702 matches
-
lui Creangă drept scriitor rabelaisian ( G. Călinescu) sau renascentist (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic țărănesc”. Așa se explică lipsa sentimentalismului, a descrierilor de natură, faptul că erosul nu depășește nivelul instinctului. Criticul vorbește chiar de epicul pur al creației, întrucât „faptele singure aleargă neistovite”. Nu e
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
râsul lui e o petrecere pe seama limitelor naturii omenești, care sunt în primul rând limite proprii”. În micromonografia Calistrat Hogaș criticul susține, ca și Tudor Vianu, că autorul Amintirilor dintr-o călătorie e un „amator”, nu un primitiv și un homeric, așa cum afirmase E. Lovinescu, ci un homerid, un suflet civilizat, un orășean care mimează rusticitatea. Clasicismul lui Hogaș trimite la Odobescu, chiar ironia lui ar veni din cărturărism și erudiție, opera desfășurându-se ca un spectacol al autorului, al propriei
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
treburi frumușele, necesare viitorului „Album Creangă” pe care Îl pregăteau ieșenii, Liviu Rusu a Început să mă amețească de cap că e rudă cu... țareviciul Rusiei, treabă pe care am crezut-o! Până la urmă ieșenii au izbucnit Într-un râs homeric (Ion Arhip știa poanta!), iar eu mă miram cum de m-am lăsat dus de nas atât de ușor... Pozne și Întâmplări de neuitat! 827 SMÂNTÂNESCU, Dan347 1 8 oct. 1972, București Mult Stimate Tovarășe Dimitriu, În urma vizitei ce mi-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pentru cercetările viitoare. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 98 Dedicăm studiul asupra apilarnilului celebrului erou antic, Ahile, cel mai viteaz dintre viteji. Ahile, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:αχιλλεύς) este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice Iliada), care a participat la războiul troian de partea grecilor. Ahile era fiul zeiței marine Thetys și al muritorului Peleus regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus. Când l-a născut pe Ahile, Thetys a vrut săl
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 161 Dedicăm studiul asupra lăptișorului de matcă, celebrei femei antice, Penelopa. O statuie a Penelopei la Vatican. În mitologia greacă, Penelopa (Πηνελοπεια) este soția lui Ulise, regina insulei Itaca și un personaj important din epopeea homerică "Odiseea". Originară din Sparta, Penelopa era fiica lui Icarius, mama ei fiind o naiadă numită Periboea. Se spune că ea a așteptat cu fidelitate timp de douăzeci de ani întoarcerea soțului ei de la război. O legendă, care nu apare în
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
și declară tranșant că limba nu conține în mod virtual sisteme de gândire dezvoltate: înțelegerea filosofiei se lasă completată de înțelegerea limbii, dar nu poate fi redusă la aceasta. Interesat de originile gândirii grecești, F. studiază în amănunt universul poemelor homerice - Le Monde homérique, 1934, Le Problème homérique, 1935 -, pentru a degaja conceptul esențial de protofilosofie. Este vorba de etapa premergătoare cristalizării filosofiei ca știință, când anticii, căutând să-și explice fenomenele naturale, au formulat o imagine nesistematizată, lipsită de deschidere
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
susține că grecii au intrat încă din perioada preclasică în contact cu egiptenii, persanii sau indienii, de la care au preluat cunoștințe practice de detaliu. Mai mult, el observă numeroase analogii, cum ar fi cele dintre epopeea lui Ghilgameș și poemele homerice, dintre un imn orfic și doctrina hindusă despre identificarea părților universului cu membrele făpturii divine, dintre scepticismul grec și filosofia indiană. Comparatistul cercetează în ce măsură sunt asimilate ideile aparent extrase dintr-un sistem de gândire diferit, pentru a înțelege dacă elementele
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
ci evidențiază doar nimicnicia oamenilor față de sublimitatea zeilor. La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea în săvârșirea, chiar tardivă, a acesteia. Mai multe traduceri, studii de istoria matematicii sau a medicinei, de epigrafie miceniană sau de
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
studiu amplu, neterminat, despre D. Bolintineanu (1885) și o critică a piesei Ovidiu de V. Alecsandri. În „Literatură și artă română” tipărește, din 1897 până în 1903, mai multe lucrări de teorie literară, articole despre Eminescu, un studiu erudit asupra poemelor homerice ș.a. Mai dăduse, între timp, o bună ediție a discursurilor lui Barbu Catargiu (1886), tradusese din limba engleză discursurile lordului Th. Macaulay, publicase portrete ale unor oratori și oameni politici români. Înscrise în normele esteticii clasice, ideile lui D. despre
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite în subtext la o viziune ontologică, situarea omului în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea de sine a Eladei, Platon, Lucian din Samosata, Ovidiu, Emilio Cecchi, Virginia Woolf ș.a. Cea mai realizată lucrare de exegeză
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
câți l-au cunoscut vorbesc la unison: omul planturos, expansiv, un fel de tarasconez din munții Neamțului, se manifesta în natură ca un contemplativ, un romantic deschis clipei de sublim. Cum veselia lui era zgomotoasă, iar râsul izbucnea în hohote homerice, latura gravă a personalității i-a fost mai puțin observată. Mai e de reținut și un alt aspect: scriitorul a vrut să urmeze lecția de simplitate a naturii, ceea ce a determinat în comportamentul lui o reacție categorică față de conveniențe și
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
expresie a unui temperament vitalist (G. Călinescu). „Opera lui Hogaș, afirma E. Lovinescu, nu e nici contemporană și nici măcar specific națională, ci plutește peste rasă și peste timp... Ea datează de cel puțin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice și, prin violența lirică cu care sunt adorate forțele naturii, de mai demult, din epoca marilor epopei indiene.” Aspectul clasicist l-a impresionat, la rându-i, pe Tudor Vianu: „Calistrat Hogaș este un clasicist, un academizant”, dar, în același timp
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
de eroii din cărțile pe care le-a citit. În legende, povești, mituri, eroii întruchipează idei, virtuți și trăsături de caracter, expresive și morale, într-un mod tipic, ideal. Doctrina virtuților a lui Aristotel s-a format pe marginea literaturii homerice și a problematicii omului din tragediile grecești, pentru a ghida comportamentul în noua situație a polisului grec, iar Teofrast s-a inspirat din comediile vremii și din caracterizările făcute în cursul vieții de zi cu zi a oamenilor ce trăiau
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
2001, p. 72. 30 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate creaturile fantastice care populau mitologia elină, de la centauri, hidră, la sfinx și Cerber, precum și existența eroilor și zeilor care populau epopeile homerice. De fapt, prin demersul lui Palephatus, întregul sistem mitologic al grecilor antici era pus sub semnul întrebării. Am consultat ediția temeinic adnotată Histoires incroyable par Paléphate, traduceri și adnotări de Félix van Hulst, Imprimerie de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 31
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
2001, p. 72. 226 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate creaturile fantastice care populau mitologia elină, de la centauri, hidră, la sfinx și Cerber, precum și existența eroilor și zeilor care populau epopeile homerice. De fapt, prin demersul lui Palephatus, întregul sistem mitologic al grecilor antici era pus sub semnul întrebării. Am consultat ediția temeinic adnotată Histoires incroyable par Paléphate, traduites et annotées par Félix van Hulst, Imprimerie de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 227
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
societățile primitive își justifică existența prin primele narațiuni despre creația omului, pe care le găsim la popoarele Mesopotamiei (cf. Epopeea lui Ghilgameș) sau chiar în Geneză. Mitologia greacă, cu zeii și eroii ei, constituie fundalul pe care se desfășoară epopeile homerice. Din acest trunchi primordial al imaginarului se hrănesc majoritatea povestirilor și a romanelor actuale de fantasy. Toate acestea pot părea destul de îndepărtate de SF, dar, după cum subliniază P. Smith (1996), știința idolatrizată devine, la rândul ei, nucleul noilor mituri. Imaginarul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
putea să curgă fără nicio referire la instanța biografică: "Viitorilor critici...". De aceea nomenclaturile la plural tind să se organizeze după o logică istorică. Autorii-gen apar ca funcții istorice care completează cartușele goale dintr-o tabulatură ideală a spiritului. Genul homeric e urmat de un gen hesiodic, apoi de un gen al lui Herodot etc. "Omerii și esiozii deschid calea erodoților și tucidizilor" spune Hasdeu într-un text din 1867122. Ca să saturezi terenul unei culturi ai nevoie de istoric, de filosof
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de ipocrizia pe care ea o presupune, Confesiunile ni-l dezvăluie pe tânărul Jean-Jacques manifestând o politețe interesată, sau una onestă, de la o situație de ospitalitate la alta. El compară, cu altă ocazie, ospitalitatea antică, așa cum o cunoaștem în versiune homerică sau biblică, cu cea civilizată, modernă și acordă francezilor, sancționându-i pe elvețieni, calitatea de națiune ospitalieră pentru că "ei primesc mai mulți străini decât orice altă națiune". Multiplele situații de ospitalitate pe care le-a trăit acest oaspete etern îl
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
această scenă într-o serie de micro-scene care, dacă nu sunt toate prezente de fiecare dată, constituie, totuși, structura narativă și codul ritual al primirii străinului. El a construit o grilă de 38 de elemente care se regăsesc în scenele homerice. Printre cele mai importante vom nota sosirea, primirea, momentul așezării, ospătarea, identificare, culcatul, îmbăiatul, darurile, luarea de rămas bun. Mai în detaliu, găsim descrierea împrejurimilor, a locuinței, a activităților persoanelor prezente, prezența unei tinere sau a unui tânăr care servește
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de oaspete, se ocupă de cai, îl ia de mână pe oaspete, îi urează bun venit, îi ia lancea și o așează în rastel și îl conduce în casă. Această grilă care se vrea sintaxa standard a scenei de ospitalitate homerică este în același timp foarte prezentă dar și foarte flexibilă. Prezentă pentru că este bine cunoscută contemporanilor lui Homer care apreciază ordinea bine stabilită de ritual, și cărora le place să o regăsească în aspectele sale atât lingvistice (prin dicția formulară
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca să știe dacă să aibă încredere în el, dacă această ospitalitate este formală sau autentică. Dorința îi va fi împlinită și Eumeu va fi răsplătit. Steve Reece se întreabă dacă o astfel de scenă ține de xenia, pentru că, în lumea homerică, xenia se referă la relația între oameni cu același statut social. Oaspetele este un cerșetor, un implorator și nu un xenos propriu-zis. Este de o ironie evidentă și emoționantă să vezi un servitor care oferă ospitalitate stăpânului său. Primirea este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și a palatului lui Ulise". Unii se gândesc la portul Polis, alții la Aetos, alții între golful Polis și Phrykes. Durrel știe bine că numeroși arheologi s-au certat în această privință. Wilhelm Dorpfeld care a consacrat mult timp civilizației homerice, vede Itaca, cu Walther von Marees și Peter Goesler, în insula Leucada (Întoarcerea lui Ulise, 1924, Itaca cea veche, 1927). La fel cred Emile Mireaux 183 și alții, care subliniază că Leucada este singura insula unde poți să ajungi pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca și cea a grădinilor lui Alcinou. Dacă Itaca a devenit umană, prea umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este aici un marinar fricos 198, libertin 199 căruia îi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lipsa de măsură: Nu mai era copacul singuratic pe câmpia netedă, departe, în fund, ci o pădure de lauri muzicali, o pădure sacră, o pădure uriașă."202 Numeroase au fost rescrierile reîntoarcerii în Itaca. Mulți s-au folosit de canavaua homerică fără mari modificări (cu excepția adaptărilor dramaturgice). Mai interesante sunt întrebările pe care ele le ridică scriitorului moderne. Pentru Johnson Eyvind, Întoarcerea în Itaca (Strandernas Svall, 1946), Ulise nu mai este eroul energic, ci un fost-soldat obosit, dezgustat, apatic. Doar dorința
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
werden. Poeții au evocat întotdeauna Itaca, cu nostalgia potrivită (să ne gândim doar la Jean-Paul Hameury sau la Raymond Farina)221. Fără îndoială destinul Itacăi s-a schimbat mult cu Goethe când Werther a crezut că găsește în ea idila homerică, înainte de a-l abadona pe Homer pentru Ossian, schimbare fatală. Itaca cea albastră, Itaca cea stâncoasă, aceea care termină odiseea minții, cu mai bine de douăzeci de ani înainte de cea a lui Heinrich von Ofterdingen care afirma că drumul duce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]