1,191 matches
-
și temple". Cei mai mulți dintre membrii comunităților online sunt atașați de comunitățile locale din care fac parte și nu intenționează să se retragă din activitățile religioase off-line. Considerate într-un mod echilibrat și complex, comunitățile virtuale religioase sunt departe de imaginea idilică promovată de optimiștii utopici, ce văd în acest tip de formațiuni un model fără limite sau fără probleme de natură socială, care va înlocui comunitățile locale. În acest sens, un studiu desfășurat de Foltz și Foltz (2003) cu privire la modul în
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
spiritul dragostei față de istoria neamului românesc: „Burebista”, „Cum se nasc cântecele de neam”, „Vodă Cuza și sentinela”, „Tețina” etc. * Făt-Frumos Făt-Frumos, revistă de literatură și folclor, apare în 1926, când „departe de vertiginosul colcăit metropolitan”, directorul ei, Leca Morariu, „în idilicul Pavilion II al Spitalului” de la Suceava tresălta la apariția plăpândului nr.1 din primul an al noului Făt bucovinean...” (format 16x23 cm). După ce „redactorul Fătului se descongestiona la 1927 de Junimea literară, Fătul frumos intră în anul III (1928) de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
față de industria rusească. Nu întâmplător, puținele investiții de acest gen din Moldova au fost comasate în problematica zonă a Transnistriei. Și pentru a demonstra amploarea fenomenului, manualul a recurs la descrieri amănunțite, tabele și statistici. Contrazicând propaganda sovietică despre peisajul idilic al satului basarabean, autorul acuza dezastrele ecologice datorate indiferenței guvernanților și exploatării sălbatice a resurselor naturale 90. Ecologismul a fost, în general, o formă de critică a sistemului comunist și de racordare parțială la valorile lumii democrate, fiind încurajat de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sufletului meu, Ultimul cântec, O, ce păcat 68... Pe 19 februarie 1904, în ciclul corespondentelor din capitală Belgiei, pe care le susținea Florian Becescu, apărea în "Cronică" sub titlul Scrisóre din Bruxelles. Universitatea liberă, un articol ce făcea un portret idilic instituției pe care tânărul o frecvență (sau, cum vom vedea mai departe dintr-o seama de mărturii de epocă, ar fi trebuit să o facă). Trecea în revistă organizarea universitară, manieră liberă în care se desfășurau toate activitățile didactice, de la
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
aceste școli: În jurul fiecărui amfiteatru al școlii va fi un parc conținînd, la întîmplare, plantele și arborii țării, mai importanți chiar decît monumentele... Pereții interiori ai școlii vor fi zugrăviți cu figurile regilor-copii și cu tablouri religioase. În acest peisaj idilic, fluierele și flautul înlocuiesc clopotul care anunță schimbarea orelor, în vreme ce lecțiile vor fi transpuse în versuri și muzică... Cărțile, afară de cele clasice, și mai ales tocurile, cerneala și hîrtia vor fi înlăturate; rămîne învățămîntul cu voce tare. În "școlile patriei
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și amorul propriu vor fi excluse, iar sancțiunile vor fi suprimate. Bernardin de Saint-Pierre condamnă cu toată asprimea pedeapsa și bătaia, constatînd că, dintre speciile sensibile, specia umană este singura ai cărei copii ar fi "crescuți în puterea bătăilor". Romanul idilic Paul et Virginie (Paul și Virginia) pe care Bernardin de Saint-Pierre îl publică în anul 1787 se constituie ca o ilustrare a ideilor rousseauiste despre bunătatea și fericirea umană în afara civilizației. Romanul "cuprinde descrieri pitorești ale naturii luxuriante de la tropice
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e un tablou etnografic (nunta la români) transpus în figurație de basm. C. păstrează spiritul autentic național nu numai în suita tradițională a momentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
când senzaționale, când cu ecouri de baladă și basm, nu ajung la acea forță a vieții pe care M. Sadoveanu știa a o transmite prin astfel de figuri. Curgerea melancolică a frazei este însă comună celor doi scriitori. Cu Pâinea, idilicul rural este părăsit. B. dă o istorie aspră, în tonuri sobre, vădind cunoașterea exactă a sufletului țărănesc. Interesantă pentru că a reușit să treacă în gest câte ceva din straturile obscure, realizând aliajul paradoxal dintre o curăție de sfânt și nebunia instinctului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
dieceza sa Însoțit de o așa-zisă bucătăreasă (nemăritată), care Îl servise timp de 21 de ani și la Oradea. Alături de ea Îi aduce și pe cei cinci copii nelegitimi ai acesteia, care vor umple curtea episcopală cu prezența lor idilică și vor da naștere la comentarii, spre stupoarea clerului bănățean. Episcopul Își va continua Însă menajul netulburat. Situații și mai grave se Înregistrează atunci când clericii celibatari Își caută partenere În rândul rudeniilor. Așa face, de exemplu, intransigentul autor al Procanonului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
alt punct de vedere, În pofida faptului că se arată revoltat de comportamentul pe care Îl atribuie românilor În timpul revoluției, Kőváry crede totuși că, În principiu, acești compatrioți ardeleni „Îi simpatizează pe maghiari, iar În vremuri liniștite au sentimente atât de idilice”. Chiar dacă asemenea considerații nu fac decât să dezvăluie prezența altor clișee ale imaginii românilor În percepția maghiară (o imagine idilică a „bunului sălbatic”, a țăranului „autentic”, neafectat de civilizația modernă), se poate reține faptul că istoricul maghiar conștientizează profund caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
crede totuși că, În principiu, acești compatrioți ardeleni „Îi simpatizează pe maghiari, iar În vremuri liniștite au sentimente atât de idilice”. Chiar dacă asemenea considerații nu fac decât să dezvăluie prezența altor clișee ale imaginii românilor În percepția maghiară (o imagine idilică a „bunului sălbatic”, a țăranului „autentic”, neafectat de civilizația modernă), se poate reține faptul că istoricul maghiar conștientizează profund caracterul plurietnic și multicultural al Ardealului. Destinul comun al popoarelor Transilvaniei Îi apare lui Kőváry ca o evidență, pentru că soarta națiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își împânzește pagina cu simboluri și aluzii mitologice sau livrești, explicate într-un Cuvânt înainte: Arcadia, „țară mitică a armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Și acum începe veghea. Lunga noapte a solstițiului în care nu dormi. Antipa umblă prin odaie. Parchetul scârțâie ușor. El pășește în vârful picioarelor. Stinge becul din lustră, aprinde mica instalație din brad. Privește îndelung la Pieter Janssens. În lumina idilică, dar prietenoasă, odaia în care femeia citește îi este la fel de apropiată și familiară ca și odaia în care femeia lui doarme și el gândește și se mișcă 11. Cele cinci fragmente enumerate aici au aceeași caracteristică - toate se constituie într-
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
neîntreruptă, poalele șubei negre veneau în urmă. El vedea. Dar oare primul, cel care nu se vede, cel care nu se vede în tablou, cel care a căzut primul în mlaștină (fiindcă o mlaștină înșelătoare e acolo, nu micul pârâu idilic de la marginea satului) omul din fața celui care chiar acum se prăbușește caraghios ca un clovn căzut în fund în butoiul cu lături, picioarele și mâinile rășchirate, restul în butoi sau, se poate, într-o tobă, așadar primul, adevărata călăuză a
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în ceremonie. Majoritatea așa-ziselor „novele” din Fără titlu, ca și câteva din celelalte volume, aparțin mai mult memorialisticii și biografismului romanțat decât prozei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
nu vor să își lase pământurile smulse de Tănase Scatiu e prezentată în scene de un realism necruțător, provenite și din amintirile scriitorului, participant în 1883, ca ziarist, la anchetarea țăranilor dintr-un sat prahovean răsculat. Astfel construit, romanul asociază idilicul, lirismul cu incisivitatea observației, romantismul idealizant cu realismul brutal. Aliajul artistic contrastant include și o optică ideologică disjunctivă, în viziunea romancierului toată vina pentru soarta țăranilor având-o arendașii; în schimb, boierul, demofil prin definiție, îi este țăranului părinte. Proprie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
amplificate în contextul pregătirilor de război, cu alt conținut și altă desfășurare decât cea prezentă mai târziu la Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. În roman se discută filosofie, se cimentează prietenii, se creionează tablouri idilice și scene mondene. O secvență aventuroasă - trecerea Dunării noaptea, cu lotci, în misiune de recunoaștere - e preludiul contracarării erosului prin tragic. Comăneșteanu, Milescu și maiorul Șonțu participă la atacul asupra redutei Grivița și își pierd viața. Moartea lui Milescu încununează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
studiată monografic. Luate în chip absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii noastre ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
al Premiului „Nichita Stănescu” (1997). În primele volume de versuri, Maci în rouă (1963) și Univers intim (1966), M. exploatează anecdoticul, relatarea frustă, dar și parabolicul. Formula poetică este contaminată de clișeele timpului, conținând totuși în subsidiar un refuz al idilicului. O poezie despre tăcerea pământului cutreierat de fiorii creației, despre duritatea și gravitatea comunicării, despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ basarabean („Poate osul, de-a fost os,/ Avea-n loc de rădăcini/ Inimă de Făt-Frumos/ Îngropată de străini”). În majoritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
Rollinat” sau debutul demenței - în Spre nebunie), amintind oarecum de viziunile lui E. A. Poe. Atmosfera sumbră ar fi trebuit să prindă relief, prin contrast, și cu ajutorul unor scene bucolice, dar acestea nu ies din convențional (În parc) ori dintr-un idilic vag trimițând la G. Coșbuc (Pastel). Poeziile adăugate în volumul Aripi fantastice, mai ales Între umbră și lumină, Fantome, Albastru, Nici sus, nici jos, arată doar o mai bună stăpânire a uneltelor, nu și o sincronizare cu spiritul vremii. Conștient
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
le adapta realităților naționale. A acordat o atenție deosebită reorganizării instituțiilor artistice, precum teatrul și conservatorul, susținând aproape fără rezerve reformele lui Spiru Haret. Membrii societății s-au străduit să impună și în literatură spiritul autohton, considerat dintr-o perspectivă idilică. Anticipând sămănătorismul, teoreticienii societății introduceau între „fond” și „formă”, ca element de legătură, „simțirea”, socotită expresie a spiritualității unui popor. Drept urmare, aprecierea unei opere era tributară unui sentimentalism de nuanță naționalistă, datorită căruia la concursurile literare anuale erau premiate, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
sau strofa temă, plus prima strofă cu versurile în ordine inversă. Strofele următoare dezvoltă ideea din fiecare vers al strofei inițiale și se încheie cu același vers. Exemplu: Glossă de M. Eminescu - madrigalul - specie lirică, de mici proporții, cu conținut idilic sau galant, uneori acompaniat de muzică. Exemplu: Serenadă de C. Pavelescu - rondelul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 13 versuri, grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile șapte și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
facem, Înfrățirea prin literatură, Vechiul nostru naționalism cultural, Ce este „Sămănătorul”, Scriitorii români și învățăturile zilelor din urmă). Colaborează și Ion Sân-Giorgiu (Originile dramei engleze burgheze, Credințe și mafii literare), D. Furtună (Scrisori ale lui Ion Creangă). Contribuie cu poezie idilică și mistică G. Topîrceanu, Aron Cotruș, V. Bogrea, I. U. Soricu, Elena Farago, George Voevidca, Virgil Tempeanu, Dem. Gâlman, Gh. V. Butnaru, Mihail Iorgulescu, Ioan I. Ciorănescu, Al. Iacobescu, N. Vulovici, Teodor Murășanu, H. Frollo, Volbură Poiană-Năsturaș, Ecaterina Pitiș, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
limba franceză. Comentatorii au constatat că începuturile lui S., personalitate care va aduce înnoiri esențiale în analiza versului, stăteau încă sub semnul influenței lui Mihai Eminescu, dar și a lui George Coșbuc în unele compuneri ce evocau, într-o factura idilica, tablourile lumii satului. Și mai semnificativă e prezenta acestor ecouri în lirica să franceză de mai târziu - Orient (1942) - ori în versurile din volumul Amor (1958), scrise în românește și editate în regie proprie, într-o etapă când S. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]