142,295 matches
-
pentru că nu te poți lepăda de propria umbră. Numele lui Sebastian a fost pomenit de mai multe ori și cu ocazia unui interesant Simpozion Internațional organizat la București de Institutul Goethe în zilele de de 9-11 decembrie 2002, cu tema ,Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est". Andrei Oișteanu, Magdalena Boiangiu s-au referit la ,cazul" Sebastian în comunicările lor. Istoricul Carol Iancu nu-l uită nici el în lucrarea Evreii din România, de la emancipare la marginalizare (Ed.
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
că de aia e democrație! Păi, ce democrație e asta, când suntem colorați în procent covârșitor în nuanțele țipătoare ale Orientului? Exemplul e mărunt, dar, cel puțin pentru sociologi, relevant: tocmai preferințele exprimate liber spun ceva despre adevărata, adânca ta identitate. Primul lucru care te șochează în România e murdăria indescribtibilă a spațiilor publice. Fie că e vorba de gări, săli de așteptare la poliție, clase de școală, universități, stadioane, spitale, un jeg multisecular acoperă suprafețele cu care intră ochiul în
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
alarme și decepții naționale. Un foarte bun analist politic al stării din Republica Moldova s-a dovedit de-a lungul timpului Vitalie Ciobanu. Eseul său Frica de diferență evidențiază cu sagacitate sursele separatismului basarabean de azi, efectele înstrăinării de România, dislocarea identității naționale, adoptarea modelului rusesc de comportament. Diagnosticul este foarte sever: ,sub ocupație rusească, moldoveanul nu a dorit respectul, el a râvnit mereu indulgența celuilalt" (p. 352), fapt ce i-a afectat pe termen lung demnitatea, considerată mai puțin rentabilă decât
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
refuzată, în temeiul opțiunii de a nu ne îndepărta de origine. În latină, media este un neutru plural (singular: medium). Prestigiul latinei - limbă de cultură a Europei timp de secole - a făcut ca în multe limbi latinismele să-și păstreze identitatea și chiar trăsăturile gramaticale (a se vedea și neutrele plurale varia, miscellanea etc.). Desigur că mass-media este un latinism intrat în română prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999, cuvîntul media este însoțit
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
în realitate un regres al formelor trecute, o tot mai rapidă degradare a lor. Concluziile lui Schulz pe această direcție se aflau, era de așteptat, în deplin consens cu aprecierea lui Gombrowicz, formulată în teoria formelor degradante care împiedicau exprimarea identității reale și totale a individului. Comparațiile dintre cei doi scriitori pe linia asemănărilor și deosebirilor dintre ei, conceptual și artizanal, ar putea conduce la concluzii rodnice. Cea despre imaturitate și maturitate, din primele opere, spre exemplu. Având ca punct de
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
T. Morar are două calități fundamentale. Este un foarte bun povestitor și știe, precum puțini alții, să se pună în pielea personajelor sale. Prozatorul schimbă foarte bine registrele de la o situație la alta, personajele sale sînt vii, au autenticitate, iar identitatea lor este întărită de particularități culturale și de limbaj care le fac ușor recognoscibile. Viața, cu sau fără ghilimele, satului Lindenfeld este văzută din perspectiva unui narator omniscient care coboară în permanență unghiul de percepere a realității la nivelul tuturor
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în rană. Fiind intolerant cu sine însuși, totuși de o solidaritate fundamentală cu ego-ul său, apărându-și neclintit identitatea. Are darul, pe care-l deplânge și pe care-l consideră o necesitate, de a vedea limitele lucrurilor, fața sau aversul, dar și reversul lor. Pe această contradicție, pe acest conflict al ego-ului se bazează cartea lui B. Elvin. Autorul
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
de rutină. Dar deși realul i se arată rarefiat, protagonistul este totuși foarte implicat în present, ceea ce el știe foarte bine. Socialul apare în carte voalat și ubicuu. Sebastian dorește, mai presus de orice, să se exprime, să-și manifeste identitatea dar se stăpânește, ba chiar se reprimă vrând, parcă, să fie ,invizibil", un ,nimeni". Pentru a supraviețui. Suspiciunea domnește peste tot. Un exemplu printre multe altele: resentimentul și îngăduința eroului pentru bătrânul său amic, Mauriciu, sugestiv creionat, măcinat de boală
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei absolute arhaicități, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un spațiu magic, cu nenumărate compartimente obscure
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
nu sunt niciodată lineare, duse previzibil dinspre un început către un final concluziv. Prozatorul alege un punct oarecare și trage fire subțiri înapoi și înainte, în trecutul și în prezentul tatonant al personajelor, pentru a le fixa, dar și nuanța identitatea: morală, socială, psihologică. Flashback-ul este frecvent utilizat, pentru a se furniza un spor de informație și semnificație. În Pana de lumină, scrisă la persoana I singular, întreaga istorie a personajului semiînfrânt se compune cu greutate din fragmente de viață
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
o literatură basarabeană (fie ea și un simulacru), o literatură nouă, născută din constrângerile bolșevismului: va fi literatura sovietică moldovenească. Situația era mai ingrată decât ne putem închipui, pentru că întemeierea acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care să se revendice, fiindu-i interzisă racordarea atât la literatura română (în general
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
aspectul receptării de către un public larg, în care s-ar putea amesteca, cine știe, gusturi, principii și valori dintre cele mai diferite. Între momentul morții și cel al nașterii, pe firul cronologic parcurs invers, povestea medicului care are cîte o identitate pentru fiecare etapă a existenței sale se derulează ca într-un peisaj suprarealist în mișcare. Naratorul e vocea interioară a lui Tod Friendly - John Young - Hamilton de Souza - Odilo Unverdorben (această din urmă ipostază fiind cea ,reală"), care, paradoxal, are
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
sînt diferite și își caută ,corpul pereche". După ce a luat locul preotului, psihologul este acum înlocuit de sexolog. Ducînd lucrurile și mai departe decît psihanaliza, sexologia a teoretizat imanența sexualității: corpul ca ,ultimă instanță a metafizicii", dar, incapabil de mărci identitate esențiale, un semnificant absolut. Neîncrederea în realitatea durabilă a sentimentelor a transformat sexualitatea în propriul ei semn, devenind un simulacru: procrearea a fost înlocuită cu ,obligația orgasmului": , Iubirea ia locul datoriei morale, iar plăcerea erotică ia locul iubirii." Iubirea este
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
poate de catalizator unei operații de fluidizare a ființei celui adormit, începând cu memoria: uiți de tine ca de un cuvânt. Și aceasta pentru că fluviul (sau modestul râu), deși ,vede totul, amintiri nu are". Lucrul este de înțeles, de vreme ce însăși identitatea acvatică este secvențială, mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de tine ca de-un cuvânt : e identitatea omului doar flatus voci, este el
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Lucrul este de înțeles, de vreme ce însăși identitatea acvatică este secvențială, mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de tine ca de-un cuvânt : e identitatea omului doar flatus voci, este el aidoma unui cuvânt rostit și uitat? Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul prin lenitiva sintagmă ,plăcut e somnul", în versurile unu, trei și opt, în ultimul dublând atributul ,plăcut". O face poate
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ea subt zare lumina noastră. S-o săvârșească de dimineața pân' la-ntunecoasa strajă, pleoapele singure n-ar fi în stare. Le-ajută moartea și viața. Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel mai evident al identității umane, fie și doar printre semenii noștri în societate, este poate numele cuiva. Oricât am fi de conștienți cât de supusă hazardului este ,botezarea", acest gest de identificare ne marchează - cu foarte puține excepții - pentru toată viața. Timp de secole
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
timpul... Brusc, într-un amurg de zi și de viață, simțim un decalaj între percepția cronologică interioară și adevărul temporal al lumii înconjurătoare. Poetul are impulsul de a-și ascunde nu numai chipul, dar și numele - pentru a-și voala identitatea față cu noile generații, printre care cei de vârsta sa se simt străini: ne găsim oameni de altădată, / străini printre cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
cu sine ca o femeie care se știe frumoasă". Sau: ,Am un fetișism al hainelor. Sînt haine faste și nefaste. Am să mă îmbrac ca la ultima noastră întîlnire". Metropola germană o ajută pe poeta noastră a se regăsi. Trăsăturile identității d-sale devin emergente, la un mod ,secret și difuz", fenomen încîntător, probat în ochii măguliți ai oamenilor cărora le adresează cîte o întrebare: , S-a întîmplat ceva, o prezență străină s-a insinuat în mine: mă înnobilează. Nu-mi
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
o fază care nu mai seamănă cu faza Lovinescu-Călinescu. Este o fază, n-aș putea spune superioară, dar am intrat pe un alt sistem de relații culturale. La ora actuală, din cauza mutațiilor ideologice și culturale ale epocii, apare o nouă identitate, a unui scriitor care este în același timp român, italian, și european, și internațional. Sunt scriitori cu dublă identitate. Deci eu în primul rând sunt scriitor, evident, sînt autor român dar, prin aceste deschideri, caut și o deschidere spre universalitate
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
intrat pe un alt sistem de relații culturale. La ora actuală, din cauza mutațiilor ideologice și culturale ale epocii, apare o nouă identitate, a unui scriitor care este în același timp român, italian, și european, și internațional. Sunt scriitori cu dublă identitate. Deci eu în primul rând sunt scriitor, evident, sînt autor român dar, prin aceste deschideri, caut și o deschidere spre universalitate, fără a-mi renega câtuși de puțin rădăcinile și orientările. Este o formulă de sinteză care acum 50 de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
subiect, nu de ironii, dar de neînțelegere, deși văd că au început să apară tot mai multe articole... ,dom'le, parcă ar fi ceva aicea... uite, este"... Apar articole, mai ales ultimele cărți de ideologie care mă restituie pe mine identității adevărate, au început să fie luate în serios. Dar de cine? și asta e foarte interesant. Nu de critica de autoritate care tronează la București, ci de o critică marginală, de provincie, de independenți, de debutanți ... Schimbarea aceasta de paradigmă
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu care se dotează timpul în zbaterea lui sonoră. Nu e ușor de izolat monodia, polifonia (superpozițională sau imitativă), omofonia
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
un balet regal al succesiunilor stilistice fulminante. O rotire din ce în ce mai amețitoare (și amenințătoare) în vîltoarea căreia au intrat și au ieșit pe rînd varii limbaje sonore, graiuri ce au apucat să-și peroreze, iar în cele dinurmă, să-și decline identitatea. Un spectaculos stringendo pentru că, iată, dacă monodia Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un mileniu, polifonia modală și vocală redevabilă gîndirii orizontale a Ars Antiqua-ei, Ars Novei și Renașterii s-a impus vreme de cinci-șase secole, funcționalitatea tonală, hrănită de
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
de aici" și aceea ,de apoi", prin care se construiește romanul lui Nichita Danilov. Umanitatea e una marginală, a hoților de buzunare și a violatorilor, a borfașilor, chefliilor și țăranilor din comunele mărginașe, cu tot felul de boccele; personajele cu identitate, care se adună în jurul protagonistului sînt, în fond, figuri ori, mai exact, expresii ale unor stări pe care le traversează (le creează, pentru a le înfrunta) Bikinski; colonelul beat care urinează în tramvai, prin somn, fostul ginecolog Papil Mazuru care
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
natal peste măsură de circumspect, chiar față de asigurările protectoarei sale Athena, pentru a fi la adăpost de noi deziluzii. Pînă la sfîrșit, Ithaka refuză să-i cedeze de bunăvoie noului venit și îi cere acestuia noi și noi confirmări ale identității sale de odinioară, îi cere să se legitimeze și să o cucerească. Ultima parte a eposului - 11 din cele 24 de cînturi ale Odysseiei se desfășoară după întoarcerea acasă - este construită ca o succesiune de consimțiri ce descrie gradual îmblînzirea
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]