3,043 matches
-
occidentale. Perturbate la rândul lor de modernizarea forțată, societățile din Europa de Est și din Lumea a Treia au căutat apoi În aceeași direcție, printr-un fel de proces de imitare, mijloacele de a se reasigura (Kedourie, 1985). Teoria difuzionistă caracterizează Împrumuturile identitare, dar privește culturile ca pe niște entități monolitice: ea nu permite imaginarea unor amestecuri Între elementele Împrumutate și elementele autohtone. Liah Greenfeld Încearcă să integreze această posibilitate: naționalismul provine, după părerea ei, din „resentimentul” pe care Îl Încearcă elita unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
formulare pe care Îl depun naționaliștii, și nu, ca În cazul matricii difuzioniste, printr-o adaptare mai mult sau mai puțin semnificativă a unei formule unice la realitatea de pe teren. Procesul descris de Greenfeld păstrează același caracter mecanic: fiecare construcție identitară rezultă dintr-un Împrumut „În bloc”, unitățile compozite constituite până la urmă nefăcând altceva decât să suprapună mase preexistente (Greenfeld, 1992). Analizele lui Anthony Smith și Louis Dumont invită la caracterizarea unor combinații mai complexe. După Anthony Smith, naționalismul ia naștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din anii ’70 și ’80, „delegitimând” referința la marxism-leninism, a provocat marginalizarea mișcării antirasiste revoluționar-comuniste, ai cărei partizani și militanți s-au reconvertitîn mare parte la o formă sau alta de mobilizare identitară, de etno-naționalism separatist cu bază rasială și culturală (mai exact: religioasă), pentru care „Națiunea Islamică”, mișcare condusă și Întruchipată astăzi de liderul carismatic Louis Farrakhan, este cea mai vizibilă ilustrare. Antirasismul de rezistență identitară, lansat de minorități active, a devenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o formă sau alta de mobilizare identitară, de etno-naționalism separatist cu bază rasială și culturală (mai exact: religioasă), pentru care „Națiunea Islamică”, mișcare condusă și Întruchipată astăzi de liderul carismatic Louis Farrakhan, este cea mai vizibilă ilustrare. Antirasismul de rezistență identitară, lansat de minorități active, a devenit astfel un contrarasism de masă, organizat politic. Dacă presupunem, dintr-o perspectivă antirasistă, că „rasismul alb” este imposibil de eliminat și că „Revoluția neagră” nu mai este decât un mit desuet, naționalismul negru separatist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau ecologică. Ele doresc astfel să arate că reprezintă mediul, societatea și cultura acesteia. Întâlnirile care s-au desfășurat la Teatrul Chaillot, la Paris, În 6, 7 și 8 ianuarie 1997 au permis evidențierea faptului că patrimoniul poate suscita pasiuni identitare. În acest sens, el constituie un element federalizator și adesea consensual pentru grupurile umane implicate. Poate deveni și o miză sau chiar o țintă În sine, În cazul conflictelor sau crizelor politice majore. De altfel, este folosit ca pretext al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sale mitice, dintre care nu lipsește nici măcar clasica idee a „complotului evreiesc mondial” (Taguieff, coordonator, 1992)? Întâlnim aici una dintre multiplele zone de echivoc sau de basculare ideologică pe care le observăm În interacțiunile rasismelor și antirasismelor. În multiplele mobilizări identitare bazate pe Întoarcerea stigmatelor, se pot observa efecte contrare celor scontate. Oricum, este sigur că frontierele, presupuse clare și recunoscute, Între infernul locuit de rasiști și paradisul populat de antirasiști se dovedesc uneori nesigure și dificil de recunoscut. „Rasism”: Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
homofiliație fizică și culturală (Lemaine și Matalon, 1985, pp. 46-47) este aceea a dorinței de autoreproducere identică din care ar deriva ostilitatea față de grupurile „diferite”, deoarece acestea ar reprezenta o amenințare pentru identitatea grupului propriu și, mai precis, pentru transmiterea identitară În cadrul descendenței. Respingerea metisului, obsesia „petei” de neșters despre care se spune că te-ar desfigura pentru totdeauna pot fi puse În contul dorinței de homofiliație fizică: dorința de a avea o descendență corespunzătoare originii, asemănare fenotipică ce Îi permite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lucru este valabil și pentru categoriile etnice sau etnoculturale construite de etnologii și antropologii sociali, care au trecut În sfera politicului În a doua jumătate a secolului XX, pentru a justifica, de exemplu, constituirea unor state-națiune, pentru a legitima războaie identitare În care se recurgea la „curățire” ori la „purificare” sau, În sfârșit, pentru a raționaliza anumite sisteme de discriminare. „Gândirea rasistă” implică așadar efectuarea a trei operații cognitive: esențializarea indivizilor sau a grupurilor; excluderea simbolică a unor categorii de populații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
social «pentru care să nu existe diferențe», ci, dimpotrivă, să mențină și să Întărească o distincție nu doar temporară, ci permanentă” (Taylor, 1994, pp. 59-60). Acest avertisment este prețios: dacă exigența de universalism presupune să nu negăm dreptul la specificitatea identitară, ea nu poate totuși accepta subordonarea principiilor universale ale dreptății față de diferențialismul cultural. Deși Taylor se vrea critic față de o versiune a liberalismului politic pe care o califică drept „neospitalieră cu diferența”, el nu crede că liberalii (liberals) ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
frecventat zilnic, ar face din toți apropiații noștri potențiali călăi sau fasciști. Literatura are, desigur, un iz de adevăr istoric și social. Dar, organizând o Întreagă serie de abordări ale reprezentărilor doar pe baza discriminărilor, nu câștigăm pe terenul luptelor identitare sau politice. În plus, cercetările asupra stereotipurilor și atribuirilor permit Înțelegerea distorsiunilor cognitive și perceperea selectivă a informației ca tendințe ce pot să afecteze orice individ sau grup, independent de gradul lor, ridicat sau scăzut, de autoritarism sau rasism. J.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și subliniază alegerile imposibile pe care au trebuit să le facă strămoșii noștri (de exemplu, Las Casas și Carol Quintul, constrânși să satisfacă cererile coloniilor prin importul de mână de lucru care să-i Înlocuiască pe indieni). Sclavia și statutul identitar Înainte de a fi obiect de studiu, sclavia a fost un ansamblu de realități. Reflecțiile pe care le-a suscitat instituția sclavagistă au fost adesea contaminate de pozițiile susținute de cei care o descriau. În Antichitate, Platon și Aristotel justificau acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ajungând chiar să fie considerată „evidentă” sau „de la sine Înțeleasă”. Această muncă de „transformare În rutină”, În aparență anodină, este extrem de prețioasă, pentru că ne face să participăm la ceea ce Peter Berger și Thomas Luckmann numesc „construirea socială a lumii”. Construcție identitară și paradigmă tranzacțională Gradul nostru de aderare este totuși, În mare parte, determinat de circumstanțe. Pentru a relua o terminologie clasică, creată de Robert Merton la sfârșitul anilor ’40, se pot avea În vedere cinci atitudini. Cea mai curentă corespunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din această perspectivă, percepute nu doar În structura lor, ci și În transformările lor succesive, prin intermediul unor „Înlănțuiri” și „polarizări”, „reprezentări” și „coduri simbolice”. Tot atâtea elemente susceptibile de a ne Îmbogăți Înțelegerea a tot ceea ce are legătură cu „problematica identitară”. G. F. & BERGER Peter și LUCKMANN Thomas (1986), La Construction sociale de la réalité, trad. fr., Paris, Klincksieck (prima ediție americană: 1966). DUBAR Claude (1991), La Socialisation. Construction des identités sociales et professionnelles, Paris, Armand Colin. KELLERHALS Jean și MONTANDON Cléopâtre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și comportamentelor politice proprii anumitor partide sau grupări (subcultura de stânga, socialistă, sindicală etc.). La fel se Întâmplă și În cazul culturii muncitorești, Înmagazinată adesea sub formă de autobiografii, povestiri, relatări ale vieții, conservată și păstrată În muzee ca marcator identitar al unei colectivități, patrimoniu material și imaterial, emblemă a unui trecut sau a unui teritoriu. În cadrul ei putem distinge subcultura minerului, a metalurgistului sau a textilistului, surprinse pe viu de Philippe Lucas În regiunea Creusot sau de Michel Pialoux În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
De Boeck. SIMMEL Georg (1957), Brücke und Tür, Stuttgart, Koehler Verlag (prima ediție: 1909). STRAUSS Anselm (1978), Negotiations, Varieties, Contexts, Process and Social Order, San Francisco, Jossey Bass. Φ Convenții (socio-economia Î), HIBRIDITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, Metisaj, SOCIALIZARE Trăsături identitaretc "TrăsĂturi identitare" Φ Difuziune/difuzionism, ETNICITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, NAȚIONALISM Triadă republicanătc "Triadă republicană" Φ FRATERNITATE Tribtc "Trib" Împrumutat de la instituțiile politice ale Antichității (cele douăsprezece triburi ale lui Israel, cele zece triburi din Atica sub Clistene, simbolizate de eroi locali), termenul are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi etnocentrismul. O asemenea atitudine este adesea considerată inevitabilă În măsura În care transmiterea acestor norme și valori ar fi imposibilă dacă ele nu ar fi prezentate, implicit sau explicit, ca pozitive sau „bune”. Stadiul transmiterii reprezintă etapa inițială a dezvoltării unei conștiințe identitare, limitată Încă la aprecierea comunității de origine. Totuși, atitudinea nu devine etnocentristă decât Începând din clipa În care comparațiile realizate duc sistematic la privilegierea anumitor grupuri și la devalorizarea altora. Ceea ce caracterizează etnocentrismul este așadar simultaneitatea a două atitudini: pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
altul. Mai degrabă un eseu jurnalistic ceva mai lung, tipărit cu litere foarte mari, decât o carte propriu-zisă, Despre Securitate, România țara "ca și cum" (Humanitas, 2006) se înscrie totuși, într-o serie destul de lungă și de familiară de texte pe teme identitare. Abordată de aproape toți intelectualii români care au contat, de la cărturari enciclopediști școliți în Europa (Cantemir), scriitori dotați cu intuiție și simț de observație (Ion Ghica), la specialiști în științe socio-umane cu un instrumentar analitic elaborat (Drăghincescu, Motru), sau filosofi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
instrumentar analitic elaborat (Drăghincescu, Motru), sau filosofi, eseiști (Vulcănescu, Noica, Cioran), ea se prelungește, și cu succes, până azi (Paleologu, Cristian Tudor Popescu, Patapievici). În unele dintre cazuri este mai mult o atitudine care generează tema, un fel de "bovarism identitar" și aș constata că ea este de cele mai multe ori rezultatul comparației exasperate între un Occident, aflat suficient de aproape geografic pentru a legitima comparația, și imaginea contrastantă pe care spațiul românesc o oferă privitorului incitat să-i afle o explicație
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Londra. Deși tuturor ne este evident că el nu este nici măcar Micul Paris, exact în aceeași măsură în care Parisul nu este Marele București. Și atunci de unde impresia de inadecvare? Pur și simplu din observația de bun simț că bovarismul identitar escamotează sau deformează termenii analizei exprimând pur și simplu frustrările și insatisfacțiile noastre. Nu spun că nu există și în această carte numeroase considerații pe cât de tranșante și admirabil exprimate, pe atât de judicios descriptive. Dar frustrarea și insatisfacția, oricât
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
spre care converg filiații relaționale din toate arealele politico-geografice ale planetei, repere pe care ne-am propus a le analiza, evalua și documenta într-o manieră integratoare și pe cât posibil, de completitudine spațio-temporală, pentru a aduce în prim plan profilul identitar al organismului teritorial arabofon, rezultat din îmbinarea interactivă a trăsăturilor sale politico geografice, geopolitice și geostrategice. Totodată, am avut în vedere extinderea coordonatelor de investigare din matricea strict analitică, care ar limita anvergura întreprinderii propuse, spre latura abordării raporturilor relaționale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
cetățeni a contribuțiilor ce le revin în noile instituții și pe drumurile trasate la acest început de nou secol. Întrucât NATO și UE sunt instituții cu anvergură globală, românii își refac cunoașterea în acest sens, dar rămân deficitari la conștiința identitară pe care o asigură limba, istoria și religia, împreună cu alte caracteristici cerute de asimilarea-angajarea unor decizii privind alianțele, acordurile și activitățile militare, diplomatice și umanitare ale țării. Nu mai este de dorit să fie din nou reformați oamenii, cum își
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la tribalism, la "mama natura" care suferă sub presiunile miliardelor umanoide. Imaginea grăitoare o oferă ursoaicele, mutate lângă containerele de gunoaie. Individul nu se mai proiectează în modele ce exprimă idealuri, ci se joacă cu măștile, dobândind o mare flexibilitate identitară, pentru că îl avantajează mai mult decât fixitatea de odinioară. Pământurile se fragmentează iar comunitățile le urmează. Societatea revine la grupuri, triburi, comunități manipulare. Pe plan economic au apărut noile resurse ale marketingului, ale publicității mass-media, la care contribuie tot mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sistem cooperatist-privat preluat de țărăniști din Danemarca. Toate acestea s-au reformat odată cu reîmpărțirea imperială germano-italo-bolșevică din anul 1940. După 23 August 1944 a venit tăvălugul modernizator sovietic. Nici unul din imperii nu a reușit să distrugă toate tradițiile și obiceiurile identitare, dar le-au stânjenit mult. Originea daco-romană și limba română și aromână fixată într-o gramatică savantă și un lexic inovator susțin un popor și o populație rezultate din ultimele cuceriri romane din nordul și sudul Danubiului. A doua modernizare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Paris (2005). În literatura filosofică românească A. MacIntyre este cunoscut prin scrierea După virtute, (26) prin diferite studii despre comunitarism, cazuistică morală, etică aplicată, (27) precum și prin critici la adresa celor care tind să uite particularitățile cunoașterii societăților și a culturilor identitare. Cu câțiva ani în urmă, am valorificat unele opinii și informații ale sale despre importanța reluării temei virtuților în etica occidentală postbelică. (28) Am trecut peste alte analize și stări de spirit incitante, cum sunt îngrijorările enunțate de filosof față de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Comte A. / 134, 184, 268 Comunitatea Statelor Independente (CSI) / 55, 60, 72-73, 242, 303 Condillac E. B. / 106 Condorcet M. de / 55, 134 configurări / 247, 254, 275-276, 281 conservator / 33, 63, 180, 234 Consiliul Europei / 280, 249, 285, 308 conștiința identitară / 34 Conta V. / 110 contemplare / 93-94, 124, 183, 200 contracultura / 18, 71, 113, 129, 158, 310 contrareforma / 36, 103, 111, 318 convergenții / 15 Coomaraswamy A. K. / 164 Coranul / 80, 136-137, 310 Corbin H. / 10, 135, 137-139 Coreea de N. / 21
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]