unei „structuri endogene” de tip constituțional, caracterizată prin următoarele: o forță pulsională anormală a instinctelor, hiperactivitate, trăiri afective de o intensitate deosebit de puternică, producție imaginativă și interpretativă sau halucinatorie care duc la crearea unei „ficțiuni delirante” de tipul „gândirii dereiste” (E. Bleuler). În cadrul acestor constituții pasionale de factură patologică, M. Dide și P. Guiraud, disting două
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de comă postaccesuală de scurtă durată și amnezie post accesuală. Erotomanie: impresia delirantă de a fi iubit de o anumită persoană. Euforie: stare afectivă caracterizată prin dispoziție veselă, exuberantă, optimism cu caracter exagerat și nemotivată. Excitație: tulburare caracterizată printr-o hiperactivitate a funcțiilor psihice (emoții, idei, reacții, conduite motorii, verbale) de diferite intensități și durată. Stare de exaltare psihică pasageră sau durabilă. Exhibiționism: perversiune sexuală constând în expunerea în public a organelor genitale. Exogenie: concepție conform căreia unele boli psihice (nevroze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să se liniștească, să nu mai deranjeze lecțiile și să își respecte colegii, dar rezulatele nu sunt satisfăcătoare. De curând a apelat și la sprijinul unui psiholog. VI. Analiza datelor și stabilirea ipotezei Incapacitatea copilului de a-și menține atenția, hiperactivitatea, impulsivitatea, neatenția - toate acestea fac ca elevul să nu se implice pe deplin în activitatea didactică, ceea ce conduce la rezultate școlare slabe, dar și la formarea unei atitudini de respingere din partea colegilor de clasă. Ipoteza: Dacă se cunosc factorii determinanți
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
cu ADPKD hipertensivi prezintă pierdere de sare, confuzia deriva probabil din faptul că o mică parte dintre ei se încadrează în grupul celor cu hipertensiune arterială nonmodulatoare. Se consideră demonstrat faptul că la pacienții cu ADPKD și HTA există o hiperactivitate a sistemului renină-angiotensină. La unii pacienți, însă, aldosteronul plasmatic, în loc să fie crescut, a fost găsit redus (!) (3). Explicația acestui fapt a fost lipsa de sensibilitate a suprarenalei la acțiunea AGII. Anomalia aceasta a fost descrisă, de asemenea, ca existând în cadrul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Îi permite să potențeze acțiunea vitaminei C, În special În membrana celulară, pe care o poate proteja de neajunsurile oxidării. Pe de altă parte, se pare că această vitamină acționează și prin alte mecanisme, Încă insuficient elucidate, pentru a controla hiperactivitatea trombocitelor, periculoasă pentru sistemul cardiovascular, și pentru a reduce proliferarea celulelor musculare netede, care invadează pereții arteriali În ateroscleroză, precum și pe cea a anumitor celule canceroase. Un alt studiu a arătat că vitamina E inhibă și creșterea celulelor prostatice canceroase
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
și efecte sunt mediate de factori aleatori, de configurații complexe, de interacțiuni și condiționări. Din aceste motive anamneza este foarte importantă, trebuie să obținem informații privind perioada prenatală, perinatală și postnatală, cu privire la afecțiunile care au intervenit (cum ar fi epilepsia, hiperactivitatea și instabilitatea psihică sau motrică, obsesiile, stereotipiile, afecțiuni ale somnului etc.). De asemenea sunt utile informațiile despre alimentație, deprinderile igienice, reflexul urinar (prezența enurezisului diurn sau a celui nocturn ori mixt având uneori o semnificație specială), tulburări în actul defecației
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Educator specializat - informații despre funcțiile cognitive, sociale etc. * Meloterapeutul - noi canale de comunicare; educarea auzului fonematic etc. * Psihologul - evaluare și diagnosticarea din punct de vedere cognitiv, comportamental, afectiv. Testarea copilului * informații privind perioada prenatală, perinatală, postnatală; * medicamente; * epilepsie; * afecțiuni psihotice: hiperactivitate, probleme de menținere a atenției și concentrării, stereotipii, obsesii, ritualuri, afecțiuni ale somnului, alimentației etc.; * alte informații (fișe medicale, evaluări, terapii încercate). Observația: Observarea va avea loc în diferite momente ale zilei; La ce trebuie să fim atenți? 1. Comportamentul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
speciei. Unul dintre acești loci este clar implicat în procesele de prelucrare a antigenului de către macrofage. Macrofagele liniei cu răspuns imun redus sunt mai active și degradează mai ușor antigenele în comparație cu cele ale liniei înalt reactante. Nu se știe dacă hiperactivitatea macrofagelor liniei cu răspuns imun redus este legată de eliberarea intensă de limfocite T producătoare de limfokine, activatoare de macrofage. Gene Ir au fost descrise la diferite specii de vertebrate (găină, cimpanzeu etc.) și se admite că ele există și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
b. Reacțiile episodice: Sunt tulburări de comportament ce apar ca simptome în celelalte tulburări psihice (nevroze, psihopatii, psihoze). Manualul pentru diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-III-R) prezintă trei tulburări de comportament de tip disruptiv: * tulburările de conduită; * opoziționismul provocator; * hiperactivitatea cu deficit de atenție. Tulburarea de conduită Se caracterizează prin încălcarea repetată a regulilor sociale importante și/sau a drepturilor de bază ale altor persoane. Majoritatea simptomelor acestei tulburări pot avea repercusiuni legale. Se discută despre tulburare de conduită atunci când
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și îi respinge pe cei din jur, are tendința de a face în ciudă; * frecvent răzbunător; * utilizează limbaj obscen și înjură. Împreună, tulburarea de comportament și opoziționismul provocator au o rată a prevalenței în rândul populației între 8% și 12%. Hiperactivitatea cu deficit de atenție Sindromul este constituit de asocierea dintre tulburările de atenție și hiperactivitate-impulsivitate. Tulburări de atenție: slabă capacitate de concentrare, de fixare asupra unei sarcini, de organizare și apoi de terminare a activității (școlare sau domestice) dar de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prezența fără respect pentru ceilalți, de a apuca obiectul din mâna celuilalt înainte de a i se oferi, de a se angaja într-o manieră periculoasă și riscantă fără a aprecia consecințele. Această impulsivitate poate merge până la tulburări de comportament agresiv. Hiperactivitatea cu deficit de atenție prezintă (la două treimi din copiii cu acest diagnostic) o comorbiditale cu: * tulburări de conduită; * tulburare opozițională; * tulburări de învățare; * tulburări anxioase; * tulburări de dispoziție; * sindrom Gilles de la Tourette și ticurile cronice. Evoluția este relativ cronică
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acest diagnostic) o comorbiditale cu: * tulburări de conduită; * tulburare opozițională; * tulburări de învățare; * tulburări anxioase; * tulburări de dispoziție; * sindrom Gilles de la Tourette și ticurile cronice. Evoluția este relativ cronică. Mulți copii hiperactivi manifestă caracteristicile în timpul copilăriei și adolescenței. Pe parcursul dezvoltării hiperactivitatea motorie se diminuează, atingând niveluri de agitație controlată, însă deficitul de atenție și impulsivitatea pot persista până la vârsta adultă (Gianina Cucu-Ciuhan, 2003, apud Dindelegan 2006)79. 5.4.2. Tulburări psihogene A. Reacții psihogene 1. Reacții acute: * de șoc * de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afective. Această ipoteză postulează că stările afective pot reprezenta echilibrul relativ dintre activitatea colinergică și adrenergică în părți relevante ale creierului. Mai exact, o creștere relativă a activității colinergice în detrimentul activității noradrenergice ar putea duce la depresie clinică, iar o hiperactivitate relativă de noradrenalină față de acetilcolină ar putea duce la stări maniacale. S-a arătat că precursorii acetilcolinei induc stări depresive. De asemenea, a fost identificat faptul că latența fazei de somn REM (mișcarea rapidă a globilor oculari) identificată la pacienții
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
axa H.P.A. devine mai activă, crescând nivelul de hormoni, precum cortizonul, care ajută corpul să reacționeze la stimuli, făcându-l capabil să reacționeze sau să respingă stimulii. O dată ce stimulul dispare, axa H.P.A. revine la homeostază. Oamenii depresivi tind să manifeste hiperactivitate în axa H.P.A. și o incapacitate a axei H.P.A de a reveni la funcționarea normală anterioară apariției stimulului. În schimb, excesul de hormoni produși de activitatea intensă a H.P.A. pare să aibă un efect de inhibare a receptorilor de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am amintit, la care se pot adăuga eclectismul, violența interpretativă, refuzul configurării raționale a lumii, nihilismul nuanțat și, de bună seamă, multe altele care însoțesc un personaj caracterizat prin hiperactivitate, schimbarea continuă a cuiva care, acceptabil sau nu, avea întotdeauna ceva captivant de spus, deși scepticismul în legătură cu posteritatea lui a fost frecvent și sever manifestat. Și-a protejat dreptul la orice libertate prin auto-poziționarea marginală față de curentul dominant, explicație suficientă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gradul grav de handicap. Tulburări psihice: a) întârzierile (dizabilitățile) mintale, certificate prin încadrarea în criteriile clasificărilor internaționale (ICD 10): ... 1. întârziere mintală ușoară cu QI - 50-65 dacă este asociată cu o altă deficiență: senzorial��, somatică, psihică (de limbaj și comunicare, hiperactivitate, emoțional, conduită); poate fi asimilată gradului mediu de handicap; 2. întârziere mintală cu QI -35-49 fără altă asociere - se poate asimila gradului accentuat de handicap; 3. întârziere mintală severă și profunda (QI sub 35) - poate fi asimilată cu gradul grav
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158910_a_160239]