637 matches
-
de sânge sau un agregat de răcire pentru o rachetă balistică? — Hai, că mă omori, zise unul dintre cei trei. Și ce cauți pe-aicea, omule? Am crezut că ești vreunul ca ăia de vin să ne vândă fistic și ibrice de pe care se cojește arama... Omar se-ncruntă, dar nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun. Înainte să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și mai ai și nume de apostol, ca să vezi! Nici că se putea mai bine. Eu sunt Hugo. Oh, vă cunosc. V-am văzut în Ghosts, la RSC1. Ați fost minunat. —Minunat. Hugo se sprijini de perete în timp ce Matthew punea ibricul pe foc. Ah, presupun că e mai bine decât „mișto“, după cum suna faimosul compliment pe care i l-a făcut Kevin Costner Madonnei, după spectacolul ei. Cred că ea s-a făcut că vomită atunci, nu? O doamnă, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse Hugo. — Bineînțeles că în cazul meu nu se aplică asemenea generalizări, replică Hugo, impecabil. Ușile se trânteau acum la intervale regulate, pe măsură ce actorii se adunau, chitiți, fără excepție, pe ibricul cu cafea. Presupun că nici vorbă de capuccino. N-am găsit nici măcar un loc pe lângă stație de unde să-mi iau un mocca latte, spuse unul dintre ei cu iritare. Mă gândeam că o să fie chiar bine în Belsize Park. Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suntem practic în Hampstead 1. — Am putea să-i cumpărăm tânărului Matthew un tel electric pentru bătut laptele spumă, sugeră Hugo. Sunt sigur că face o spumă pe cinste, nu-i așa, Matthew? Tinerelul, care se tot chinuia să reumple ibricul de la robinetul picurător de apă rece, cu vreo doisprezece oameni pe cap ce-și așteptau cafeaua, îi aruncă un zâmbet rapid lui Hugo. În mod evident, era atât de bucuros să-și audă numele rostit de augustele buze încât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată o bucătărioară impecabilă, dotată cu un cuptor cu microunde, o cafetieră și un ibric electric. Probabil că robotul de bucătărie și aparatul de pasat legume erau sub chiuvetă. —Mamă, aici te simți ca acasă, zisei eu. Parcă am intrat printr-o ușă magică într - unul dintre standurile expoziției pentru case și grădini. Râse. —Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu-l cu răceală cu ochii săi gri. Își răsucea insistent unul dintre inele, gest care atrăgea atenția asupra mâinilor sale. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de real la locul lor de muncă. — Tot ai zis să trec pe la tine pentru o cafea când am chef, zisei eu, băgând capul pe ușă. Pot să trec acum? Își ridică privirea, din spatele biroului. — Ah, Sam! Da, intră. Pun ibricul imediat. — Sigur? spusei eu din politețe. Eram deja în mijlocul camerei, pe punctul de a mă așeza într-un fotoliu, cu ochii pe cutia cu biscuiți. Da, e bine. Chiar aveam nevoie de o pauză. Și voiam să te întreb despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numărul? Mulțumesc. Glasul bătrânei izbucni melodios: ― Oh, dumneavoastră! Bineînțeles, v-am recunoscut imediat. Câtă amabilitate! ― Pot să vă dau o veste bună... ― Nu vreau să aud un singur cuvânt în plus, domnule maior. Azi-dimineață am cumpărat un cozonac proaspăt, iar ibricul de cafea nu așteaptă decât să fie pus pe foc. Vă aștept negreșit. ― Dar nu e cazul... Vă rog să... ― Doamne sfinte! N-o să-mi spuneți că sînteți în stare să refuzați o doamnă în vârstă și singură. Maiorul zâmbi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hai că-mi placi! Transportară cadavrul și-l întinseră pe pat. Se uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cap ca unul care văzuse multe și nu-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o oală găurită și un ibric cu coada strâmbă. Reprezenta o pisică grasă, spânzurată de ceafă într-un cârlig. Urmau urări grațioase scrise în caractere arhaice: "Poftă bună, Valerica!", "Bon appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse, Îl ajut și eu. Șeful consimți, i se păru bună ideea și se așeză să revadă niște notițe pe care le scrisese înainte să adoarmă. Încă nu trecuseră cincisprezece minute când cei doi adjutanți apărură din nou cu tăvile, ibricul cu cafea, cana cu lapte, o cutie cu fursecuri, suc de portocale, iaurt, jeleu, fără îndoială, încă o dată serviciul de catering al poliției politice își meritase reputația cucerită în atâția ani de trudă. Resemnați să bea cafeaua cu lapte rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
La felul doi, la alegere : sarmale, chiftele, ciulama, musaca, un batal cu pilaf, o iahnie bună de fasole, dovlecei sau ardei umpluți cu iaurt. Iar ca dulciuri, o peltea de gutui sau niște rahat și, în final, o cafea la ibric. Dacă vreți neapărat, se pot adăuga o ciorbă de burtă și niște mici, care nu au păstrat numele turcești, ca toate cele de mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Racottă la Rosetti, dar nici unul în combinație cu O și Z sau măcar cu una din ele. Se opri și sorbi din cafea. Pfui, slabă! Iar uitase să-i atragă atenția lui Zaharia să pună o linguriță în plus în ibric, iar apa s-o măsoare cu ceașca! Ordonanța lui era un bătrân econom până la avariție și îl supunea mereu la nedorite regimuri. Deși Costache îi atrăgea atenția că nu mai e de vreo douăzeci de ani război, că el personal
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În una din camere își avea sediul patronul, în cealaltă cameră: cele două "fete" cum le numea el. Mura care, cu toate că se culca ultima, se scula înaintea tuturor, senină și dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moarte. Tot de la el aflase despre fabrica de țigarete făcute cu mâna de locuitorii de origine turcă de pe insula Ada-Kaleh, cum a fost invitat de aceștia să tragă din narghilea și să guste din cafeaua lor fiartă la nisip în ibric de aramă, despre vizita făcută cu barca la postul de grăniceri de pe Insula Șerpilor, pe care se cățăra cu greu din cauza stâncilor abrupte, și despre discuția avută cu unicul locuitor al insulei, paznicul faimosului far. De la el a aflat, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-o casă din vălătuci, asemănătoare cu Bojdeuca din Țicău, cu două odăi și chiler, care era în același timp, și sală de așteptare. După ce i-a cerut cincizeci de lei, i-a stins patru bucăți de jar într-un ibric cu apă rece pe care-l ținea strâns cu ambele mâini în apropierea gurii, după care i-a mai turnat dintr-o sticluță câteva picături de apă sfințită cu miros de busuioc. Întâi cu fața la răsărit, trebuia să guste din licoarea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ambele mâini în apropierea gurii, după care i-a mai turnat dintr-o sticluță câteva picături de apă sfințită cu miros de busuioc. Întâi cu fața la răsărit, trebuia să guste din licoarea călduță de patru ori, din patru părți diferite ale ibricului, de fiecare dată cu fața la alt punct cardinal și să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care urma semnul crucii. După ce Tușa Finlandia a descântat-o de deochi, tot
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și se ridică în picioare. — De ce nu? vru să știe. Vrei să-mi explici că am comis o crimă, dar nu vrei să-mi explici de ce. Mi se pare absurd. Razman se duse la bidonul cu apă, își umplu micul ibric ce atârna de un lanț în partea din spate a jeepului, își clăti gura și se spălă pe mâini. N-o risipi, îi atrase atenția targuí-ul. O să am nevoie de ea. Se supuse și se uită din nou la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă și întinse din nou vasul, dar targuí-ul închisese deja gerba. — Nu mai e. — Asta a fost tot? se miră Abdul. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-mi place că În ultima vreme se Întoarce mereu din drum. — A, doamna Oprișan, dumneavoastră erați. Poftim Înăuntru. Nu vă mai scoateți pantofii că tot n-am măturat azi. Dă vecină repede două cești să nu să răcească. Venii cu ibricul. Mi-a adus nepoată-mea niște cafea din Austria. Ce zici, ce miros, ne mai aducem și noi aminte de tinerețele noastre. Auziși ce-a făcut golanii aseară la complex? Daravelă mare. Sparseră vitrina și goliră toată băutura. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă lua așa că mă superi. — Iartă-mă, dar — Nu-ți arăt pînă nu ghicești. Păi, de unde vreți să știu. — Zii cevașilea. Un pachet de unt. — Ai vrea dumneata. Nu-i de-aci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]