688 matches
-
-și facă „sfârcuri la mustăți” și i-a spus : „Să fii fudul și să-ți placă petrecerile cu soții”. „Pe rus l-a Învrednicit să fie cel mai bețiv dintre toți și să se dovedească bun cerșetor și cântăreț la iarmaroace.” „Dintre jidovi, a chemat pe Moise și i-a poruncit : Tu să scrii o lege ; și, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus ; și după aceea să Îndurați mult necaz
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci provine din marea masă turcomană” (România Mare, nr. 477, 3 septembrie 1999 ; cf. 545, VIII, p. 84). 642. Simon Epstein, „When the Demon Itself Complains of Being Demonized”, În 540, pp. 236-243. 643. Ion Faiter, Trecător prin târguri și iarmaroace, Editura Sport-Turism, București, 1982. 644. Ioan Petru Culianu, Păcatul Împotriva spiritului. Scrieri politice, Editura Nemira, București, 1999 (ediția a II-a adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005). 645. Germanul Fiaker și românul fiacru vin din francezul fiacre („birjă”). La rândul său
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
explică de ce în sânul organizației din Dorohoi nu au apărut conflicte pentru funcții atunci când, Partidul Național Creștin a ajuns la putere. Într-o dare de seamă din 19 august 1935, către prefect se spune că „azi 15 august 1935 fiind iarmaroc și hram în satul Movila din comuna Herța, când a început să se adune tineretul la strânsură (horă), pe o toloacă, la distanță de 2 km de oraș, a apărut cu o mașină avocat Jean Capră, Marcel Adam și inginer
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1880, după ce împlinise vîrsta de 25 de ani, când s-a întors la Cuci și a continuat să lucreze în gospodăria părinților săi. Ca tânăr holtei cutreiera satele din jur la horele și jocurile tocmite de tineri și mergea la iarmaroacele ce se țineau în localitățile mai răsărite ca Băcești, Pungești, Negrești. Din povestirile lui, Maria și chiar nepoții au aflat cum a cunoscut o fată din Rafaila, Elena Frasin cu care s-a înfiripat o dragoste, dar nemaiîntâlnindu-se o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Marie, poate că ai și tu dreptate. Noi trebuie să facem rost de bani, vindem oile, ceva cereale, pielea calului mort, să vedem ce adunăm și să cumpărăm ori un cal ori niște junci, cum spui tu; Au mers la iarmaroace, au vândut pe rând ce au plănuit și au adunat o sumă de bani ca să le ajungă pentru ce-și puseseră în gând. De vândut ce au avut de vânzare au mers la târgul din Plopana iar de cumpărat, se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
școlare ce-mi trebuiau, apoi pleacă spre treburile lui, zorit să ajungă până în seară acasă. Își poate închipui cineva starea sufletească în care mă aflam eu atunci? Eu, cel care nu părăsisem vatra satului decât pentru o zi când vedeam iarmarocul de la Bârlad din august, sunt pus acum în situația de a mă afla și a rămâne într-o lume străină, aproape ostilă dorințelor mele. Locul copilăriei mele nevinovate și fericite rămăsese undeva... tare departe! Meleagurile satului și împrejurimile lui, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nimeni nu-și mai amintește nimic... Strașnică și interesantă și mai ales interesată amnezie!?! Președintele comisiei nu-și cinstise părul alb al capului! Le-am amintit că nu degeaba circula o butadă pe lângă acest liceu: „Mulți boi se vând în iarmarocul de lângă școală pentru a se admite elemente slabe!” Tot cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de rahat și cu acei diavoli cartezieni denumiți amerikanskie jiteli („locuitori americani“) - minusculi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din sărite. "Satul arde și baba se piaptănă"! Turcii bat la porțile Europei, și lui Cazimir îi arde de "omagii, cârdășii, închinări"!... E orb?! El nu vede primejdia de moarte ce ne paște pe toți, deopotrivă?! Se târguie ca-n iarmaroc pentru cei douăsprezece mii oșteni juruiți în tractat! Nu toți în Polonia gândesc ca el, ia cuvântul Tăutu. Mulți se uimesc și se întreabă: "Cum e posibil? Moldova, o țară atât de mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni îi chem! Strig! Îi rog! De luni și luni, se tot adună, plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea. Și iată: 25 iulie! În schimb, adaugă Duma, "Rex" bate toba! Trage clopotele! Zăngăne armele! Să se audă zăngăneala hăt în hotarele Europei: Că el, "Sabia Creștinătății", s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el, "Sabia Creștinătății", s-a ridicat și a pornit crunt război împotriva Antihristului!". La ce bun toată "comèdia" aiasta? întreabă Țamblac. La ce bun?! "Comèdia" e cu cântec, spune Ștefan cu revoltă în glas. Vor veni! Știi când?! La spartul iarmarocului! Vor veni să culeagă snopii secerați de altul! M-am cam prins eu ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din toate direcțiile: nalangâte. Rețeta era simplă: făină de grâu, sare, apă, ulei și, dacă era că nu prea era fiindcă era scump, zahăr. Puneam făina într-un căuș, turnam apa călduță peste ea și o amestecam bine cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se ține în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se ține în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
admirația dascălilor prin știința sa în matematici, mai ales în geometrie, iar Simeon Marcovici, „dedat la limba franceză și la înaltă filozofie, a progresat nu puțin” cum raportează într-o scrisoare către Eforia școalelor Eufrosin Poteca. TÂRGUL LUI FOLTEA Din iarmaroacele pe care boierimea țării se străduia să le întemeieze pe propriile moșii, apar, către sfârșitul veacului optsprezece, o puzderie de târguri mai mult ori mai puțin efemere, colonizate cu o ovreime galițiană chemată să înființeze afaceri prospere. În treacăt fie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
i-a fost găsit la Bunești. Puțin cunoscut de posteritatea pentru care a rămas un poet obscur, Neculai Beldiceanu are o activitate de arheolog (săpături la Baia, Rădășeni, în cetățuia de la MănăstioaraPreutești etc.) și de poet, calitate în care „cântă” iarmarocul de la Sfântul Ilie din Fălticeni. În Arhiva Societății științifice și literare din anul II, nr. 9 (1891, pp. 513-529) publică un articol despre Horodniceni. În urma dezvăluirii de la Băiceni-Cucuteni făcută de documentaristul, muzicologul și folcloristul ieșean Theodor Burada, N. Beldiceanu, împreună cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ca țara noastră să nu aibă neplăceri, am răspuns convocării. Introdus în micul salon rezervat martorilor, m-am trezit în compania lui Henri de Jouvenel 166, pe atunci redactor-șef la "Matin", foarte agitat, învîrtindu-se precum călușeii de lemn de la iarmaroc, și murmurînd din cînd în cînd: Ce va trebui oare să le spun?" Încadrat de aprozi cu lanțul lor de aur la gît167, conduși de șeful lor, cumnatul președintelui Poincaré, a trebuit să traversez marea galerie de pe marginea sălii de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
În poezia lui nu găsim nimic doctrinar, ci doar tablouri etnografice (țărancă la război, femeie torcând lângă moară etc.), în cadrul unor pasteluri de factură alecsandriană, dar cu mai mult amănunt. Merită atenția schițarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeților simboliști: La cortul voltijerilor Pe stâlp înalt în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar Și jos apoi o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntîia oară În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de dulce întristare. Într-un fel, Iosif contribuia astfel, pe urmele lui N. Beldiceanu, la poezia plictisului, plăcută simboliștilor. El cânta iarmaroacele, caterinca și lăsa să i se surprindă accente din Verlaine (din care tradusese): Când mă gândesc la viața-mi din trecut, Îmi pare-un parc sălbatec și tăcut. Francis Jammes începea a fi cunoscut, și cutare întoarcere năvalnică a oilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
studentă... în vreme ce Liceul Internat și Seminarul iau locul beghinajului: Fiindcă e duminică, seminariști Tot stau în frig uitîndu-se pe la vitrine, La ceasornice de nichel, la rubine... Și la Internat se-ntorc copii tăcuți și triști. Se mai cântă de asemeni iarmaroacele, birturile, cafenelele (sub-stituindu-se, în evocarea tragicului cotidian, cheiurilor, suburbiilor belgice), albumele, băncile de școală, ceasornicele, pianinele, natura moartă în genere. ADRIAN MANIU Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii și al manierei. Ca un nou Crivelli, poetul se întemeiază mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vol. I-III, Buc., Socec, 1873.î 2 Tatăl lui B.-P. Hasdeu. Vezi și articolul E. Dvoicenko Alexandru Hasdeu și literatura română populară, în "Revista istorică", XXII, 1936, nr. 1-3. Din întîmplare mă primblu într-o zi printr-un iarmaroc și, deodată, mă cred în altă lume. Văd oameni și haine ce nu văzusem în orașe; aud o limbă armonioasă, pitorească și cu totul străină de jargonul cărților. De unde eram la îndoială dacă românii sunt o nație sau o colonie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Inima de Heinrich Mann, Seducătorul de Franz Wedekind, Păianjenul de H. H. Ewers, poeme de Rabindranath Tagore (prin intermediar german). SCRIERI: Stele sub nori, București, 1927; Cartea noastră (în colaborare cu P. Crihan), Chișinău, 1934. Traduceri: Abraham Reisen, Bani de iarmaroc, București, [1919]; Heinrich Mann, Inima, București, [1925]; Franz Wedekind, Seducătorul, București, 1925; Rabindranath Tagore, Mama și copilul, Chișinău, 1933; Hans Heinz Ewers, Păianjenul, București, f.a. Repere bibliografice: D. Iov, Condamnarea lui Terziman, „Îndreptarea”, 1924, 570; E. Marghita, „Stele sub nori
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
zile n-a citit cele două proze, ci doar a auzit de ele la „Radio București IV”. Dar ce mai contează faptul acesta, devreme ce cartea sa e o „replică expresă”!... Recent, apoi, comentînd în „Luceafărul” nuvela „Un diavol de iarmaroc” (fragment din Ucenicul neascultător), Crohmălniceanu o compara cu Diavolul (Demonul meschin) lui Feodor Sologub, de care, iarăși, autorul a auzit numai. „Tu l-ai citit pe Sologub?”, m-a întrebat el cu două zile în urmă. *Așadar, doctorul Alexandru Damian
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]