580 matches
-
plătiți, trăind exclusive din jafurile pe timp de pace și din prada cucerită în timp de război. Achingiii purtau haine viu colorate și blănuri de leopard, aripi de vulture prinse de spate, (această modă a fost mai apoi imitate de husarii maghiari sau cei polonezi) și cofuri împodobite cu coarne. Datorită moduluiu neobișnuit de a se îmbrăca și a tacticilor riscante, achingiii au primit porecle precum „deliler” (nebunii) sau „serdengeçtiler” (cei care își dau capul în mâinile inamicului). Achingiii au avut
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
Comnen. Stratioti au fost promotorii unor tactici noi ale cavaleriei ușoare pentru Europa Occidentală. La începutul secolului al XVI-lea, tacticile, armele și armurile cavaleriei grele europeană au fost modificate pentru ca să facă față provocărilor stratioti angajați de venețieni sau a husarilor maghiari. Stratioti au adus pe câmpul de luptă tacticile atacurilor impetuoase, urmate de retrageri rapide, a ambuscadelor, a retragerilor false și a altor manevre complexe. Aceste tactici copiau în parte pe cele ale spahiilor și achingiilor otomani. Datorită tacticilor noi
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din Sandomierz . Greutățile materiale l-au împins pe tânărul Czarniecki să îmbrățișeze de timpuriu cariera militară. A devenit mebru al curții prințului (viitorul rege) Ioan Cazimir al II-lea Vasa . Cum nu și-a permis să plătească pentru echipamentul de husar, el a fost nevoit să se înroleze în 1621 în unitățile de mercenari lisowczycy ca towarzysz. La 18 ani, când devenise deja ofițer, a luat parte la Bătălia de la Hotin din 1621, care a pus capăt unui război de doi
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
timpul Războiului Smolenskului, (în timpul căruia a fost avansat la gradul de porucznik al unui regiment de cazaci), el a primit o proprietate în voievodatul Smolensk, lângă Starodub . După război, el s-a mutat într-o mult mai prestigioasă unitate de husari și, datorită reducerilor bugetare care au afectat efectivele armatei regale, el a trecut în slujba armatei private a lui Władysław Myszkowski iar mai apoi a voievodului Stanisław Lubomirski. Se pare că în 1635 a devenit consilierul militar a l lui
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
și a reușit să se remarce din nou prin contribuțiile decisive ale șarjelor de cavalerie pe care le-a condus. În acest an a devenit regimentarz în cadrul unității sale de cavalerie ușoară, dar păstrat și gradul de porucznik (locotenent) de husari. Czarniecki a participat în mod activ la bătăliile împotriva cazacilor din timpul Răscoalei lui Hmelnițiki. Pe 16 mai 1648, el fost luat prizonier împreună cu numeroși alți nobili polonezi de către cazaci, după Bătălia de la Żółte Wody, dar a fost eliberat după
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
garnizoane a fost obligată să capituleze pe 26 septembrie. Czarniecki a fost luat prizonier a doua oară și a fost eliberat doar în toamna anului 1649, după semnarea tratului de la Zborov. Czarniecki și-a continuat serviciul militar în unitatea de husari a hatmanului Mikołaj Potocki. Sub comanda hatmanului a îndeplinit funcția de judecător militar și, ca membru al statului său major, a participat la întâlnirea cu regele Poloniei, Ioan Cazimir al II-lea Vasa. A luat parte la bătăliile de la Beresteczko
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
ajutorul pe care ar fi urmat să trimită prințul Jeremi Wiśniowiecki. Forțele lui Stefan erau compuse din două companii de dragoni, o unitate de infanterie (mercenari străini) și 11 companii de cavalerie (aproximativ 1.150 soldați) dintre care una de husari de elită. Restul militarilor erau cazaci înregistrați. Dacă grosul forțelor lui Stefan urmau să se deplaseze pe jos, un alt grup a fost trimis cu bărcile pe Nipru. Acest grup de 4.000 de soldați aflat sub comanda colonelui (polcovnicului
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
La sfârștul secolului al XIX-lea, ca urmare a creșterii interesului în ce privește artele grafice ca mijloc de exprimare artistică, Leon Wyczółkowski deprinde și folosește cu succes tehnica gravurii și litografia. Leon a atacat și domeniul sculpturii realizând o statuie de husari călare, aceasta fiind parte a unui proiect vizând mausoleul lui Jan Matejko. În 1909 a devenit rector al Academiei de Arte Frumoase, poziție pe care a păstrat-o între anii 1909 - 1910. În 1911 se pensionează pe motiv de boală
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
Viena, unde a studiat construcția apeductelor. În 1843 a fost numit secretarul personal al lui István Széchenyi, președintele Parlamentului din Bratislava, apoi inginer conducător al lucrărilor de canalizare a Tisei. În perioada Revoluției din 1848 a înființat un regiment de husari și a primit însărcinarea de a conduce apărarea orașului Komárom. În 1850 a fost invitat ca profesor la Universitatea din Debrețin. În anul următor, a fost condamnat la 12 ani închisoare ca fost revoluționar și este grațiat în 1857, reluându
Dániel Csányi () [Corola-website/Science/329405_a_330734]
-
sadoveniene; Sadoveanu - pescar, vânător și șahist; Sadoveanu în arta plastică; camera de rarități. Muzeul expune manuscrise, ediții prime, fotografii originale, unelte de vânătoare și pescuit, mobilier, vestimentație, lucrări de artă plastică (Octav Băncilă, A. Băieșu), grup statuar. Expoziția documentară „Alexandru Husar”, constituită în spațiul Muzeului „Mihail Sadoveanu” a fost inaugurată în anul 2010. Expoziția permanentă cuprinde obiecte care au aparținut profesorului. Camera de studiu a lui Alexandru Husar păstrează memoria unuia dintre cei mai importanți profesori și cercetători ai istoriei civilizației
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași () [Corola-website/Science/331916_a_333245]
-
lucrări de artă plastică (Octav Băncilă, A. Băieșu), grup statuar. Expoziția documentară „Alexandru Husar”, constituită în spațiul Muzeului „Mihail Sadoveanu” a fost inaugurată în anul 2010. Expoziția permanentă cuprinde obiecte care au aparținut profesorului. Camera de studiu a lui Alexandru Husar păstrează memoria unuia dintre cei mai importanți profesori și cercetători ai istoriei civilizației.
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași () [Corola-website/Science/331916_a_333245]
-
176 cm. Steagurile erau alcătuite din două bucăți cusute laolaltă, ceea ce înseamnă că reversul steagului galben nu era imaginea în oglindă a aversului. Din 1866 a existat conscripție generală și obligatorie. Infanterie: Cavalerie: Diferența dintre cavaleria grea (ulani) și ușoară (husari, dragoni) mai exista doar la nivelul uniformelor și a denumirilor care se dădeau pe criterii ce țineau strict de tradiție. Artilerie: Logistică: Trupe tehnice: Întăririle în caz de mobilizare precum și pierderile în acțiune erau înlocuite prin batalioane de marș. Ca
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major General. După terminarea stagiului la Statul Major general a fost comandant al "Escadronului 6 Husari „Împăratul Nicolae I al Rusiei”" din Brandenburg. Ulterior a fost numit șef de stat major la "Divizia 29". În 1901 Schmettow a fost ofițer adjutant al șefului Statului Major General al Armatei, Alfred von Schlieffen. În anul 1902 a fost
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
al II-lea. Între 1906-1911 fost comandant al "Regimentului 1 Cavalerie Ușoară „Marele Elector”" din Breslau. În februarie 1911 a fost numit comandant al "Brigăzii 5 Cavalerie" din Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant al Brigăzii de Husari din Danzig. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Schmettow a fost numit comandant al "Diviziei 9 Cavalerie", pe care a comandat-o în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Francisco a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor armatei. Ca rezultat, el a fost eliminat de la husari și transferat
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor armatei. Ca rezultat, el a fost eliminat de la husari și transferat la un regiment de dragoni și trimis să își îndeplinească îndatoririle de poliție în satele sărace și pustii, de-a lungul frontierei austro-ruse. În august 1902 Francisco José era la Londra pentru a participa la încoronarea regelui Eduard
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
menținerea joncțiunii cu Armata 9 rusă la flancul drept, respectiv Armata 2 la flancul stâng, concomitent cu continuarea înaintării forțelor din flancul stâng în vederea scurtării și rectificării frontului. Forțele inamice erau reprezentate de Divizia 61 austro‑ungară și Brigada 1 Husari (Landsturm), ocupând aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100 m) - Lunca Bradului - 12 km est Praid - imediat est Vlăhița - Sânpaul (în valea Homorodul Mare). Divizia 14 Infanterie și-a reorganizat la 10 septembrie 1916 forțele în două grupuri "„Detașamentul Colonel Colori”" și
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
guvernului revoluționar maghiar. Spre sfârșitul lunii octombrie, după lupte grele și regruparea forțelor reacționare, doamna Baradlay se duce la Viena și-i convinge pe ceilalți doi fii să revină în Ungaria. Richárd reușește să ajungă în țară, împreună cu regimentul de husari pe care-l conducea, după traversarea istovitoare a mai multor obstacole (Dunărea, Morava și sectorul vestic al Munților Carpați). Jenő abandonează postul de secretar de legație la Sankt Petersburg (în care urma a fi numit) și logodna plănuită cu Alfonsine
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
1849). Richárd luptă eroic în ambele lupte; el se confruntă cu Ottó Palvicz într-un duel pe viață și pe moarte pe câmpul de luptă din pădurea Királyerdő și îl rănește mortal; înainte de a muri, ofițerul austriac îl roagă pe husar să-i găsească băiatul și să-l ia în grija sa. Richárd și Ödön iau parte apoi la asediul cetății Buda (4-21 mai 1849), ofițerul ungur fiind rănit în încercarea de a opri aruncarea în aer a Podului cu Lanțuri
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
lungă de închisoare. Asemănarea personajelor literare cu persoanele reale nu este fidelă. Astfel, fuga lui Ödön Baradlay după Pacea de la Șiria (13 august 1849) se aseamănă mai mult cu o întâmplare extrasă din viața lui Lajos Tisza, în timp ce întoarcerea cu husarii a lui Richárd Baradlay este similară, prin peripețiile petrecute, cu refugierea honvezilor lui János Lenkey din Galiția spre Ungaria. Ádám Mindenváró și Zebulon Tallérossy sunt personaje fictive create anterior de Jókai în revista sa umoristică "Cometa" și au fost foarte
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
mii de mame încep să strige «vai!» - atunci vor fi auzite de toți copiii pe care i-au crescut!”". Personajele romanului sunt personalități romantice care întrupează virtuți sau vicii. Astfel, membrii familiei Baradlay, Edit Liedenwall, pastorul Bertalan Lánghy sau bătrânul husar Pál sunt personaje virtuoase, în timp ce Antoinette și Alfonsine Plankenhorst, Bence Rideghváry și Ottó Palvicz au trăsături negative, fiind întruchiparea duplicității, a ipocriziei și a cruzimii. Eroii lui Jókai sunt purtătorii unui destin istoric. Romanul are un caracter de epopee eroică
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
că întăririle maghiare de la Târgu Mureș nu au sosit, Lüders a trimis trupe pentru a asigura acest drum. Cavaleria generalului Ivin a încercuit aripa dreaptă a armatei maghiare după sosirea bateriei de artilerie și a unor unități de cavalerie. Rezistența husarilor a fost spartă, iar cavaleria rusă a ajuns în spatele maghiarilor. Ungurii au rupt frontul și au început să se retragă către Albești, fiind urmăriți de ruși. În acest timp, oștile comandate de colonelul Dobanay au fost învinse de trupele generalului
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
instructor la aristocratica "École de cavalerie". Weygand a luptat în prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând 26 de zile la comanda Regimentului al 5-lea husari. Pe 28 august a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în statul major al generalului Ferdinand Foch. În 1916 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Georges Clemenceau a dorit să-l numească pe Foch (șeful Statului Major
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
că nu vor putea fi stăpînite la intrarea armatei române. I-am asigurat să nu aibă nici o teamă, că armata română va menține ordinea cea mai perfectă în Buda-Pesta, că trebuie să intru și să îmi pună la dispoziție cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) și care să fie evacuată de trupele ungare. (Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare). Discuțiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roșie întregă este capitulată, orașul e
Cum a cucerit armata română Budapesta în 1919? () [Corola-website/Journalistic/102332_a_103624]
-
vedetele aduse din strainatate era Rózsi Barsonyi, cântăreața de operetă din Ungaria, pe care o adusese în trecut și la „Savoy” la București. Val a pus aici în scenă operete precum „Contesa Marița” de Emmerich Kálmán, „Victoria și al ei husar” de Paul Abraham etc. Cele mai renumite producții ale lui George Val a fost opereta „Shulamit” după Avraham Goldfaden, într-o versiune ebraică actualizată de Yehiel Mohar, cu cuplete muzicale de Moshe Vilenski, și în care s-a evidențiat steaua
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]