633 matches
-
insistând mai ales asupra pârghiilor sistem import de la coate care cam scârțâiau, când, deodată, la ușa principală a „Bourului” se auziră bătăi puternice și-n difuzorul de captație exterioară răsună un glas disperat: — Tovarăși, deschideți! Roboții noștri se repeziră la hublou să vadă cine bate la ora aceea, în plin mers prin spațiu, dar afară nu se zărea nimic. — Care ești, bă, acolo? strigă comandantul Felix. — Sunt inspectorul Pătrașcu, de la Direcția Porumbului! Deschideți, vă rog! — Păi unde sunteți, tovarășe inspector, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Veac nou La circa 48 de ore după notarea coordonatelor satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luă unul și gustă. — E cu margarina, constată el și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în liniște. Nava continua să accelereze. Episodul 2 Parcă se zărește ceva — Măi Amărăștene - zise într-un târziu comandantul Ion Aciobăniței, uitându-se pe hublou -, tu ai mai nimerit vreodată într-un așa hal de câmp? — Niciodată, e prima oară, răspunse pilotul. „Și poate ultima”, făcu iarăși în mintea lui gândul cel rău. Mi-amintesc, când eram copil, că mă speria bunicul cu câmpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom’le, ce șmecheri! făcu el. În caz de avarie, îți dau două sandviciuri și după aia, dacă vrei, poți să te asiguri. Se uită pe hublou. — Amărăștene - spuse el după o vreme -, a mai nimerit careva de-ai noștri într-un asemenea câmp? — A nimerit, da, acum doi ani, unu’ Stoenescu, c-o navă poștală. — Și? făcu Aciobăniței. — Și nimerit a fost. Nu l-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îmbunătățește și i-l dă. Amărășteanu căzu pe gânduri. Căzând pe gânduri, ochii îi căzură din întâmplare pe vitezometru. — Ia priviți, a scăzut mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită la indicator, apoi se uită pe hublou. — Da, ai dreptate. Și parcă se și zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și beculețele de pe ecranul jocului de oină la computer, pentru nevroze în spațiu. De bucurie, ignorând abțibildul cu „No smoking” lipit pe hublou, pilotul-telegrafist Vasile Amărășteanu își aprinse o țigară „Cosmonaut” cu înlocuitori de tutun. Comandantul Aciobăniței nu păru să observe abaterea. Era preocupat să urmărească lumina spre care se îndreptau. — Ce să fie? zise el. Vreo stație interplanetară a ălora? — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise comandantul -, au atmosferă? Pilotul își luă căștile de la ureche, deschise hubloul și scoase capul cu precauție afară. — Au, anunță el, inspirând. Se poate trăi. Își dezlegară centurile de siguranță, ieșiră din scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare în jur. — Pământ, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
jos de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de mult Încheiată. — Halcyon? (Am Îngenuncheat și am privit prin hublourile miniaturale.) Deci asta-i barca lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă fie de folos. Frank l-a rugat pe domnul Hennessy s-o vîndă În numele lui. Andersson privi lung la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
românească la declanșarea fenomenului Rennes-le-Château? Am privit-o uimit și curios În același timp: vorbea serios? Așa părea. Am ridicat din umeri dezolat și am dat-o pe glumă: - Să nu-mi spuneți că Bérenger Saunière era român, că sparg hubloul ăsta și mă arunc În gol... - Nu risc așa ceva. Avionul s-ar depresuriza instantaneu și nu m-ar lăsa inima să pun În pericol viața a șaizeci de oameni nevinovați. Aha, adică problema era viața celor șaizeci de pasageri nevinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
materie este logodită cu geometria. În orice gând profund este inclus și un strop de utopie. Dacă Galileo Galilei și-ar fi expus teoria astronomică într-un poem, Inchiziția nu i-ar fi acordat nici o atenție. Multe creiere nu au hublouri interioare. Rațiunea ar putea dubla divinitatea din noi. Învingătorii transformă orizontul în balustradă. Există o filozofie a baricadei. Dar și una pentru siestă. Numai inteligența ne poate ajuta să ne pipăim limitele. Omul - un amalgam de vulturi și de cârtițe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie rulând blând. Când elicea se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un hublou din pyrex. Când flăcările țâșniră din niște arzătoare enorme, Michel Întoarse capul. Preț de aproape douăzeci de secunde, o lumină roșie persistă la marginea câmpului său vizual; și asta a fost totul. Un funcționar strânse cenușa Într-o cutie mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ferată, e călcat de tren. Un grup de pensionari francezi, plecați În turism spațial, se Încrucișează cu un meteorit uriaș În formă de farfurie, având diametrul de aproximativ un kilometru, care se Îndreaptă spre Pământ. O bătrânică Îl fotografiază prin hublou, iar poza e publicată pe prima pagină a ziarelor din Hexagon. Concluzia unanimă este: asteroidul seamănă izbitor cu președintele Sarkozy, așa că e botezat cu numele acestuia. 10 martie 2012, seara. Comunicat oficial sec de la NASA, extrem de ironic la adresa francezilor: „Era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am dus chiar deasupra ei; sub apă era un pachebot. Stătea acolo, scufundat cu totul sub apă, mare cât pământul. Am lăsat barca să plutească deasupra lui. Era aplecat pe o parte și pupa era Îngropată adânc În nisip. Toate hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc ferestrele sub apă; vedeam tot pachebotul. Cel mai mare vas pe care l-am văzut În viața mea zăcea acolo și i-am parcurs toată lungimea; pe urmă am aruncat ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe puntea din față, l-am lăsat la apă și am Început să vâslesc, cu toate păsările alea În jurul meu. Aveam o lupă și abia o puteam ține, așa-mi tremura mâna. Din ce puteam să văd, mergând pe deasupra, toate hublourile erau bine Închise, dar mai jos, spre fund, ceva trebuie să fi fost deschis, pentru că ieșeau Întruna tot felul de bucăți de lucruri care pluteau. Nu puteai să-ți dai seama ce-s lucrurile alea. Doar niște bucăți. Asta urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deasupra apei, așa cum stătea vasul pe o parte. Pupa nu-i era Îngropată așa de adânc. Puteam să stau În picioare pe literele cu care era scris numele pe pupă și apa Îmi venea până la bărbie. Dar cel mai apropiat hublou era la vreo trei metri sub apă. Nu puteam ajunge acolo decât cu mânerul cuțitului de jupuit, și am Încercat să-l sparg așa, dar n-am reușit. Sticla era prea tare. Așa că am vâslit Înapoi până la vasul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Așa că am vâslit Înapoi până la vasul meu și mi-am luat o cheie pe care am prins-o de mânerul cuțitului, dar nici așa n-am putut să-l sparg. Și uite-mă cum stăteam și mă uitam pe fereastra hubloului la tot ce era acolo, Înăuntru, și ajunsesem primu’ și nu puteam să intru. Cred că avea lucruri de cinci milioane de dolari Înăuntru. Când mă gândeam la ce-i acolo Începeam să tremur. Vedeam ceva prin hubloul mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe fereastra hubloului la tot ce era acolo, Înăuntru, și ajunsesem primu’ și nu puteam să intru. Cred că avea lucruri de cinci milioane de dolari Înăuntru. Când mă gândeam la ce-i acolo Începeam să tremur. Vedeam ceva prin hubloul mai apropiat, da’ nu-mi dădeam seama ce poate fi. Nu puteam să fac nimic cu cuțitu’ ăla, așa că m-am dezbrăcat, am respirat adânc de câteva ori, m-am scufundat cu cheia-n mână și am Înotat În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi. Nu puteam să fac nimic cu cuțitu’ ăla, așa că m-am dezbrăcat, am respirat adânc de câteva ori, m-am scufundat cu cheia-n mână și am Înotat În jos. Am reușit să mă țin o secundă de marginile hubloului și am văzut Înăuntru o femeie, cu părul plutindu-i prin apă. O vedeam cum plutește și am lovit tare cu cheia de două ori; am auzit zgomotul, da’ tot n-am putut să-l sparg și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apa de limpede și atât de alb nisipul. Aveam În schif un cârlig mare pe care-l foloseam În loc de ancoră; l-am tăiat și m-am lăsat tras de el. M-a dus direct În jos și am trecut de hublou, de care m-am apucat, dar nu m-am putut ține, și cârligul mă trăgea tot mai jos, lunecând de-a lungul marginii vaporului. A trebuit să-i dau drumu’ din mână. L-am auzit izbindu-se o dată și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am uitat prin lupă, am lovit În hublou, și am tot lovit până s-a desprins cheia și am văzut limpede cum a alunecat de-a lungul vasului și apoi s-a afundat În bancul de nisip. Acum nu mai puteam face nimic. Cheia se dusese și pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o dată-n spate la plajă și la munții care Începuseră și ei să se vadă - apoi am stabilit cursul spre Key West. — Acu’ poți să te culci, i-am spus lui Eddy. Nu, stai, du-te jos și deschide toate hublourile ca să iasă putoarea și adu-mi niște tinctură de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista vameș În lumea asta care să poată simți miros de chinez acolo. Am văzut actele În plasa pe care o atîrnasem sub licența Înrămată, unde le pusesem cînd urcasem la bord, și le-am scos ca să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de Cavaler (2004), Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași (2006). Aurel Ștefanachi este, într-adevăr, "Un Hidalgo al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]