663 matches
-
neîmpărtășită provoacă celui asaltat atacuri de panică. Beția iubirii își găsește contraponderea în convulsiile inutilității. Cel iubit și incapabil să iubească e, aflăm către final, un înger. Căzut, mă întreb, înainte de a deveni obiect al pasiunii? "Dar eu continuam să hohotesc pradă unui indigest amestec de revoltă și milă, fără sfârșit și fără alegere, pentru cei care mă priveau de acolo de sus, pentru șoferul care mă credea beat, pentru fata care îi povestea mamei ei iubirea, pentru bolnavii care își
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
noi în Ardeal... Râdea literalmente cu gura până la urechi și, încurajați, colegii lui mai tineri îi mai spuseră și altele, chiar mai reușite, dar lui asta îi plăcuse, repeta finalul, și din senin se dădea cu scaunul pe spate și hohotea cu o poftă formidabilă, paharele băute având și ele un oarecare rol... Spre surpriza mea, Suzy anunță că știe și ea una, tot despre medici... Cine nu e îngrijorat când o aude pentru prima oară pe iubita lui povestind ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau cel puțin nu se rupsese el de ea. Indivizi primejdioși, violenți și imprevizibili, care, deși nu mai sperau nimic, nu se puteau îndepărta de ființa iubită, asemeni acelor morți care, deși morți, nu se pot depărta de casă și hohotesc pe la uși sau prin cotloane speriind lumea, până ce e adus un medium care le explică în ce constă noua lor stare. Dar cine să-i explice unui părăsit că n-are nici un rost să mai dea târcoale celei care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva pentru el decât dispreț profund, dispreț până la greață, care a survenit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă întru Hristos!“ -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin pufni în râs. Hohotea de parcă ar fi fost apucat de o criză. Chiar te simțeai ciudat văzând acest râs după dispoziția lui atât de posacă de acum câteva clipe. — Uite, asta îmi place! Nu, asta-i cea mai grozavă chestie! striga el convulsiv, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înfuria foarte mult pe Aglaia, care nu înțelegea de ce râd ceilalți și „cum pot, cum îndrăznesc să râdă“. Izbucniră și acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
contează pentru voi!) Aflați dar că nimeni dintre domniile voastre, poate, nu și-a iubit atât de mult mama ca Burdovski. Prințe, știu că prin Ganecika i-ați trimis în secret bani mamei lui Burdovski și sunt gata să pariez (hi-hi-hi! hohotea el isteric), sunt gata să pariez că tot Burdovski vă va acuza acum de nedelicatețea formelor și de lipsă de respect pentru mama lui, zău așa, ha-ha-ha! În acest moment, se sufocă iarăși și începu să tușească. — Asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rezistă nici Alexandra și râse și ea din toată inima. Se părea că râsul celor trei surori va fi nesfârșit. Da, sunt nebune! bombăni Lizaveta Prokofievna. Ba te sperie, ba... Dar râdea deja și prințul Ș., râdea și Evgheni Pavlovici, hohotea și Kolea fără încetare, privindu-i pe ceilalți, râdea și prințul. Haideți la plimbare, haideți la plimbare! strigă Adelaida. Să mergem cu toții și prințul să ne însoțească neapărat; n-are rost să pleci, om drăguț ce ești! Ce om drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în câmpuri, Când hohoteați lângă grânele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi când aruncați în furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri în locul bulgărilor de cărbune. Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe când străluceau pe tăvi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scape de ceremonie, a ordonat să nu se țină discursuri, și ca întreaga curte, indiferent de poziția pe scară ierarhică, să intre pe o ușă și să iasă pe alta. Printre ei a venit și episcopul de Gap, pășind săltat, hohotind de plâns, cu lacrimi mari curgându-i pe obraz, și în același timp zâmbind, lucru care îi conferea chipului său cea mai grotească fizionomie imaginabilă. Doamna, Delfina, și cu mine am fost primele care nu ne-am putut abține; apoi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de castel cu fantome, din când în când auzim replici repetate și ecoizate, hohote burgheze diabolice, personajele par niște cartoane căzute din cer, care se plimbă prin cadru ca să fie filmate cât mai sofisticat, nu ca să trăiască, să sufere, să hohotească de râs sau de plâns. În schimb, parcă pentru liniștirea cenzorului de partid, după un număr de deraieri „formaliste”, se bagă periodic câte un text de propagandă comunistă grosieră. De la bun început, pe ecranul negru scrie „În acea vreme forțele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
putere nevăzută. Căscând ochii, șopti: Cum, tu știai de toate astea, și-ai tăcut? Da... Și nu m-ai urât? Nu. Te-am iubit. Cei doi se priviră. Ceva se prăbușea într-un suflet. Omul căzu năruit la pământ și hohotind de plâns, abia putu rosti: Mă mai poți ierta? Celălalt, plin de bunătate, cu lacrimile pe gene, îi puse mâna pe creștet, spunându-i încet: De vreme ce te iubeam, te-am și iertat. 100. Eu n-am niciun păcat Eu n-
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cu maximă vigoare. Fetele se prinseră pe dată de ghidușia lui Vasile Elisav (umorul căruia era, în rest, cam îndoielnic), nerămânându-le, în caz contrar, decât să rămână (pardon de repetiție!), ele, mască... Prinzându-se, făcură, însă, haz: — Ha, ha, hohoti Nora; iar Carmen avu o filosofică mirare, care constă într-un: — Aha! Vasile continuă imperturbabil: — Pentru a fi un palindrom perfect, bref: pentru a fi un palindrom, iar nu numai o jumătate, cum vă spuneam mai sus, de palindrom, jumătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
actualului președinte al României cu cele ale unor alte personalități politice mai democratice sau mai dictatoriale. Toată lumea știe cum e Băsescu: iubitor de petreceri și dans, admirator nestăvilit al femeilor frumoase, amator de whisky și cu un râs gros. Și hohotește așa, în cele mai nepotrivite momente. Da, e drept că un mare conducător de stat nu ar trebui să se lase distras de la treburile cetății de diverse petreceri frivole și nici să se dea în spectacol prin cârciumi cu whisky
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
urechile, trecându-mă într-o surzenie țiuită, în sudori sulfuroase prelinse pe jghiabul spinării. Apoi mi-a înțepenit mâna dreaptă, falca s-a lăbărțat pe-o parte, ochiul s-a topit, a scrob, sub pleoapa fleșcă. Atunci au început să hohotească hahaleric, să se bată pe cele trei rânduri de burți, de plăcere, cu palmele țuguiate fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare, să leșine pe spate de veselie. Încet, cu mâna rămasă teafără, le-am desenat pe peretele proaspăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Spielberg e aici efort cu dinții strânși de a găsi o fărâmă de candoare. Dacă E.T. era atât de verosimil, încât actorii aveau senzația că e real (când s-a filmat secvența morții aparente a lui E.T., Drew Barrymore a hohotit pe bune pentru că a crezut că E.T. chiar moare), monstrulețul din filmul lui Russell, devenit prin creștere rapidă monstrul din Loch Ness, e - în orice situație - o chestie de gumă, un fel de Flubber. Nu e nici simpatic, nici veridic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune o mînă pe mîna doamnei ministru și cu un deget îi saltă sînul în sus. Nu mai putem să ne abținem, unii se pleacă sub masă și hohotesc de rîs. Bătrîna îmi face cu ochiul: La masa aceasta am să mănînc puțin. După masă înot în mare. Se servește musaca. Femeile întîi. Băbuța se uită la mine și vede că eu nu am musaca. Îmi ia farfuria pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bună. Ne ducem pe unde-am venit, nu mai e nevoie să ne conduceți și ne pișăm pe ea de motorina care-am consumat-o până aicea. Lasă că dă băieții o jumătate pentru deranj, spuse celălalt. Ie băieți subțiri. Hohoti plin de voie bună, căci Andrei deja smulsese cu dinții capsa unei jumătăți de rom. Cu mușcătura aia ar fi putut reteza ca un castravete gâtul sticlei și ar fi mestecat-o pe toată și-ar fi Înghițit-o fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or să se pună toți pe urmele noastre... — I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă că și-n contul meu și-al lui Andrei. Numai io cu tine l-am lăsat, face Andrei. Laur nici n-a trecut pe-acolo, Relule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
printre gâfâituri. Păi să-i trag tot neamu-n pula lu’ moșu'! Tot neamu’ lui de ciobani și salahori și tubari. Numai’ de nu ne-ar trage ei pe noi, vere. Nu-i pasă lui Andrei nici cât lui văru’ Laur. Hohotește spre mine Împroșcându-mă cu salivă și sudoare. — Or să intre ei la bănuieli, face, pe un ton de o conspirativitate contrafăcută. Mai ales când or vedea căcatu’ ăla pe birou. — Or să miroasă ei ceva, zic. Duduie pământul sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia o pui cu tu mâinile pe pereți, am spus, de parc-ai căuta-o de arme. — Să fii sigur că d-aia. Știi cum e vorba aia, ca să te ferească Dumnezeu de futaiu’ șchiopului și de bătaia ciungului, și hohoti plin de siguranță de sine, da’ de muți și surzi dacă nu știi să te ferești singur, te lasă-n pielea goală cât ai clipi. În trei secunde a rupt rochia de pe țiganca aia de sus și l-a bușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un om... dar nu un popor !” rupse el tăcerea, cu un calm desăvârșit și un zâmbet trist. Răspunsul lui Baltă îl trezi pe maior, ca o palmă peste ochi luându-i vederea. „ - Ho-ho-ho...!” Ce mai soldat român..!”, silabisi batjocoritor maiorul, hohotind cu capul dat pe spate... gândindu-se la decorația care-l aștepta, și avansarea în grad. Răbdarea lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plecând să studieze magia la Universitatea din Cracovia. Reîntors în Saxonia, în timpul unei operații nocturne de alchimie, aici face o pauză și își face semnul crucii, privind apoi speriat și continuă șoptit, din flăcări s-a ivit un chip apocaliptic, hohotind în fața eforturilor zadarnice ale lui Faust care până atunci nu îl chemase niciodata în ajutor. Chipul hidos îi marturisește că este însuși Satana și îi va da răgaz doctorului să-i răspundă dacă nu dorește să-și vândă sufletul în schimbul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
plin Caragiale. Ce s-ar fi întâmplat, se întreba dumnealui uimit de amploarea pe care a luat-o vizita făcută ca un simplu particular de fostul suveran, dacă Mihai de Hohenzollern venea într-o vizită oficială?! Discursul său la care hohotea toată lumea a sfârșit drastic; cerea să fie pedepsite Ministerul de Interne și cel de Externe. N-aș fi crezut niciodată că eu voi fi cea care ar putea apăra aceste ministere, dar fără să vreau m-am gândit: De ce să
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Exerciții 2.1. În textul următor, identificați enunțurile care țin de "discursul direct" și pe cele care țin de "povestire", bazându-vă pe criterii lingvistice consacrate: Încercă din nou să vorbească. Buzele îi tremurau ca cele ale unui copil care hohotește de plâns; și totuși nu plânge; strălucirea extraordinară a privirii sale îi conferea feții o frumusețe angelică supraomenească. Alissa! cu cine ma voi căsători deci? Știi prea bine că nu te pot iubi decât pe tine... și deodată, strângând-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]