1,472 matches
-
lume, iar actualmente obștea mănăstirească este formată din patru măicuțe și un părinte duhovnic, care se află la Cuizăuca din 2002. Conform datelor de arhivă, cu circa 300 de ani în urmă pe acel loc exista o mică mănăstire. Un hrisov domnesc din 1778 arată că voievodul delimita proprietățile a doi moșieri, care se judecau pentru niște terenuri ce atingeau teritoriul mănăstirii Cuizăuca. Nu se știe exact cât timp a existat mănăstirea. Se presupune că așezământul monahal a fost închis de către
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
a păstrat până în zilele noastre, în satele din jurul Craiovei, (pe dealul Bucovățului și Palilula) expresia "norocos ca Iovan". Sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab. 1279 Litovoi. În timpul conflictului cu ungurii, Litovoi apare ca stăpînitor peste cnezatul lui Ioan, implicit și peste teritoriul de azi al Craiovei. Bărbat (voievod) ( 1279 - 1300 ) și Basarab I ( 1310 - 1352 ) apar în documentele vremii ca
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Satul este situat la o altitudine de 370 metri, în partea de sud-vest a raionului Adâncata. Localitatea Corcești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un hrisov din 22 martie 1654 al domnitorului Gheorghe Ștefan (1653-1658), în care acesta menționa și satul Corcești printre satele aflate în stăpânirea Mănăstirii Dragomirna. Începând de atunci, Corceștiul este menționat în documentele vremii ca un sat separat. Satul a fost slab
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]
-
de rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului în Polonia. După cum relatează istoricul ieșean Gheorghe Ghibănescu în lucrarea "„Surete și izvoade”" (vol. II, Iași, 1907), în anul 1617, domnitorul Moldovei Radu Mihnea Vodă (1616-1619, 1623-1626) a dat un hrisov domnesc prin care "„vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche i se reconfirmă posesia moșiei Ceplenița, toate satele din țara Moldovei și anume: 52 sate întregi, 45 părți de sate, 17 moșii, 6 heleștee, un loc de vânat, o prisacă
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
speria fiarele sălbatice. Pentru prima dată localitatea a fost menționată în scris la 8 martie 1613. Iată ce zice documentul: "...1613 (7121) Martie 8 - Noi, Lupul diac din Dumești și Marco din Brănești și Avram diac din Taxăbeni...”. Dintr-un hrisov scris la Iași în ziua de 28 mai 1642 aflăm că "Brănești peste Prut" aparține boierului Ion Boldur. Peste 130 de ani, în timpul recensământului din 1772-1773, acest sat cu 20 de ogrăzi se afla în posesia lui Ion Stavro, după ce
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
din neam în neam...” Registrele begesimale Brașov din anul 1503 cuprind și Breaza, pe lângă alte localități prahovene cu care orașul făcea comerț, acestea menționându-l pe Neagoe din Breaza aflat la Brașov pentru negoț. Același Neagoe este prezent și în Hrisovul Domnesc datat în 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tânăr, care menționa: „Am dăruit domnia mea, acest de față hrisov, prea cinstitului jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui, să le fie Breaza toată”. În anul 1711, domnitorul
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
comerț, acestea menționându-l pe Neagoe din Breaza aflat la Brașov pentru negoț. Același Neagoe este prezent și în Hrisovul Domnesc datat în 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tânăr, care menționa: „Am dăruit domnia mea, acest de față hrisov, prea cinstitului jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui, să le fie Breaza toată”. În anul 1711, domnitorul Constantin Brâncoveanu a confiscat toată averea ce se afla în posesia lui Gheorghe și Toma Cantacuzino, ca urmare a trădarii acestora
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
comunei cuprinde un numar de 5 localități: localitatea reședința Vaideeni și un nr. de 4 sate aparținătoare: Izvoru Rece, Mărită, Cornet și Cerna • Primele mărturii arheologice: Topor de piatră, drumuri vechi, toponimie, etc. • Prima mențiune documentara (anul și sursa - documentul): Hrisovul lui Radu cel Mare -1504, Judecată la Divan despre hotarele muntelui Vai de Ei. Vechi locuitori ai satului Vai de Ei • Monumente istorice: a. Biserică de zid cu hramul « Sf.Ioan Botezătorul » (1878), în satul Vaideeni; Elemente de patrimoniu etnocultural
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
prin faptul că la Sinodul din 1595 de la Iași, numele egumenului se afla la loc de cinste printre semnatarii Actului Sinodal, imediat după cele ale mitropolitului și episcopilor participanți. Cinci ani mai târziu, în anul 1600, Mihai Viteazul, printr-un hrisov domnesc, scris și semnat la Iași, la 5 iunie, confirma Mănăstirii „Sf. Sava” dreptul de proprietate asupra caselor dăruite de Petru Șchiopul, ca o răsplată a acestui mare și prim voievod al tuturor românilor, pentru rolul jucat de mănăstire în
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
1632-1654). Domnitorul muntean, aflat în conflict cu Vasile Lupu al Moldovei, trecând prin aceste părți, hotărăște să zidească pe locul unui vechi schit de lemn o mănăstire din piatră. Despre existența unei sihăstrii la Căldărușani înainte de 1637 mărturisește și un hrisov din 1615, emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea (1611-1616). Matei Basarab va ridica în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei laturi de un lac. Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, cu hramul Sf. Dimitrie
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
medieval distrus complet in jurul anului 1780) și, in fine, Constanța; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călărași, Orașul de Floci, Brăila, Galați. Primul document care amintește de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caradja menționa că "Siliștea satului Vaideei din județul Ialomița tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiește vechiul hotar... suszisa siliște s-a aflat domnească, a fost pustie, fără oameni
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
se asează e scutit de anumite obligații fiscale. Aceste privilegii au fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în 1630), Matei Basarab (1635 și 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 și 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia. După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
pe moșia Lata, în dreptul văii Sărata" (adică până în dreptul localității Motâlva de pe malul lacului Amara). Satul Bora ("Buora, Boora"- cum mai este consemnat în documente) este menționat din anul 1571 (deci, conform acestor documente, cu 23 de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătrașcu cel Bun (1554-1558), el constituind subiect de dispută între boierul Badea și vătaful Zlate. În anul 1577, Bora va intra în posesia vornicului Ivașcu și a nepotului
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
din piatră. Această evoluție a faptelor este confirmată în primul rând de Paul de Alep, care afirma că biserica mănăstirii Plătărești „"fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod"”, deci existase o biserică mai veche. Mănăstirea este menționată și în hrisovul lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 (anterior anului 1646), prin care adăuga un număr de încă 10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau fi închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte sau din Orient, deja menționate printr-
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 (anterior anului 1646), prin care adăuga un număr de încă 10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau fi închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte sau din Orient, deja menționate printr-un hrisov din 1639. În fine, săpăturile arheologice efectuate în anul 1999 cu ocazia pregătirii lucrărilor de restaurare au stabilit că ordinea de construire a clădirilor ansamblului monahal a fost următoarea: casa domnească, clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
boierilor mari sau mici"”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, și icoana Sfântului Mercurie, care se păstrează până astăzi. Astfel, printr-un hrisov din 21 mai 1646, dat la Târgoviște, domnitorul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „"... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
moșii și icoanele împărătești, și icoana Sfântului Mercurie, care se păstrează până astăzi. Astfel, printr-un hrisov din 21 mai 1646, dat la Târgoviște, domnitorul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „"... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
venitul de peste tot hotarul, oricât se va alege, din hotar până în hotar"”. Delimitarea și stabilirea pe teren a hotarelor noii moșii se va face de o comisie de 12 boieri stabiliți de domnitor care vor consemna hotarele moșiei într-un hrisov din 27 octombrie 1646. Printr-un alt hrisov din 25 februarie 1652 Matei Basarab sporea averea mănăstirii sale de la Plătărești, întărindu-i moșiile Uscați și Răsciori, precum și moșiile hotărnicite în anul 1647: Mileasca, Tufeanca, Rânzeasca și Plătăreștii de Jos. Matei
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din hotar până în hotar"”. Delimitarea și stabilirea pe teren a hotarelor noii moșii se va face de o comisie de 12 boieri stabiliți de domnitor care vor consemna hotarele moșiei într-un hrisov din 27 octombrie 1646. Printr-un alt hrisov din 25 februarie 1652 Matei Basarab sporea averea mănăstirii sale de la Plătărești, întărindu-i moșiile Uscați și Răsciori, precum și moșiile hotărnicite în anul 1647: Mileasca, Tufeanca, Rânzeasca și Plătăreștii de Jos. Matei Basarab nu a ales întâmplător să construiască o
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
intrară în țară de o robiră și o prădară foarte rău"”, jefuind în această regiune nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești a căzut pradă jafului năvălitorilor, care au luat în robie pe egumen împreună cu hrisoavele lăcașului. „"Trei zile și trei nopți, în păduri, vii, strâmtori, sate și locuri întărite, tătarii n-au mai lăsat un fir de iarbă crescând, un cocoș cântător"”. Amploarea distrugerilor a fost mare, dar cel mai important fapt este că mănăstirea
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Heissler, intrate în Țara Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
prin nesocotirea voinței ctitorilor, de către prinți și mitropoliți străini pe care vremurile i-au făcut să parvină la putere în această țară."” O circumstanță care a favorizat această evoluție a lucrurilor în cazul Mănăstirii Plătărești a constituit-o și lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii, luate de tătari la 1659 și care nu au mai putut fi recuperate niciodată. Mănăstirea va suferi distrugeri și pierderi semnificative pe timpul diferitelor războaie purtate pe teritoriul țărilor române în secolul XIX. Astfel, Jean-Claude Flachat, un negustor
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din care lipsește tabloul votiv al domnitorului-ctitor și al soției sale. Pictura inițială a inclus acest tablou, care a fost înlocuit în prima parte a secolului XVIII cu o scenă liturgică, de către călugării greci care au preluat mănăstirea printr-un hrisov de închinare fraudulos emis de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat. În încercarea de a-și justifica raptul și profitând de lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii furate de tătari la 1659, aceștia au încercat astfel să șteargă orice urmă care ar fi
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în prima parte a secolului XVIII cu o scenă liturgică, de către călugării greci care au preluat mănăstirea printr-un hrisov de închinare fraudulos emis de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat. În încercarea de a-și justifica raptul și profitând de lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii furate de tătari la 1659, aceștia au încercat astfel să șteargă orice urmă care ar fi legat mănăstirea de adevăratul ei ctitor. În dreapta ușii de intrare în naos, pictura este distrusă în primul registru de jos, astfel încât
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
localității Plătărești, implicit a lăcașului de cult cunoscut drept Mănăstirea Plătărești, provine de la un grec, Platara, primul egumen al acesteia"”. Acest fapt este mai degrabă o legendă, deoarece toponimul Plătărești este întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]