KorAP: Find »[drukola/base=idiot & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...44 >

1,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

ea. Sper că nu l-am ratat. — Nu... e nici un concurs, spun, regăsindu-mi glasul. — Serios ? Kerry arată de parcă i-a căzut cerul În cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici, nu ? Să câștige un concurs idiot. — Ai bătut tot drumul ăsta doar pentru un concurs de costume ? nu mă pot abține să n-o Întreb. — Evident că nu ! Își regăsește expresia obișnuită, de om căruia Îi pute tot. Nev și cu mine tocmai Îi ducem pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
atunci când m-am trezit, mă aștepta o cană de ceai. De cum a deschis laptopul special pentru mine, ca să-mi verific toate horoscoapele de pe internet și m-a ajutat să-l aleg pe cel mai bun. Știe toate amănuntele jenante și idioate despre mine, pe care de obicei fac tot posibilul să le ascund de orice tip atâta timp cât pot... și, cu toate astea, mă iubește. Da, OK, n-a spus că mă iubește. Dar a spus ceva și mai și. Încă Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Dar adevărul e că nu l-a interesat niciodată persoana mea, nu ? Deloc. Tot ce voia era să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua gamă de produse idioate, destinate femeilor. În momentul În care mă lovește brusc revelația, pentru prima oară, o lacrimă Îmi șiroiește pe obraz, urmată la scurt timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nici că tânjesc la tine. Nu Înseamnă absolut nimic. — A. Se lasă tăcerea. Lissy pare complet bulversată. Aha. Am crezut că e... o... Înțelegi. Își drege glasul. C-ai vrut să... — Nu ! A fost doar un vis. Un singur vis idiot. — A. Am Înțeles. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Lissy se uită atent la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
efectiv cu ochii În soare. S-a răzgândit cu doar trei săptămâni Înaintea nunții, dacă-ți vine să crezi așa ceva ! Așa că, Într-o noapte, mami s-a strecurat la el În laborator și a scos din priză toate aparatele alea idioate. Toată munca lui de cercetare a fost complet compromisă ! Vorba ei, „i-a ieșit pe nas lui Emerson !“ — Emerson ? spune Lissy, fixând-o uluită. Te referi cumva la... Emerson Davies ? — Da, la el ! Davies. — La Emerson Davies, care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfâșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă trece iar un val de emoție puternică. De ce naiba Îmi țin promisiunea aia idioată ? Ce, el mi-a ținut mie secretele ? — A fost În Scoția ! zic cu un aer de triumf. Prima dată când ne-am Întâlnit, dupa ziua cu zborul, m-a rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Fiindcă... e chestie de principiu. Dacă le păstrez, Înseamnă că Îi transmit mesajul „Te iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să Însemne „Nu mă obosesc să-ți trimit Înapoi florile idioate, atât de puțin Însemni pentru mine.“ Câteva clipe, rămânem toate trei În tăcere, meditând la spusele ei. Ideea e că, ăsta-i adevărul, sunt niște flori de vis. — Deci, le vreți sau nu ? spune curierul. — Păi... O, Doamne, acum chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atât de rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Da, spun, ridicând din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atât de bine, că prefer să mă ascund la budă decât să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gândesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămân câteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Asta era și ultima mea teorie, spune Lissy pe un ton de scuze. Altă femeie. — Deci amândouă credeți că e vorba de altă femeie ? Mă uit de la una la alta. Dar... de ce ? Deodată, mă simt mică de tot. Și complet idioată. Oare Jack a jucat tot timpul ăsta pe două fronturi ? Oare am fost chiar mai naivă decât am crezut ? — Mi se pare o explicație destul de plauzibilă, spune Jemima ridicând din umeri. Are vreo aventură clandestină cu o tipă din Scoția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
secret. Niciodată, În viața mea. Oricât de neimportant ar părea. Oricât de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată când vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci, În avionul ăla idiot, acum nu m-aș afla În situația asta absolut cretină. Am să devin mută. O enigmă tăcută. Iar atunci când lumea Îmi va pune Întrebări, am să mă mulțumesc să dau doar din cap sau să mâzgălesc un mesaj criptic pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-un gest al mâinii. Nici măcar nu vreau să cunosc un secret atât de important ! Nu voiam decât să-ți aflu micile tale secrete, atât. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc mai bine... așa cum mă cunoști tu pe mine. Dar el nu se Întoarce să mă privească. Portiera grea se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămân singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

că sunt înnebunitor de ocupați. La urma urmei, e vorba doar de afaceri. E doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke, acoperind telefonul cu mâna. Absolut sigură? — Foarte, zic, ridicând posomorâtă din umeri. Dacă e chiar atât de importantă... — E foarte importantă, spune Luke și se uită în ochii mei, brusc foarte serios. Crede‑mă, altfel n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Fulham... domnul John Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de acord, adaug repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de acord, adaug repede. Trebuie doar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
răspunsul. Nu trebuie decât să scriu cartea foarte rapid și să încasez un cec baban - și pe urmă o să pot plăti și cardurile astea și ce mai e și să fiu iar fericită. Ha! N‑am nevoie de nici o extensie idioată de cont. O să încep cât de repede. Chiar în seara asta! Adevărul e că abia aștept să mă apuc de carte. Am atâtea teme importante pe care vreau să le abordez, cum ar fi bogăția și sărăcia, religia comparată... poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sunt conștientă de faptul că toți prietenii lui Lucy îmi aruncă priviri circumspecte. Ce naiba le‑o fi spus la toți? O clipă îmi vine să mă ridic și să plec. Oricum, niciodată n‑am vrut să vin la nunta asta idioată. Am zis că vin doar ca să nu‑i supăr pe Janice și pe Martin. Dar e prea târziu, începe marșul nupțial și Lucy intră. Și trebuie să recunosc, are cea mai mortal de senzațională rochie de mireasă pe care‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind să‑l privesc în ochi. Așa am zis, nu? La Guggenheim! Taximetristul înjură printre dinți și întoarce taxiul, iar eu îi fac semn cu mâna lui Kent, care face gesturi înțelegătoare gen „sărăcul, e idiot, ce să‑i faci?“ Ne îndepărtăm din nou spre nord și, câteva clipe, nu găsesc curajul să mai spun nimic. Dar văd străzile trecând pe lângă mine. 34, 35... E aproape ora trei și ne îndepărtăm tot mai mult de SoHo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
toate, în afară de cel al mamei, pe care l‑am ascultat de zeci de ori. E cel pe care l‑a lăsat probabil imediat ce a primit Daily World. — Fii atentă, zice. E un pic de agitație pe aici în legătură cu un articol idiot din ziare. Nu‑l lua în seamă, Becky. Gândește‑te doar că pe ziarul ăsta o să‑și facă mâine nevoile un milion de câini. Din nu știu ce motiv, mă face să râd de fiecare dată când îl aud. Așa că rămân aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
folie pentru curcan... niște pungi de plastic în care‑și băga ea pernele de grădină... un dispozitiv ciudat ca să‑ți pui... Ia stai așa. Stai doar puțin. Las dispozitivul și iau din nou sacoșele de plastic. O blondă cu tunsoare idioată se uită mândră la mine, dincolo de o cuvertură comprimată, în timp ce balonașul desenat de la gura ei zice „Reducând orice material cu până la 75 la sută, acum am mult mai mult spațiu în dulap!“ Deschid ușa cu grijă și mă duc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase la interviu mai multe dădace, conversând cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată urâțică și rotofeie, pe care o chema Joanne și care continua să locuiască împreună cu mama ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta... că niciodată nu trebuie să spun „îmi pare rău“. Fiona și Susan au râs sonor, în vreme ce Alison a rămas nedumerită, fiind neobișnuită cu umorul Juliei. Atrasă de zgomote, chelnerița cea idioată s-a materializat finalmente lângă masă, cu carnețelul de comenzi pregătit. După plecarea fetei, Julia și-a netezit fusta și și-a așezat coatele pe masă. Oricum, ceea ce am făcut eu a fost să mă distrez într-un fel nevinovat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
șansele vor fi mari, dar cu siguranță ele o să fie mai multe decât dacă nu faceți tratamentul, i-a explicat doctorul. — În cazul ăsta, haideți să ne punem pe treabă! O să-mi fac griji mai încolo în legătură cu bărbată-miu ăsta idiot și încăpățânat. Ooo - la - la - auuuuuutc "Ooo - la - la - auuuuuu" Făcând un pas înapoi ca să-și admire opera, Julia a zâmbit. Holul era cufundat în întuneric. Singura lumină venea de la lumânările parfumate care pâlpâiau câte una pe fiecare treaptă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]