1,300 matches
-
-și, „scene vesele din Franția, scene politice din Italia, scene pitorești din Orient”. Fondul narațiunilor lui A. este, așadar, autobiografic, narațiunile îmbrăcând de-a dreptul forma relatării de călătorie. În 1847, el consemnase într-un Jurnal de călătorie în Italia idila cu Elena Negri. Prin 1862-1863, intenționa să-și înmănuncheze amintirile de călătorie într-un volum - Istoria călătoriilor mele. Pregătea, de asemenea, pentru o ediție postumă, o carte care urma să se cheme Istoria misiilor mele diplomatice. O schiță cum este
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
din opera lui G. Coșbuc (1958). A alcătuit, în colaborare cu Domokos János, o antologie de balade și cântece populare românești (1961) și o ediție de scrieri din opera lui M. Sadoveanu (1966). Traduceri: G. Coșbuc, A pásztorlány [Balade și idile], București, 1958 (în colaborare cu Jékely Zoltán); Marin Preda, Mérészség [Îndrăzneala], București, 1960; N. D. Cocea, Hosszú élet bora [Vinul de viață lungă], București, 1961; Zaharia Stancu, Zivatar, București, 1961, Játék a halállal [Jocul cu moartea], București, 1964, Bolond erdő
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
doar pe idei în conflict. După un prim act plasat într-un patriarhal Ev Mediu de convenție - acțiunea se petrece în vremea lui Petru Rareș -, aducând în scenă boieri și jupânese, stareți, răzeși, lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
final la părăsirea de către poet a uneltelor sale, dar cea dintâi consecință a fost o semnificativă perfecționare a acestora. De obârșie țărănească, format în Seminarul Central, adevărat bastion al ruralității în plin centru al capitalei, nutrit de lectura baladelor și idilelor coșbuciene și fascinat de personalitatea lui N. Iorga, tânărul C. se îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
într-un azil de bătrâni, stârnește o vie emoție în lumea literară. În anii debutului C. întreținea un adevărat cult pentru mai tânărul G. Coșbuc, al cărui univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile și pasteluri relevă influența poetului năsăudean, iar alte texte par să-și găsească sursa în motivul coșbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al.
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
1885, Capul lui Mihai Viteazul, 1889). Balada romantică a fost și ea selectată (I. Negruzzi, Kaher, 1867, M. Eminescu, Strigoii, 1876, M. D. Cornea, Domnița și robul, 1869, A. Naum, Dona Clara, 1876, N. I. Basilescu, Orla, 1892), la fel și idila (I. Negruzzi, Miron și Florica, 1870) ori satira (M. Eminescu, I. Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio). Nici poezia patriotică nu a fost ocolită; în C.l. sunt inserate câteva dintre cele mai izbutite stanțe de acest fel ale lui V. Alecsandri (Oda
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca o pală rătăcire coborând din alte zări”. Erosul bacovian descoperă acum codrul mirific, tema depărtării, idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în faza juvenil-pasională. Chiar ritmurile acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă a versului eminescian: „Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
dialectul aromânesc, în „Macedonia”, „Frățilia”, „Graiu bun”, „Deșteptarea”, „Tribuna românilor de peste hotare”, „Peninsula balcanică” ș.a., între 1888 și 1926. Cele mai bune versuri ale lui B. se inspiră din universul păstoresc, motiv pentru care, până la un punct, ele pot părea idile, deși în realitate au doar puține elemente livrești și mărturisesc o vagă influență a lui V. Alecsandri și, poate, a lui G. Coșbuc. Sunt, în fapt, rezultatul impresiilor puternice lăsate de amintirea lumii în care a copilărit, de particularitățile ei
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
Azilul de noapte - o șansă generoasă pentru însumarea de psihologii contrastante și contexte cu pitoresc viguros. În jurul lui Matei, anxiosul și, oarecum, amnezicul, omul cu o imaginație de artist (între altele, incitante sunt paginile în care el își închipuie o idilă între Ion Barbu, matematicianul poet, student la Berlin, și faimoasa Leny Riefenstahl, „patroana” cinematografiei hitleriste), gravitează feminitatea dezabuzată à la russe, la modul gorkian, a Verei, cinismul amoral și tranzacțional al lui Victor Coteneț, alcoolismul halucinatoriu al polonezului Krzysztof, timiditatea
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
continuă șirul unor personaje tradiționale ale teatrului românesc, precum Vidra din Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu sau Carmina din Despot-Vodă de V. Alecsandri. Bulevardieră este Crimă sau virtute (1901). Ultima piesă, Mustrare de cuget (1913), e o reușită idilă în mediu rustic, B.-D. realizând aici un tablou de un pitoresc robust, susținut de un dialog vivace, cu replici iuți. SCRIERI: Radu cel Frumos, Iași, 1875; Olteanca, Iași, 1880; Pygmalion, regele Feniciei, București, 1886; Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză a irealizabilului, bucuria, extazul fiind săgetate de rele prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
interes deosebit poemelor Ninei Cassian și celor ale lui Nicolae Labiș, traduse împreună cu Else Kornis. Traduceri: Grigore Alexandrescu, Fabeln [Fabule], București, 1957; George Coșbuc, Ausgewählte Gedichte [Poezii alese], București, 1962 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Balladen und Idyllen [Balade și idile], București, 1963 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Gedichte [Poezii], București, 1968 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf); Nina Cassian, Die täglichen Feste [Sărbătorile zilnice], București, 1963 (în colaborare cu Else Kornis); Victor Eftimiu, Der Waldsproß [Păunașul codrilor], București, 1963; Nicolae Labiș
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
secolului al XVII-lea. Proaspătă regina nu dădea de înțeles că ar dori să se căsătorească. În același timp, avea un comportament masculin și purta haine bărbătești. La curte se auzeau tot mai des glasuri care vorbeau despre o posibilă idila misterioasă cu un conte italian. Însă adevăratul punct de interes pentru regina îl reprezenta domnișoara ei de onoare, Ebba Sparre",companioana să în pat"<footnote Andrea L.T. Peterson, "Christina of Sweden." Lesbian Histories and Cultures: An Encyclopedia, Garland, New York: 2000
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
îndărăt, nevoind să ia nimic de la pământul care-i mâncase copilul. El se 'ntoarse în Ardeal, tot atât de vesel precum venise odinioară, lăsând în urmă-i tot, tinerețe, avere și mormintele familiei. La crucea din sat și Scormon sunt două gingașe idile câmpenești; iar Budulea Taichii - poate nu atât de sobră în formă ca Popa Tanda - e de-o adâncime psihologică mai mare încă. Scrisă cu umor, e de-un gen necunoscut pîn' acum la autorii români. Adâncimea marii seriozități morale a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amintiri, București, 1918; Statornicie, București, 1918; Prin baionete și grenade, București, 1921; Tanti Getta, Sighetu Marmației, 1922; Se-ntorc cocorii, Sighetu Marmației, 1926; Pro gloria Bacchi, București, 1927; Himera, București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din jertfele iubirei, București, 1910, O idilă. Într-o noapte furtunoasă, București, 1911. Repere bibliografice: D. Karnabatt, Broderii pe tema unui nou volum de versuri: „Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
grenade, București, 1921; Tanti Getta, Sighetu Marmației, 1922; Se-ntorc cocorii, Sighetu Marmației, 1926; Pro gloria Bacchi, București, 1927; Himera, București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din jertfele iubirei, București, 1910, O idilă. Într-o noapte furtunoasă, București, 1911. Repere bibliografice: D. Karnabatt, Broderii pe tema unui nou volum de versuri: „Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare”, 1926, 61; G. Bacovia, Încrestări..., ,,Căminul nostru”, 1927, 12
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
scrieri - versificații reușite ale unui bun meșteșugar, lipsite însă de vibrație lirică autentică - stă mai mult în câteva note inedite, care îl detașează de poezia epocii. În lirica erotică, autorul, deloc sentimental sau tânguitor, trece repede peste clișeele elegiace și idilele lui de dragoste devin imnuri închinate căsniciei. Singular în poezia românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea este H.-R. prin simbolizarea pornirilor interioare contradictorii (Serafimul și heruvimul, Visul). Odată cu primele înrâuriri ale creației lui Victor Hugo, cu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
și Ungaria și-au încetat circulația pentru o perioadă 85, pentru a reveni însă în prim-plan - deși niciodată cu aceeași vigoare ca în toamna anului 1919 - în mai multe rânduri de-a lungul următoarelor două decenii. Ultimul episod din „idila“ româno-maghiară din toamna anului 1919, pe care unii istorici îl consideră legat de planurile de uniune dintre România și Ungaria, se presupune că s-a desfășurat la 25 octombrie. Premierul maghiar Friedrich a pretins că trupele românești din Budapesta se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând la fiori, extaze, sinestezii, erotica instinctuală și demistificatoare, acompaniată baudelairian de viziunile descompunerii (Al. Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări prerafaelite (Serenadă, Imn profan), anticipate, prin religiozitate și hieratism grațios
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
-l mai Întreb absolut nimic despre relația lor. Nici măcar n-o să mă mai gîndesc la asta. Subiect Închis definitiv. SCURT CHESTIONAR PENTRU LUKE BRANDON 1. Cum ați descrie relația pe care ați avut-o cu fosta dvs. prietenă, Venetia? a) Idilă pasională, stil Romeo și Julieta b) Relație f. plicticoasă c) Nu mi-a plăcut niciodată tipa d) Făcuse o fixație bolnavă pentru mine 2. În general, preferați numele de fată care Încep cu litera: a) R b) B c) V
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
eclectică. Alături de G. Orleanu, D. Karr (D. Karnabatt), Al. Obedenaru, Mircea Demetriade, atrași - cel puțin programatic - de orientările mai noi din poezie, de I. Catina și Șt. Cruceanu, poeți „proletari”, de idilicul Dem. Moldovanu și de D. Teleor, ironic în Idilele sale față de locurile comune ale genului, mai apăreau A.C. Cuza, Carol Scrob, N. Țincu, Smara, autori de elegii, romanțe, alegorii morale în manieră tradițională. Corneliu Botez, Sc. Orăscu ilustrează influența eminesciană. Rareori, semnează I.L. Caragiale, G. Coșbuc, Al. Macedonski. Se
GENERAŢIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
și informații de istorie, geografie, tehnică, botanică, precum și numeroase articole de cultură generală. Aici s-a publicat literatură puțină și neinteresantă, mai ales nuvele traduse din limba germană și versuri greoaie, compuse de I. Barac. Un articol se ocupă de idilă, făcând istoricul speciei și încercând o definiție. La sfârșitul anului, Rudolf Orghidan își retrage subvenția (prin care va susține în 1838 „Foaie literară” a lui G. Barițiu), iar foaia lui I. Barac e nevoită să-și întrerupă apariția. F.d. a
FOAIA DUMINECII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287040_a_288369]
-
lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de fapt la una din fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]