1,864 matches
-
ați scris până în prezent, aveți unul preferat? - Îmi place să cred că ceea ce fac eu se cheamă poezie creștină. Asta înseamnă să fie o poezie de două feluri: de o bună calitate literară, ca poezie, si cu un autentic fundament ideatic creștin, ca și mesaj. Aceste două aspecte trebuie să se împletească în cel mai armonios chip și cu cel mai viguros impact atunci când se apropie de sufletul iubitor de frumos. Despre stil, ce să vă spun... “Le stil c’est
CÂND EXPERIENŢA VIEŢII IA FORMĂ DE POEZIE. INTERVIU CU POETUL CREŞTIN IONATAN PIROŞCA [Corola-blog/BlogPost/354307_a_355636]
-
și ea). Nu sunt chiar surprins de apariția lui Dumitru Istrate Rușețeanu în aceste vremuri cu această nouă carte de teatru intitulată ca un poem: „Dansând pe cioburi”, apărută la Ed. Raluca, 2010, carte de debut care cuprinde 6 piese ideatice ca textură și conținut, dar și piese care vorbesc despre viață și iluzie în general, care pot fi jucate și pune spectatorului dinainte, lumea fascinantă a unor suflete zdrențuite și lipsite de dreptul lor la exprimare în lumea reală. Un
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
vorbesc despre viață și iluzie în general, care pot fi jucate și pune spectatorului dinainte, lumea fascinantă a unor suflete zdrențuite și lipsite de dreptul lor la exprimare în lumea reală. Un regizor bun ar pune în lumină această frământare ideatică a personajelor din „Cântând din gleznă”; „Încercuirea”; „Piciorul de lemn” sau „Dansând pe cioburi”, piese care pot atrage atenția publicului spectator cândva. Teatrul e obligat să fie fascinant (prin râs, prin emoție, prin sclipirea replicilor date de personajele ce populează
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
Piesa „Dansând pe cioburi” pornește de la o idee care a mai fost uzitată de dramaturgi (am întâlnit-o și în piesa „Inimă de câine” adaptată după o nuvelă a lui M. Bulgakov), dar pe cu totul alte trimiteri și frământări ideatice. Autorul chiar pune în gura Hingherului șef următoarea frază care pare să lămurească planul ideatic în care se petrece întreaga desfășurare a evenimentelor: „În ultimul timp e tot mai greu să deosebim câinii de oamenii care duc o viață de
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
am întâlnit-o și în piesa „Inimă de câine” adaptată după o nuvelă a lui M. Bulgakov), dar pe cu totul alte trimiteri și frământări ideatice. Autorul chiar pune în gura Hingherului șef următoarea frază care pare să lămurească planul ideatic în care se petrece întreaga desfășurare a evenimentelor: „În ultimul timp e tot mai greu să deosebim câinii de oamenii care duc o viață de câine”. Piesa „Dansând pe cioburi” (gândită de autorul ei ca teatru radiofonic), ar avea de
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
jucată în fața publicului. Ca forță a macabrului sau grotescului din anumite situații în care autorul își aruncă „disputei scenice” personajele, credem că o aplecare și înțelegere a obsesiei unor personaje din Kafka ar da un alt contur pieselor. Stilul suprarealist, ideatic (inițiat la începuturile sale de C. Petrescu), mai recent : M. Sorescu cu „Iona” și „Paracliserul” ori Fănuș Neagu din „Scoica de lemn”, îi poate asigura autorului D.I. Rușețeanu un succes la citirea pieselor dar mai puțin la reprezentarea scenică, la
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
de ani, autoarea „Jurnalului nefericirii” își dezvăluie tristețea, dureroasă ca o boală, prea mare preț al unei iluzorii fericiri ... Din propriul univers concentraționar, al iubirii-templu, al iubirii „la cota zero”, fără ecou, dar și fără putință de evadare, Elena - corespondent ideatic al meșterului Manole - se înalță către ideal îngropându-și strigătul și trupul sfâșiat în lacrima veșnică a zidirii: „Eu scriu scrisori și aștept scrisori ce nu mai vin. Încep acest jurnal ca un adăpost pentru sentimentele mele. Să nu mai
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
încoronarea regelui Arthur, iar visul lui secret era să înființeze un scriptorium în care să se folosească numai literele ornitoide și antrofilocide, adică acele plutiri ale păsărilor grațioase sub forma ideilor și a spectacolului de frunze și flori din grădina ideatică a visului pur. Dar cu cine să se sfătuiască el, se gîndea adesea, cînd toți prietenii lui erau ancorați în realitate cu bestialitate animalică, iar nevasta lui, o minune de femeie pe care o iubea și, mai ales, o respecta
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
traseul imediat lecturabil, imediat decodabil al volumului, cel descris de povestiri. Vom remarca, însă, că “antractele” ce le secondează și le separă - texte scurte, dense, concentrate - au un ton și un mesaj mult diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanță auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră: “Era seară, eram singur
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
și din nou despre noi, / plimbarea în interior printre / rafale de gloanțe oarbe, / ninsoare din umbră ciuruind tăcerea. - „Din nou despre noi”. Autoarea nu ezită în a-și radiografia visele, emoțiile, trăirile, spaimele și bucuriile cu sinceritate dezarmantă, îmbrăcând țesătura ideatică într-un dramatism metaforic propriu: Iubirea renăscând de sub nămeți / înspăimânta topitele-i pupile. / e timpul vrăjitor, sau nu mai știm / trecutul descifra printre argile? / Se-ntoarce ceasul singur în ajun, / mi-e greu să mai deschid din verde ochii, / încercănate
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
simplu element într-o amplă tapiserie a labirinturilor suprapuse (Și mă doare rotația soarelui / Pe retină e noapte, întuneric, tăcere / Trist, mult mai trist navigând efemere / Se rotesc gândurile centaurului), iată doar câteva mărci ale unui lirism cu o coerență ideatică puternică. E necesar să remarcăm în prima parte a volumului bijuteriile - distihuri, mostre de rafinament autentic incifrate în spații înguste: nevrotic anii trec și nu ne-ntreabă / biografie înjghebată-n grabă; mâine e ziua de care ne-amintim / când un
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
specifice profund dăunătoare imaginii României pe plan intern și în lume. Ca un spectator devlăguit lăuntric în fața unei picturi cu iz abstract și mesaj complet inexistent, observi cu stupoare faptul că nimic, dar absolut nimic distinct din punct de vedere ideatic și, mai ales, ideologic nu a reușit să se înfiripe în atmosfera rarefiată a politicii începutului de secol XXI, cu excepția, desigur, a realității nefiresc de sumbre pe care suntem obligați a o trăi mulți dintre noi atât de dur sub
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
putem face este să ne cercetăm cu băgare de seamă, să ne conștientizăm statutul, să încercăm a-l înțelege și a-l accepta, străduindu-ne, dacă suntem în stare, a ne ameliora, eventual, viața de după. Din unghi (trans)temporal, și ideatic, deslușim trei mari etape în dezvoltarea, pe pânză, a amintitei arhiteme: Mai întâi, lumea genezică, cea de dinaintea căderii, sugerată, între numeroase alte creații, de ciclul Peștilor, de o foarte expresivă Compoziție, de Marea la Balcic sau de un Peisaj la
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
a filosofa asupra neconvenționalului, dar acest lucru nu este posibil decît prin cele convenționale, adică deja știute, care reprezintă punctul de plecare. Tăcerea - de pildă- poate crea un gol, dar poate ascunde o idee. Cei mai multi sesizează golul, în schimbul posibilei abundente ideatice. În Jurnalul sau, Constantin Noica notă: ”Tulburătoare, vorba această a lui Simmel: ”viața că totalitate de fiecare clipă”. Așa o văd acum; așa este. În fiecare ceas simți că ești un întreg. Ai goluri, firește, dar le cunoști, deci le-
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
a golurilor și lipsurilor de trăire în relația omului cu imaginea reală a sinelui său. Când imaginea de sine nu e satisfăcută, datorită experiențelor traumatice ale sentimentelor inferiorității și a complexului de inferioritate, psihicul uman reacționează prin crearea unei imaginii ideatice a sinelui său, ce funcționează ca „mască”. Prin urmare „virtutea” ca mască e folosită ca să fie satisfăcute nevoi psihice pentru autocertificare și recunoaștere socială. De aceea fariseul invocă virtuțile lui : „postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuală din toate
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
bine că am fost așa deștept și nu mi-am irosit timpul în zadar. Poate Dumnezeu, în marile Sale planuri, m-a absolvit de goana după diplome și m-a reorientat pe drumul corect. (Scuze: revin acum în alt registru ideatic, după 3 ore în care am vorbit la telefon cu autorii care apar la Editura SINGUR). Am putea spune amândoi, dragă George, că ACESTA este începutul meu în scris. Extrapolând - în ARTĂ, căci devin din ce în ce și pregnant
TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354727_a_356056]
-
din panoplia filososfilor celebri”. Interviul oglindă pe care-l propune Menuț Maximinian, reclamă sinceritatea, responsabilitatea cuvântului rostit sau scris, este semnătura din dreptul propriului nume. “La un moment dat, spune Melania Cuc, se creează o platformă de afinițăți și schimbul ideatic nu mai constituie o problemă. Îl duci pe invitat acolo unde dorești, și el spune ,,tot”. Este de dorit să te documentezi înainte de sta față în față cu o personalitate despre care, personal nu știi mare lucru. Într-un dialog
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
filmele americane cu personaje pozitive, că ălea negative sunt mexicani și beau ca nesimțiții, gâlgâind din sticle nespălate. - Așa-i trendy, bă, vitelor, spune cel ce pare a fi șeful lor, numit Bobby, apoi râgâie și, pătruns de un frison ideatic irepresibil mai rostește una, bună de cartea recordurilor: - Bă, dovlecilor, știți voi care-i cea mai mare invenție a omului dă cân’ e iel pă pământu’ ăsta?! Dovlecii, foste „bă, vitelor”, râd foarte încântați de prietenia ce le-o arată
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
care prin muncă și sacrificii au reușit să aducă viață și culoare acolo unde părea stăpână doar monocromia deșertului. Nu pot fi trecute cu vederea cele două planuri importante a ale operei Lianei Saxone-Horodi interpuse și de multe ori suprapuse ideatic, cel purtând specificul țării de origine și cel al Țării Sfinte (prefer să spun așa pentru că acest pământ este sfințit nu numai de evenimentele istorice, cât mai ales de miracolul înfăptuit de oamenii zilelor noastre). Cele două planuri, aparent separate
ISPITA ARDERII ÎNĂLŢĂTOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358274_a_359603]
-
o primă citire, poemele Georgetei Resteman creează senzația lecturării unui jurnal de epocă, strict personal, în care iubirea gravează, pe fiecare filă întoarsă, stări contradictorii - efuziuni lirice, tristețe, bucurie, exaltare ori amărăciune - dar și vehemență, maturitate, înțelepciune, liniște. În ceea ce privește planurile ideatice ale demersului sau artistic, se subînțelege că la baza liricii prezentului volum stă iubirea, o iubire profund resimțită, îndelung analizată și tranșată cu persuasiune, care se divide în părți infinit mici: pentru ființă iubita (iubirea clar-obscură: împărtășită - neîmpărtășita), persoanele dragi
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
pe tema aceasta, și muzica se folosește, de mult timp, ca mijloc psihoterapeutic în multe clinici de recuperare din lume. Ramură a practicii psihoterapeutice numită Meloterapie, efectele vindecătoare, benefice ale muzicii sporesc atunci când ea este însoțită de poezie. De sugestia ideatică, de reprezentarea concretă creată de cuvânt. Puțini au știut până acum însă că și poezia are virtuți psihoterapeutice, ca și muzica. Afirmația aceasta o facem după mulți ani de cercetări pe această temă, în acest domeniu, al psihoterapiei. Într-adevăr
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
versuri devenite deja celebre și de o valoare axiomatică. (Texte comentate, Corneille, Cidul, în românește de Șt. O Iosif, ediție îngrijită și prefațată de Micaela Slăvescu, Editura Albatros, București, 1973, Actul II, Scena 2, p. 73). Aceasta ar fi chintesența ideatică a cărții scrise de Anca Sîrghie, unde se oglindește lupta dintre autentica valoare și detractorii ei într-o lume apusă, populată de oameni cu suflete alese, o veritabilă panoplie a personalităților timpului, de la universitarii de frunte ai Clujului interbelic la
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
bineînțeles, la mitul ancestral, definit ca punct de plecare al lumilor, pe care mitologia nordică, spre exemplu, îl denumește Ginnungagap, ci la conglomeratul otrăvit al prezentului și preschimbat, prin regii imagologice omniprezente, în făptură cu chip de lumină și strat ideatic consistent. Spațiu vital și, în același timp, parte componentă a tuturor experimentelor individuale, mitul fundamental te determină să devii tentat a descoperi o avalanșă de coordonate concrete, excluse însă din ce în ce mai mult și cu bună știință actualmente din realitatea cotidianului sonor
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
putea găsi un punct de sprijin în ideea că el presupune, de fapt, o articulare bine închegată și, de ce nu, palpabilă a vocii colective, în stare să formeze acel tot unitar care să aibă drept funcție primară nicidecum ridiculizarea fondului ideatic constitutiv, ci, dimpotrivă, statuarea sa definitivă ca entitate organică vie și complexă a gândirii umane în ansamblul ei, gândire poziționată pe un nivel evolutiv specific sieși în momentul de față. În atare cadru contextual, sigur că ne este îngăduit a
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe de o parte, la constructul geometric final creat, iar pe de alta la punctul lui primar de pornire - ideaticul funciar) și unde numai limbajul sui-generis al muzicii percepute ca un elevat poem fără de timp al sferelor astrale (excluzând aici cu tărie, bineînțeles, din perimetrul superior al artei componistice acele sonorități malefice și instinctualizante, acea zgomotărie anticulturală, să o denumim
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]