956 matches
-
și ceilalți, atunci când umbra totalitarismului se întinde peste cenușiul depărtărilor. "Dilemateca", anul III, nr. 23, aprilie 2008 Labirintul Joyce Noua traducere a Portretului... lui Joyce* este, în primul rând, o aclimatizare în cultura română a unuia dintre cele mai dificile idiomuri literare ale modernității. Opera lui Joyce este mai mult decât un punct maximal al prozei moderne, e o analiză critică a lumii din perspectiva ficțiunii, un sistem radical inovator de semne, metafore și proiecții ale realului în imaginar. Meritul excepțional
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Durand și Norberto Bobbio sunt autorii pe ale căror explorări Mitchievici își consolidează seria argumentativă ce face posibilă tranziția pe teritoriul culturii române. Aici, rețeaua reperelor se rarefiază, însă se diversifică sub aspectul sensurilor atribuite unui fenomen nou, al cărui idiom straniu cultura română și-l însușește greu. Mihai Zamfir și Matei Călinescu se delimitează primii dintr-o serie de autori interesați, în formule și în intervale temporale diferite, de implicațiile decadentismului și ale sinonimelor sale ideologice. Periodizarea decadentismului, etapă necesară
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a imaginilor. Viața și vremurile pinguinului Apolodor Gellu Naum a scris Cartea cu Apolodor la sfârșitul anilor `50, într-o perioadă în care s-a ocupat mai mult de traduceri, după niște încercări (cu rezultat nefericit) de a concepe, în idiomul realist-socialist, cărți pentru tineretul comunist. Grupul suprarealist de la București, fondat în 1941, după întoarcerea lui Gellu Naum de pe front, îi reunește pentru puțin timp pe Gherasim Luca, Paul Păun, Dolfi Trost și Virgil Teodorescu, deoarece, după 1947, doar Naum și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
limbă scrisă la alta! - primele zeci de pagini ale unui nou roman În limba franceză. (Cum spuneam, Francezii șiRomânii - te acceptă ca scriitor cu drepturi integrale - acces la marile premii, acces la critica largă - cu condiția să te exprimi În „idiomul lui Moliere”!Ă În acel timp, cum spuneam, m-a căutat Țepeneag și Împreună, așteptând vremuri mai clare - nu bănuiam ce apropiate sunt! -, ne-am gândit să Înființăm la Paris o altă Uniune a Scriitorilor Români, pentru că cea din țară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și auto-destructivă, a unei generații care a numărat, cum știm, minți și energii de excepție, urmare a unei Întregiri teritoriale a unei „populații” care a vegetat secole, multe secole sub călcâi străin. Populații ce vorbeau aceeași limbă - de fapt, același idiom, pentru că cei care o vorbeau nu aveau conștiință de sine și nici nu au fost capabili de opere scrise! -, dar istoria lor, a celor trei mari provincii de pe ambii versanți ai Carpaților, urma slugarnic și anonim istoria a trei imperii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împlinirea teritoriului, cu luarea lui În posesie administrativă și armată, fapt Întâmplat extrem de târziu și la date relativ apropiate - 1859, 1918! -, noi am avut revelația unei comunități istorice și nu numai de limbă! Am avut revelația unei origini comune, milenare, idiomul nostru lingvistic, batjocorit nu de puține ori de cei care ne-au stăpânit destinele - Turci, Greci, Unguri sau Ruși! -, s-a adeverit a-și avea originea indiscutabilă În limba unui mare imperiu, al unei mari culturi! Unirea Principatelor și, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
parte din generația de mijloc a scriitorilor actuali (n. 1941), a ajuns la vârstă deplinei maturități și impunându-se în peisajul literar ca una dintre vocile cele mai personale după război. "Cezar Ivănescu scrie Theodor Codreanu și-a creat un idiom poetic inconfundabil, aproape imposibil de imitat, fără riscul epigonismului și a pastișei. Asta explică de ce n-a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asprimi, dar și catifelări dulci-otrăvitoare, mergând până la sugestia scoasă din jumătățile de cuvânt (și aceasta o inovație), ingerințele vag-baroce și de ev mediu baladesc (iar, mai nou, formele concentrate ale orientului), toate au darul nu numai de a marca originalitatea idiomului stilistic, dar și de a descuraja pe imitatori". Analiza poeziei lui Cezar Ivănescu se face în contextul mișcării poetice ambiante, a generațiilor de dinainte și de după debutul său, făcându-se mereu raportări la cadrul general cultural și politic din țară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Transmodernismul pornește, pentru Cezar Ivănescu, "tocmai de la recuperarea Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu a descoperit arheul ființei românești. În termeni eminescieni, Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suficient. Oamenii, chipul lor, limba, sufletul. "Scoasă din funcțiile ei vitale, dezbrăcată de veșmântul grafic latin, limba română, datorită bilingvismului unilateral, a devenit în gura majorității vorbitorilor un ghiveci păsăresc care a atins grotescul în Transnistria, mai intens rusificată, un idiom nici rusesc, nici românesc, ceva de genul acesta: "industria cere feliuri noi de cruzime". De cealaltă parte, românii, experți în prostituție intelectuală și politică, își declină apartenența ori de câte ori se ivește ocazia. Nu și statutul obținut prin mari sacrificii. Azi, limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu-i cazul să-ți propui o abordare a "dicționarului" cu uneltele lingvisticii generale, câtă vreme întregul demers al lui Stati pornește de la o falsificare flagrantă a realității, inventând o limbă "moldovenească" distinctă de limba română (!) și mult apropiată de... idiomurile slave. Stati nici măcar nu-i original: încă de pe la mijlocul secolului XIX, geopolitica țaristă declara (A. Arțimovici, 1863) româna vorbită dincolo de Prut "un dialect apropiat limbii slave". S-au fabricat și atunci "dicționare" în care "sângeros" se traducea prin "sânjvărsatnic", "necesitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
trebuia să mănânce și apoi depărtă pulpele ca să-și arate arătătorul printre buzele vaginului și să arate spre Laur și spre șlițul meu desfăcut, din care nu mai ieșea nimic. Începusem să ne Înțelegem graiurile, de-acum unite Într-un idiom universal și total care spulbera orice limită a comunicării prin minunea mâinilor ei zbătându-se pe rând și Împreună prin aer. Unduia din creștet până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau chipul, mmmmâââî, să nu ne masturbăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
1, 1979, p. 118-121. [185] UNGUREANU, DOINA, Ponderea exercițiilor pentru sinonimie, antonimie și omonimie în programa de limba română pentru străini, PredLRSS, 3, 79-88. [186] VASILIU-NEDELEANU, ADRIANA, Câteva remarci asupra creșterii fonematice și fonetice cu frecvența mare la vorbitorii de idiomuri arabe în momentul dobândirii limbii române, PredLRSS, [1], 55-59. [187] VĂCARU, CORNELIA, Clasificarea morfologică a verbelor. Aspecte ale predării ei la studenții străini, PredLRSS, 2, 145-152. [188] VĂRZARU GH., Resursele stilistice ale antonimiei, în “Limba și literatura română”, 5, nr.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
et lointain), expresiv și îndepărtat, precum și plasarea sa în planul secund al discursului dezvăluie proiecția unei imagini conceptuale difuze, ale cărei ecouri îndepărtate fuzionează la limita unei lumi a irealului, a fantasticului. În mod adițional, sonoritățile chitarei apanaj indisolubil al idiomului muzicii flamenco le recunoaștem în parafoniile prelungite ale acordurilor cu septimă mică, în care amplificarea disonanței se realizează prin plasarea secundei mari la vocile superioare ale complexului sonor. Stridența rezonanțelor astfel rezultate stabilește corespondențe elocvente cu una dintre tehnicile specifice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului de chitară idiom al muzicii flamenco prin excelență. Astfel, în „comentariile” instrumentale recunoaștem simularea tehnicilor de atac specifice acesteia rasqueado și punteado, reprezentând arpegierea sau ciupirea corzilor. În plan interpretativ, acest aspect se va reflecta într-o modalitate de percutare accentuată a atacului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a fost cea care a înflăcărat imaginația compozitorului, generând conceperea acestor veritabile metafore sonore, impregnate de spiritul muzicii andaluze. Alături de La soirée dans Grenade, La Puerta del Vino va atrage aprecierea compozitorului Manuel de Falla, care recunoștea în aceste pagini idiomul unei inspirații spaniole autentice, subliniind deopotrivă forța evocatoare dictată de profeția spiritului de geniu. În plus, el confirmă lipsa utilizării unor „citate” provenite din folclorul spaniol, ceea ce 196 nu împiedică aceste impresii sonore să inspire cu elocvență ținuturile evocate. Cunoașterea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
standardizați" printr-o politică de alfabetizare pe scară mare, sarcină ce-i revenea statului. Argumentarea este puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se îndoiește că revoluția industrială făcea pereche cu căutarea rațională a eficacității, că încuraja "folosirea unui idiom general și neutru pentru a specifica totodată și scopurile și faptele"133, și că acest idiom a corespuns cu formarea limbilor naționale pe care țăranii le ignorau, iar "clericii" (învățații) le disprețuiseră, preferînd latina sau franceza de curte în afara Franței
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se îndoiește că revoluția industrială făcea pereche cu căutarea rațională a eficacității, că încuraja "folosirea unui idiom general și neutru pentru a specifica totodată și scopurile și faptele"133, și că acest idiom a corespuns cu formarea limbilor naționale pe care țăranii le ignorau, iar "clericii" (învățații) le disprețuiseră, preferînd latina sau franceza de curte în afara Franței; că, în sfîrșit, acest drum către o "societate în continuă creștere"134 s-a sprijinit pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
putea înțelege de ce peste tot în Europa, extrema diversitate dialectală se restrînge făcînd loc unei singure limbi principale în fiecare țară. Benedict Anderson pune mecanismul acesta al înlăturării celorlalte graiuri uneori literare pe seama unor medii desconsiderate în care se vorbeau idiomuri sortite dispariției.154 Conform teoriei sale, privilegierea cîtorva dintre limbi a fost generată de exercitarea constrîngerii lor comerciale, fi-nanciare și tehnice atît de către imprimerie cît și de industrie. La sfîrșitul secolului al XV-lea tipografii și-au sporit vînzările creîndu-și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spații ample graiurile franco-provensale încă din 1800. În mod evident, tiparul a făcut mai mult decît statul, pentru a impune franceza. Faptul este încă o dată confirmat de exemplul german. Patrie a tiparului, Germania îi datorează acestuia deosebit de rapida consolidare a idiomului de referință comună. Și tot datorită acestui fapt, burghezia germană, cea universitară în special, se convinge de faptul că în absența statului centralizator nu are altă identitate decît cea a limbii imprimate; faptul constituie și o reacție la cosmopolitismul de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în centrul atenției ideea că un regat de 25 de milioane de locuitori conține "în sînul său, mai mult de 8 milioane de supuși din care doar unii sînt capabili să bîlbîie cîteva cuvinte trunchiate și cîteva fraze dezlînate în idiomul nostru; ceilalți îl ignoră în întregime". Acest fapt era valabil chiar și pentru elemente mai cultivate ale populației, cînd se știe că Academia din Marsilia a trebuit să renunțe la ședințele publice din 1726, fiindcă auditorii nu erau familiarizați cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ai insulei. Mai mult decît atît, autonomia căpătată de către burghezia anglicană nu face decît să-i arate dimensiunea umilinței sale înscrise în dispariția propriei elite și în reculul limbii celtice care, alungată din oraș, se vede redusă la condiția unui idiom țărănesc. În acest context de neputință, se va produce în 1798 mișcarea "irlandezilor uniți" sub conducerea lui Wolfe Tone. Anul 1800 va însemna dispariția completă a Irlandei ca entitate politică; societatea protestantă va prefera în acest caz să-și piardă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este și reflexul celor mai erudiți, din diverse zone, care se străduiesc să îndrepte acestă situație. Cum basca n-a fost niciodată o lim-bă de cultură, fiind, din această cauză, fracționată în multiple graiuri necodificate, erudiții încearcă să inventeze un idiom standard scris, în manieră modernă. Inițiativa va debuta în intervalul 1876-1880 prin apariția revistelor Euskara și Ruskalerria, urmată de tentiva creării unei limbi de stat potențiale, printr-un exercițiu lingvistic aplicat populației ce manifesta tendințe hispanofone. O dată cu întreprinderea de resurecție
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
comunități se servesc de alte mijloace, mai puțin evidente, însă cu scopul de a obține același rezultat: acestea își inventează o istorie și tradiții mai mult sau mai puțin glorioase, dacă nu cumva se forțează să scoată la iveală cine știe ce idiom local căzut în desuetitudine, ca în cazul Aragonului. Uneori se ajunge chiar pînă acolo că anumiți autonomiști exaltați manifestă ambiții imperialiste asupra comunităților ve-cine; este cazul bascilor care au revendicat Navarra, și al intelectualilor Barcelonei care proclamau o Catalanie lărgită
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
șeful Dăsa este lăudat pentru că îi ocrotește pe brahmani (RV, VIU, 46,32). Căsătoriile cu femei autohtone lasă urme în limbă. Sanscrita vedică posedă o serie de foneme, în special consoanele cerebrale, pe care nu le găsim în nici un alt idiom indo-european, nici chiar în iraniană. E foarte verosimil că aceste consoane oglindesc pronunția aborigenilor în efortul lor de a învăța limba stăpânitorilor lor. Tot așa, vocabularul vedic păstrează un mare număr de cuvinte anariene. În plus, anumite mituri sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]