858 matches
-
care - fapt demn de remarcat - au păstrat o majoritate considerabilă de caracteristici comune, față de cele ce le deosebesc. Vreme de multe secole, evreii așkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populației în cadrul căreia locuiau, limba idiș, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "„ladino”", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate. În urma procesului de emancipare și aculturație, și în urma Holocaustului, folosirea limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
Abraham Goldfaden (în ; născut cu numele de Avrum Goldnfoden; cunoscut și ca Avram (sau Avraham) Goldfaden) () a fost un poet, dramaturg, regizor și actor evreu de limba idiș si ebraică, originar din Ucraina, autor a 40 de piese de teatru. Este considerat părintele teatrului evreiesc modern. În anul 1876 a fondat în orașul Iași primul teatru profesionist în limba idiș din întreaga lume. De asemenea, el este autorul
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
poet, dramaturg, regizor și actor evreu de limba idiș si ebraică, originar din Ucraina, autor a 40 de piese de teatru. Este considerat părintele teatrului evreiesc modern. În anul 1876 a fondat în orașul Iași primul teatru profesionist în limba idiș din întreaga lume. De asemenea, el este autorul primei piese în limba ebraică jucată în Statele Unite ale Americii. Festivalul din Iași este înființat și denumit în onoarea sa. Avraham Goldfaden s-a născut la 24 iulie (după calendarul gregorian) 1840
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
avant la lettre". În 1865 a publicat primul său volum de versuri în ebraică intitulat " Zizim u-ferahim", dar după cum aprecia Jewish Encyclopedia din 1906-11, poezia sa în ebraică cu toate „meritele ei considerabile, a fost eclipsată de cea în limba idiș, care, prin forța expresiei și profunzimea de simțire evreiască rămâne de neconcurat”. În 1866 a publicat Goldfaden primul său volum de versuri în idiș, iar în anul, următor 1867 a lucrat ca profesor la Simferopol în Crimeea. Dar după un
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
poezia sa în ebraică cu toate „meritele ei considerabile, a fost eclipsată de cea în limba idiș, care, prin forța expresiei și profunzimea de simțire evreiască rămâne de neconcurat”. În 1866 a publicat Goldfaden primul său volum de versuri în idiș, iar în anul, următor 1867 a lucrat ca profesor la Simferopol în Crimeea. Dar după un an s-a transferat la Odesa, unde a locuit mai întâi în casa unui unchi, unde fiul acestuia, bun pianist, îl ajută să pună
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
an s-a transferat la Odesa, unde a locuit mai întâi în casa unui unchi, unde fiul acestuia, bun pianist, îl ajută să pună unele din poeziile sale pe muzică. La Odesa, Goldfaden a reluat legătura cu confratele sau, scriitorul idiș Itzhak Yoel Linetski pe care îl cunoștea de la Jitomir. și l-a intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători. În această perioadă Goldfaden și-a văzut tipărite versurile în ziarul ebraic „”Kol
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători. În această perioadă Goldfaden și-a văzut tipărite versurile în ziarul ebraic „”Kol Mevassér”. Atunci a scris și primele sale două piese de teatru în idiș, „Cele două vecine” - (Di Tzvei Shcheines) și "Mătușa Zose" (Di Mome Zose), pe care le-a inclus, însoțite de câteva versuri, în volumul de un anumit succes „Evreica" (Di Yidene) din 1869, care a fost tipărit în trei ediții succesive
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
Goldfaden a plecat la München cu gândul să studieze acolo medicina. Dar până la urmă a părăsit Germania pentru Lvov (în Galiția), pe atunci în Austro-Ungaria, unde s-a pus iarăși în legatură cu Linetski, care devenise acolo redactorul hebdomadarului în idiș „Isrulik”, publicație apreciată, dar pe care autoritățile țariste au închis-o curând. În 1876 Golfaden se mută la Cernăuți, în Bucovina, unde redactează un cotidian în idiș - „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”). Nereușind să plătească cheltuielile
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
a pus iarăși în legatură cu Linetski, care devenise acolo redactorul hebdomadarului în idiș „Isrulik”, publicație apreciată, dar pe care autoritățile țariste au închis-o curând. În 1876 Golfaden se mută la Cernăuți, în Bucovina, unde redactează un cotidian în idiș - „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”). Nereușind să plătească cheltuielile de înregistrare de 3000 de ducați și eșuând în încercarea de a scoate totuși gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iași, principalul
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
Rothschild. În 1886, baronul l-a numit pe David Suv director al școlii din Ros Pînă, cu limba de predare ebraică, limbă străină pentru elevi și familiile lor. În viața de toate zilele, coloniștii vorbeau unii cu altii în limbile idiș și română, iar ebraica era folosită numai în scopuri rituale religioase. În 1891, Edmond de Rothschild l-a trimis pe David Suv să administreze o altă așezare rurală nouă, Mișmar HaYarden. Ulterior, Iancovici-Șuv a plecat în Europa, ca să strângă fonduri
Moșe David Iancovici () [Corola-website/Science/310144_a_311473]
-
-și realiza aspirațiile. În 1884 Ben-Yehuda ajunge în Palestina,pe atunci parte dintr-o provincie a imperiului otoman. Înaripat de ideile sionismului Ben-Yehuda încearcă să schimbe statutul limbii ebraice, transformînd-o în una vorbită. Ebraica vorbită, gândea Ben-Yehuda, va marginaliza limba idiș și alte limbi si dialecte folosite până atunci de evrei și va deveni principala limbă de comunicare între evreii care se vor reîntoarce din toate colțurile lumii. Ben-Yehuda își educă fiul numai în ebraică și încearcă să-l ferească de
Eliezer Ben-Yehuda () [Corola-website/Science/310226_a_311555]
-
limbă. Astfel 57% din ucrainenii din Estonia, 70% din belarușii din Estonia și 37% dintre letonii din Estonia declarau în cadrul referendumului din 1989 că limba rusă este limba lor maternă. De asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului și a rusificării lingvistice a fost creșterea numărului de familii mixte și întărirea procesului de rusificare „etnică”. Astfel au ajuns să se considere ruși (ca
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
(n. 21 noiembrie 1902, d. 24 iulie 1991) a fost un scriitor evreu american de limbă idiș, născut în Polonia, care a primit în anul 1978 Premiul Nobel pentru Literatură. „"pentru arta sa narativă, plină de pasiune, care, având rădăcini într-o tradiție culturală polono-evreiască, dă viață condiției umane universale"”. a fost pregătit de tatăl său rabin
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
seminarul rabinic Tahkemoni din Varșovia, dar, ca și fratele său Israel Joshua Singer autorul romanului „Frații Ashkenazy”, a părăsit modul de trai religios, și a îmbrățișat cariera literară. Din anul 1922 a fost corector și traducător la publicația în limba idiș „Literarische Blater”, apoi a publicat romanul „Satan în Goray”, inspirat de dramele provocate de apariția un fals Messia, în jurul anilor 1650 - 1660. A obținut un prim succes. În 1935 a plecat în Statele Unite, unde a colaborat la diverse publicații în
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
Blater”, apoi a publicat romanul „Satan în Goray”, inspirat de dramele provocate de apariția un fals Messia, în jurul anilor 1650 - 1660. A obținut un prim succes. În 1935 a plecat în Statele Unite, unde a colaborat la diverse publicații în limba idiș. Treptat, a colaborat la diferite emisiuni radiofonice, la majoritatea revistelor literare sau care pubilica nuvele și povestiri: „Newyorker”, „Commentary”, „Esquire”. În anul 1950 a apărut romanul „"Familia Moskat”", o vastă frescă a trei generații de evrei polonezi, mai cu seamă
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile sârbo-croată, ucraineană, slovacă, tatară, turcă si idiș. Despre activitatea la Editura Kriterion Hauser precizează într-un interviu în ziarul "Siebenbürgische Zeitung" (München): „Faptul că noi am putut publica aceste cărți n-a fost de la sine înțeles. N-a fost ușor să balansezi între ceea ce a fost strict
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
scriitorilor. Muncă lui Jorge a fost publicată în 55 de țări, si tradusă în 49 de limbi: albaneză, arabă, armeana, azera, bulgară, catalana, chineză, coreeană, croată, daneză, slovaca, slovenă, spaniolă, Esperanto, estoniana, finlandeză , franceza, Galiciana, georgiana, greacă, Guarani, ebraică, maghiară, idiș, engleză, islandeza, italiană, japoneză, letona, lituaniana, macedoneană, moldoveneasca, mongola, norvegiană, persana, poloneză, română, rusă (dar și trei în braille), sârbă, suedeză, thailandeza, cehă, turcă, turkmena, ucraineană și vietnameza.
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
(n. 23 septembrie 1898, Storojineț (Bucovina), azi în Ucraina - d. 3 ianuarie 1967, București; numele inițial, Alfred Sperber) a fost un scriitor, publicist și traducător evreu de limba germană și limba idiș din România. Tatăl său era contabil, iar mama profesoară de pian. "Margul" i-a fost pseudonim literar, inspirat de prenumele mamei, "Margula". Școala a urmat-o la Cernăuți și Viena, unde și-a luat bacalaureatul. În 1918 a revenit la
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
seamă din țară și de peste hotare. Aici au conferențiat vreme de un deceniu și personalități evreiești din străinătate ca Bernard Lazare, Nahum Sokolov, sau Shalom Aleihem, care și-a delectat auditoriul cu lecturi din povestirile și romanele sale în limba idiș. Rabinul Niemirower a fost foarte activ și în organizația Bney Brit al cărei conducător a fost mai întâi la Iași și apoi pe întreaga țară. În anul 1911, deși era evreu așkenaz a fost ales rabin al micii comunități sefarde
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
lui cu privire la construirea Academiei Iabneiană modernă, Niemirower a prezentat cititorilor lui cum vedea el diferențiarea religioasă a neamului evreiesc din perioada lui: Rabinul Niemirower a publicat circa 650 de articole in reviste si gazete de limba germană,română, ebraică și idiș. (Omagiu lui Spinoza din partea unui nespinozist - într-o publicație omagială la a 300-a aniversare a nașterii filosofului 1933)
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, azi aflat în raionul Zalișcițki din regiunea Tarnopol (Ucraina). Conform altor surse, rabinul Mark s-a născut în orășelul Ustrzyki Dolne, în idiș Istrik, tot în Galiția de est, aflat azi la granița de sud-est a Poloniei cu Ucraina). Era vărul viitorului șef-rabin al Comunității Evreilor din România, Dr. Moses Rosen (1912-1994). A fost în copilărie elevul rabinului Beniamin Weiss, care era președintele
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935), "Templul Unirea Sfântă din București", "Misiunea rabinului", "Iacob Eraclitul și evreii" (în limba germană), "Comunitatea din Kronstadt-Brașov" (în limba idiș) și multe colaborări la numeroase publicații în română, ebraică, idiș, franceză, etc. El a continuat tradiția școlii istoriografice evreiești din perioada lui Iuliu Barasch (1815-1863), a lui Iacob Psantir și a fraților Schwarzfeld. În domeniul istoriei medicinii evreiești a publicat
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935), "Templul Unirea Sfântă din București", "Misiunea rabinului", "Iacob Eraclitul și evreii" (în limba germană), "Comunitatea din Kronstadt-Brașov" (în limba idiș) și multe colaborări la numeroase publicații în română, ebraică, idiș, franceză, etc. El a continuat tradiția școlii istoriografice evreiești din perioada lui Iuliu Barasch (1815-1863), a lui Iacob Psantir și a fraților Schwarzfeld. În domeniul istoriei medicinii evreiești a publicat lucrări de valoare ca: Marele Rabin a decedat pe data
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
la 12 ianuarie 1917 în Ceica (jud. Bihor), un sat românesc cu o comunitate evreiască mare. Părinții erau salariați la o moară de ulei, proprietatea unui unchi al lui Neumann, domiciliat în Oradea. Din copilărie a stăpânit limbile maghiară, română, idiș și ebraică, la care s-au adăugat în timpul vieții alte câteva limbi de circulație internațională. A învățat la Liceul "Samuil Vulcan" din Beiuș, apoi a studiat între anii 1935-1940 la Institutul Seminarului Rabinic Superior "" din Budapesta, la care, încă de la
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]