691 matches
-
în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din toate direcțiile: nalangâte. Rețeta era simplă: făină de grâu, sare, apă, ulei și, dacă era că nu prea era fiindcă era scump, zahăr. Puneam făina într-un căuș, turnam apa călduță peste ea și o amestecam bine cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lucioasă a lacului se‑ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci când respiri În oglindă. Ea‑și aminti și‑și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i‑o cumpărase de la un țigan, dintr‑un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tânăr, șchiop de‑un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să‑i cumpere oglinda, zicea el „de pomană“, atât era de ieftină. În ziua aceea nu vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și cât mai la vedere. Apoi la fiecare pas ai să întâlnești de-a lungul uliții câte o tarabă cu tot felul de nimicuri. Toți vând și toți cumpără - cum s-ar spune. Gălăgie și tămbălău nu găsești decât la iarmaroace în târgul de vite... M-ai făcut curios, părinte. Abia aștept să văd ce se întâmplă cu adevărat pe Ulița Tărbujenească. Înainte de a pleca din acest loc, uite-te mai cu băgare de seamă acolo, la poarta dinspre apus a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
franceză, apărut pentru prima dată în limba română în ziarul "Clopotul", Botoșani, 19811982. Bunicilor mei Aglae și Ioan D. GrosuMihălău, precum și altor veterani de la Mărășești, dispăruți de la Goldana, în urma colectivizării. Frivolii meseni de la Goldana În miercurea aceea zi potrivită pentru iarmaroace, încă de pe timpurile imperiale crengile se sprijineau în cețuri albe și reci, ca laptele de mașteră, când Petrea Păun își vârfuia, pe întuneric, căruța lui cu roți moi de cauciuc. Clădi perne umflate, o plapumă grea de culori vegetale, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara lumânărilor sub icoane (sfinții percepeau arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să te plimbi cu moartea de mână prin iarmaroc: Doamne, în oglindă, dimineața, cu lama, ale cui riduri îndrept? 6. Ce vrei să te faci când vei fi mare, puiul mamei? Om singur, mamă. Vreau să fiu cel mai singur om de pe lume și să nu împart cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml perfuzii pentru oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă îndestulată, de iarbă verde; fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața mea); fericire încrustată pe o piatră sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în turmă, te vei asemăna lor; scopul lor va fi scopul tău, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru de stradă viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie în icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau fără plasă, ce mai contează? Pe o scenă de împrumut, exbiționarea este cel mult o extrovertire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie în icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau fără plasă, ce mai contează? Pe o scenă de împrumut, exbiționarea este cel mult o extrovertire a sângelui căzut pe gânduri. Veniți la iarmaroc, veniți la circ, veniți la teatru, scenă, arenă, tarabă! Împart emoții instant. Deschizi plicul cât să-ți hrănești fantasmele, mâine o iei de la capăt: o altă mască același rol, o altă piesă aceeași mască. Figurant, actor, negustor, ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol. Dănilă stă pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie și-i du la iarmaroc. Mușterii au să se găsească berechet. Vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini, iar cu banii rămași cumpără-ți un car, și gata, ai să dobândești ce-ți lipsește. Iară eu scap și cu carul nehârbuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am să fac. Tii, grozavă treabă! Apoi pe urmă, pune-te Dănilă pe câștigat. Că eu, să-ți spun drept, parcă-parcă tot la cărăușie aș trage. Și mai chitesc așa: îi vând cu preț bun și chiar de-acolo, din iarmaroc, iau o casâncă Smarandei și niște turtă dulce la copii. Știi, cucoșei din turtă dulce, cu ochi roșii... Ia să văd câți sunt: Florica unu, Vasilică doi, Petrișor trei, Gheorghiță patru, Ionică cinci, Anghelina șase, Grigore șapte... ISPAS: Ho, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu tocmai. SMARANDA: Și-atunci unde pleci, n-auzi? DĂNILĂ: Ba aud. SMARANDA: Și dacă auzi, de ce nu răspunzi? DĂNILĂ: Ba răspund. SMARANDA: Aista-i răspuns? Parcă-ai fi fărmăcat, doamne păzește! Unde te duci, măi omule? DĂNILĂ: Ia, la iarmaroc. SMARANDA: Asta-i încă una! Ce să cauți la iarmaroc? Nu vezi că-i soarele trecut de-amiază? Târgu-i departe, crezi că mai are nevoie cineva de adus acasă vreun car nou? Că doar așa, în priveliște, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ba aud. SMARANDA: Și dacă auzi, de ce nu răspunzi? DĂNILĂ: Ba răspund. SMARANDA: Aista-i răspuns? Parcă-ai fi fărmăcat, doamne păzește! Unde te duci, măi omule? DĂNILĂ: Ia, la iarmaroc. SMARANDA: Asta-i încă una! Ce să cauți la iarmaroc? Nu vezi că-i soarele trecut de-amiază? Târgu-i departe, crezi că mai are nevoie cineva de adus acasă vreun car nou? Că doar așa, în priveliște, n-aș crede că te duci, luând pe deasupra și boii. DĂNILĂ: Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
treabă. Și pe urmă, dac-a ieși cum gândesc eu, să-mi mai spună careva că n-am pe lângă casă decât prepeleacul de pus oale. Dusu-m-am, Smarandă, că așteaptă Duman și Tălășman. Ajungem numai bine, adică la spartul iarmarocului, când s-au săturat oamenii să se tot tocmească și plătesc mult și dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și de astăzi dimineață m-am tot frăsuit prin târg, doar-doar oi găsi ce caut. DĂNILĂ: Nu mai spune! Așa greu se poate afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și de astăzi dimineață m-am tot frăsuit prin târg, doar-doar oi găsi ce caut. DĂNILĂ: Nu mai spune! Așa greu se poate afla un car în iarmaroc? ONOFREI: Greu pân-ntr-atâta n-ar fi, numai că ce găsești nu-i tot una cu ce cauți, iară ce-ți trebuiește ori nu este, ori s-a isprăvit chiar mai înainte. Cela car era prea îngust, celălalt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]