1,824 matches
-
la acel obiectiv. Dacă e liniște, asta dovedește În mod sigur, nimeni n’a băgat de seamă. Așa să fie...!?” Cu o sticlă de apă minerală suspendată pe marginea biroului din care Șeful Șantierului turnă pe gât câteva Înghițituri, acesta holbă ochii la el. Scoase dintr’un sertar plin cu tot felul de pilule numai de el cunoscute, dizolvă două Într’un pahar jumătate plin cu apă minerală, le mestecă bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin buzunare...!!” Tony Pavone era descumpănit. Efectiv, nu putea realiza dacă urma să i-a lucrul În serios ori Șeful Șantierului era pornit pe glume. Numai În momentul când individul verifică vizibil poziția revolverului Înțelese situația disgrațioasă În care muncitorii holbau ochii, comentând, făcând aprecieri. Înțelegând despre ce-i vorba, deci, urma să fie percheziționat, de aceea privind mai cu atenție intrusul, Își regăsi stăpânirea de sine. „Dumneata dai buzna În biroul meu, Întârzii plata salariilor, Îmi dai de Înțeles primejdia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin curaj, ridicând tonul. „Pardon, tovarășe colonel...Vă rog, fi-ți cuviincios...!” „Mă nemernicule, cu mine nu ești toavarăș, ai Înțeles...? - se holbă colonelul la el aruncând capul Înainte, determinând straturile groase de slănină din jurul gâtului și al fălcilor să oscileze vizibil. Odată intrat pe porțile acestei instituții, a dispărut tovărășia...!! „Am Înțeles, dacă nu am de ales. Nu Înțeleg Însă de ce zbierați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de milioane lei, iar arestarea mea e eminentă...! În definitiv, cine-ți dă ție dreptul să calomniezi un om al muncii...? Chiar nu ți-e teamă...? Dacă nu mă Înșel,Codul Penal pedepsește abuzul de putere...!” Lct.Col.Tudose Ion holbă ochii la el. „Așa dar mă ameninți...?” - ridică el vocea strivind cu Îneverșunare mucul de țigară. Îl mai privi câteva secunde zâmbind În zeflemea. Ai haz, excrocule...! Pentru un „Nimeni”, ca tine cineva se Încumetă să acuze ori să trimeată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-ți vine a crede pur și simplu, am uitat de numele tău și de fapt, nici nu mă mai interesează. Mergi cumva la șantier...?” “Numai pentru câteva momente...!” În cazul acesta, avem același drum...!” Intrară Împreună la Șeful Șantierului care holbă ochii când Îi văzu. Făcu totuși o plecăciune de circumstanță, prefăcându-se bucuros. “Plăcerea-i de partea noastră. Ce vânt v’a adus la noi tovarășe colonel...?” Lct.Col.Tudose Ion nu apucă să răspundă și În birou Își făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe sub masă, În timp ce Mingoti așezat În scaun confortabil, picior peste picior, Încerca să dădăcească interlocutorii. “Uitați-vă la mine...! Mare minune să fiu profet mincinos dar, vă asigur eu, are să scape nesuferitul de Tony Pavone!!” Amețit de băutură,Maiorul Huzum holbă ochii la el. “Nu vorbi prostii colega...! Maistrul gândește acționând cu o așa precizie Încât salvare nu există...!!” Mingoti făcu din nou plinul paharelor, evident nemulțumit. “Individul se află arestat de zece luni Încheiate. În acest interval de timp, ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Fă semn șoferului să plece...!” Contrariat, Tony Pavone se lăsă condus la etajul trei al clădirii unde de fapt era grupat serviciul economic condus de Lct.Col. Tudose Ion. Fu introdus Într-o Încăpere unde o sumedenie de agenți civili holbară ochii la apariția lui, În timp ce Lct.Col.Tudose Ion, triumfa.. „Ce mică-i lumea, domnule inginer...! Pierdusem speranța să ne mai Întâlnim...! Oricum dacă ai venit, colectivul nostru de agenți economici sunt nerăbdători să vă pună unele Întrebări. Apropo, Înainte de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos Îmbrăcat În costumul brun-roșcat Îl strivea. Avusese ghinionul să-i reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i drumul. Fața lată a bărbatului se Întoarse. New Yorkul i se reflecta În lentile, pe sub borurile tari ale edenului. Poate că Îl recunoscu pe Sammler. Dar nu spuse nimic. — Dă-i aparatul, Feffer. Dă-i-l, spuse Sammler. Feffer, holbându-se șocat și implorator, arăta de parcă se aștepta În curând să-și piardă cunoștința. Nu lăsă brațul În jos. — Eu zic să Îi dai tâmpenia aia de aparat. Vrea filmul. Nu fi idiot. Poate că Feffer Încerca să reziste În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea i-a făcut semn să plece. Își amintește că s-a uitat în jur să vadă cine ar fi putut fi martor la sărutul lor. O femeie în vârstă cu un coș de nuiele pentru cumpărături pe rotile se holba la ei cam răutăcios. Dar în rest, nimeni. Putem să ne întâlnim de-adevăratelea? a întrebat Connolly, în timp ce ea se aranja la loc. — Nu, a zis Sheba. Își ținea bicicleta în față, ca pentru a se apăra. — Nu, uite... Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
noi n-a zis nimic până n-am coborât și nu ne-am alezat pe scaunele pliante. Am sperat că Sheba mă va scuti de umilința de a pune întrebări, dar după câteva momente de tăcere, în timpul cărora s-a holbat la podea, eu n-am mai putut suporta. — Era Connolly cel pe care l-am văzut în parc, nu? — Da, el era. S-a uitat la mine sfioasă, printre gene. — Ce se petrece, exact? — Cu Steven, vrei să zici? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
numele lui Dumnezeu, Sheba, am zis eu. Adică, el e... Nu trebuie s-o spun. E un băiețel. — Ei, nu pe de-a-întregul. Adică, sigur, nu e bărbat, evident. Dar e în tranziție, cred că se poate spune asta. M-am holbat la ea. — Oricum vrei să-i spui, Sheba, e foarte, foarte tânăr. Și ție nici măcar nu-ți plac bărbații tineri. Chiar tu mi-ai spus, că îți plac cei mai în vârstă. — Știu. E ciudat, nu? Vorbea cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
respecți. S-a aplecat peste bar și mi-a servit un zâmbet ironic cu ochii măriți. — Te rog, oprește-te, am zis brusc. A urmat un moment de liniște în care oamenii de la bar s-au întors și s-au holbat la mine. Barmanul a tăcut o clipă, apoi a izbucnit în râs și s-a întors. Chiar atunci a apărut Bangs, oprindu-se puțin sub boltă. Lucrurile care trăiesc în imaginația ta nu te pregătesc niciodată pentru realitate. Pregătirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
A zâmbit șugubăț. — Oh, am zis. — Mă tem că am făcut chiar un lucru periculos, a continuat ea. L-am băgat în casă după ce Richard și Ben se duseseră la culcare. Am stat la subsol împreună o oră. M-am holbat la ea, mai puțin mirată de riscul pe care și-l asumase, decât de evidenta satisfacție cu care povestea. — Steven purta un polover oribil pe care i-l dăduseră părinții lui de Crăciun, a continuat ea voioasă. Bleu ciel. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
își amintește, să nu i se simtă furia în voce. Am ceva foarte important de vorbit cu tine, Steven, a zis ea. — Bine, hai mulțam de telefon, a zis Connolly. Ne mai vedem. Papa. Și a închis. Sheba a rămas holbându-se la peretele cabinei telefonice un minut întreg, spune ea. Apoi a pus receptorul la loc și a ieșit înapoi pe trotuar. A pedalat înapoi spre casă. Aproape traversase piața și era gata să o ia pe una din aleile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tu, să regândim poziția ta aici la St George. Cum ai o anumită vârstă - scuză-mă - la care pensionarea e o opțiune plauzibilă, mă gândeam, ei bine... poate că ar fi cea mai bună cale în acest moment. Am rămas holbându-mă la el: — Ce spui? Spun că ai două alegeri... — O alegere, două variante, cred că vrei să spui. În fine, Pabblem a dat din umeri. Îți ofer o retragere decentă. Pentru că nu aveam încredere în calmul meu, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fiica? Ce ticăloasă, ce ticăloasă ești! M-ai trădat! I-ai spus lui Bangs. — Pentru Dumnezeu, Sheba, am zis. Te-ar fi descoperit oricum. Propria ta fiică credea că faci ceva. Și scrisorile! Cum te așteptai să scapi? Sheba se holba la mine. — Ce idioată am fost să am încredere în tine. Toate mizeriile și minciunile pe care le-ai scris... Nu sunt minciuni acolo, Sheba. E acolo ceva ce nu mi-ai spus chiar tu? A scos un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba era în spatele meu în cămașă de noapte. Părul îi atârna dezordonat. În jurul ei plutea un miros neplăcut, stătut. — Mă... mă uitam la sculptura ta, am protestat stupid. Îmi era frică. — Ieși afară! Ieși afară! a țipat ea. Ne-am holbat una la alta și pentru o clipă am crezut că avea să mă atace. Apoi, destul de brusc, s-a așezat - sau mai degrabă s-a prăbușit - pe podea. — Ce-o să se aleagă de mine, Barbara? — O, biata de tine, Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
după-amiaza respectivă, Jina a invitat-o la o cană de caffe latte, invitație care a surprins-o atât de tare pe Mary, încât femeia s-a oprit din scris, iar avocații aflați în încăpere s-au întors și s-au holbat la ea. Alice avea prea multă treabă cu publicitatea ca să se vadă cu ele la prânz, deși probabil că era conștientă că, în absența ei, avea să fie discutată aproape în exclusivitate. Nu pricep, a spus Irene, când Jina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu ea. Dar te rog, Irene. Nu pot să mai suport. Îți jur că de-abia pot să îndur ideea că sunt în locul ăsta. Alice și-a încrucișat brațele pe piept. În afara lui Drew, toți bărbații păreau nefericiți și se holbau la clădiri, la avioane, la orice numai obiect să fie. Lui Irene îi venea să bată din picior, dar în loc de asta s-a dus în fața lui Alice și i-a repezit un deget în față. Ai făcut o greșeală colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îmbuibată cu medicamente, cu carnea de pe încheieturi încă necicatrizată, ideile i se împleteau în creier. Maria Cea Fără de Prihană. Râul Fără Întoarcere. Sex, Minciuni și un Pistol Fumegând. Fiecare dintre titlurile astea era ca un șarpe, care stătea și se holba la ea, refuzând să se clintească din loc. Alice a închis ochii și s-a chinuit s-adoarmă, dar visurile îi erau pline de finaluri surprinzătoare, de întorsături de fir narativ cum nimeni nu mai folosise vreodată în nici o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Credeți-mă, i-a asigurat Jina, că și de-aici o să vedeți destule. Drew era pe mal, cu un picior pe coada bărcii. În regulă, a zis el. Ne vedem mai încolo. Și bărbatul a împins barca. Jina s-a holbat la el șocată și imediat a pus mâna pe-o vâslă. Drew a izbucnit în râs și-a sărit în barcă. Îmi place la nebunie să fac chestia asta, a explicat el zâmbind. Imediat ce barca a depășit rampa, Danny a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când a văzut spuma albă a cataractei, dar Jina a tăcut. Nici măcar Danny n-a îndrăznit să comenteze volumul de apă care se înghesuia să cadă printre bolovanii înghesuiți pe buza vâltorii. Grupul se îndrepta către Black Canyon. Irene se holba ca prostul la pereții uriași de granit care făcea ca partea aceasta sveltă a traseului să capete dimensiuni de pigmeu. Apoi femeia și-a pironit privirile asupra lui Naji, care stătea în partea opusă a bărcii. Alice s-a prelins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ăia din Egipt, să-nțeleg cum de-au înghețat ăia așa, în creștinismul lor pre-paulin câteva sute de ani. Măi tată, și la un moment dat mă satur și mă duc iar să văd pe Mona Lisa. De ce se tot holbează lumea la zâmbetul ăla al ei? Acolo, puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vizual, cele europene. Și asta după șaptezeci de ani de comunism și de egalitarism tovărășesc între femei și bărbați. Stăteau ore în șir cu falca în mână (uneori mai schimbau mâna și falca), pur și simplu uitându-se, de fapt holbându-se la noi. Nici măcar nu beau nimic în afară de sucuri, căci religia le interzice. Femeile mai erau pe străzi (de-abia începeau să-și ia distanță față de comunism), aveau văl, dar nu pe față. La moschee am știut că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]