621 matches
-
aflată la treizeci de metri mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca bărcuțele de jucărie Într-o băltoacă, intrând și ieșind. Grădinile și peluzele se așterneau ordonat de-a lungul falezei, Între promenadă și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i păcălești pe oameni ca să accepte idei noi. îEu am fost Vultur-în-Zbor.) îEu am fost Grimus.) Eul. Eul meu. Eu însumi și el, singuri. Eu însumi și eul lui în bolul cel strălucitor. Da, așa a fost. Eu și el ieșind din ființele noastre și intrând în bolul cel strălucitor. E ușor. Tu mă-nghiți pe mine, eu te-nghit pe tine. Mestec, amestec. Vino, amestecă. Creștem laolaltă. Vino. Tu în mine în tine. Gândurile lui. Da, chiar așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; 45Ironic e pământul - visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug cu rădăcina. O luptă e viața și toată firea-i luptă, 50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca părinții mei, urlă comisarul, nu să vii aici și să crezi că ai putea să-ți bați joc de mine! Din biroul Corbului Alb se-auziră în hol doar câteva zgomote, însă nimeni nu-l mai văzu pe infirm ieșind. Nu găsea nicăieri niciun sprijin pentru bacha adus de Nazir. Minorul afgan n-avea acte, n- avea haine, nici bani și vorbea un dialect imposibil. Dezbrăcat, era piele și os, arăta ca un puști de cel mult șase ani, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o vadă nimeni. Au fost ridicate niște ziduri înalte, iar cenușa a fost cărată înlăuntrul lor, împărțită pe celule. După câtva timp, aceste ziduri au început să se clatine, însă, și să se surpe. Cenușa înflorea mai departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cum că Liza, care juca rolul Moth, stătuse mai mult prin cabina de probă a băieților decât în cea care-i fusese alocată în comun cu Tabitha. Au spus cu toții că stătuseră acolo în timpul pauzei și nimeni nu-i văzuse ieșind. Totuși, după cum tindeau mai toți să remarce, trapa către scara lui Iacob era foarte aproape de ușa cabinei lor și le-ar fi fost destul de ușor să se strecoare afară. O altă serie de suspiciuni era legată de Violet. Bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
contrariată. Fiica mea mi s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau două imperii, unul îmbătat de triumf, celălalt încăpățânându-se să nu moară. Pe străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate în legătură cu această fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și alte elemente care mi-au întărit presupunerile: Maddalena trăise vreme îndelungată într-o mânăstire. În cursul unei vizite, cardinalul o remarcase și, la sfârșitul zilei, când trebuise să plece, o luase pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase. În toți cei cincisprezece ani ai lui nu mai văzuse pe nimeni care să se comporte așa. Până acum câteva zile, toți oamenii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e tot, altceva nu-mi amintesc să se fi Întâmplat. M-a scos din sărite cu frământările lui interioare vizavi de destinul Centrului, e adevărat, dar nu omori un om pentru atâta lucru. - Dar pentru faptul că surprinzi pe cineva ieșind dintr-o Încăpere unde n-are ce căuta și unde n-are nici dreptul să intre, da. Iar dacă acel cineva nu pare dispus să țină pentru el ce-a văzut, nici chiar sub amenințare... În altă ordine de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De aici decurge importanța capitală a miturilor în toate religiile premozaice, pentru că miturile povestesc despre gestele zeilor, iar aceste geste slujesc drept modele exemplare tuturor activităților omenești. În măsura în care îi imită pe zei, omul religios trăiește în Timpul originii, adică Timpul mitic, "ieșind" din durata profană pentru a se întoarce într-un Timp "imobil", "veșnic". Deoarece miturile alcătuiesc pentru el "povestea sfîntă", omul religios din societățile primitive nu trebuie nicidecum să le uite: reactualizând miturile, el se apropie de zei și ia parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultim dachshund ne-a Însoțit În exil și, În 1930, Într-o suburbie a Pragăi (unde mama mea văduvă și-a petrecut ultimii ani de viață, trăind dintr-o mică pensie acordată de Guvernul ceh), mai putea fi Încă văzut ieșind, Împotriva voinței lui, la plimbare cu stăpâna, Împleticindu-se mult În urma ei și gâfâind, Îngrozitor de bătrân și furios pe botnița cehească de sârmă - un câine emigrant Într-o haină peticită care nu i se potrivea. În ultimii doi ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am avut imaginea curvei ieșind, în înserare, în oraș. Mergeam și eu tot așa, strecurându-mă parcă printre imense coloane, căutând o ieșire, o poartă pe sub care să mă preling, precum cândva curva din R. încerca să treacă liberă, să se piardă în dusul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i se painjiniră și el căzu ca mort în iarba pajiștei. El se trezi pe când mijea de ziuă. Când colo - iepele nicăieri. El își credea capul pus în țeapă, când vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șapte iepe alungate de un roi nemărginit de țânțari și un glas subțire-i zise: "Mi-ai făcut un bine, ți L-am făcut și eu". Când se întoarse cu caii, baba începu să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mine la investigație, dacă i-am pus să-i urmărească a fost ca să le dau o ocupație, nimic mai mult, Vreți să spuneți că vă aflați aici datorită unei coincidențe, Exact, treceam din întâmplare pe stradă și v-am văzut ieșind, E greu de crezut că întâmplarea pur și simplu v-a adus pe strada unde locuiesc, Spuneți-i cum vreți, În orice caz, a fost vorba, dacă preferați s-o numesc așa, de o întâmplare fericită, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk, care urmări direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spus foarte puține sau deloc. Ceasul la care ne putem vedea îl știi, așa că acum e bine să mergi la odihnă, iar la ora știută vom porni la treabă. Noapte bună, fiule. Noapte bună, sfințite - am răspuns eu fără vlagă, ieșind. Am coborât în grădinița din fața chiliilor, de unde aveam vedere asupra ferestrei Zânei. Dincolo de geam, întunericul, însă, era stăpân ca de când lumea... În acea noapte, asupra mea s-a abătut somn greu, cu un vis chinuitor... ... Parcă mă întorceam din plimbarea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta e biblioteca, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mei, iar Runa s-a mai Îmbunat. Apa asta atât de sărată nu putea decât să facă bine rănii lui Enkim, așa că a spălat-o Îndelung. Pe urmă ne-am pregătit de plecare. Malul se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus, după cum spusese Moru. Am căutat niște mâl galben ca să Îmbrăcăm pășitorul lui Enkim, apoi l-am pus În culcuș și am luat-o prin nisip, spre Apus. Am Întrebat-o pe Runa dacă nu era mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
timpuriu, având toate înlesnirile muntelui (lemne de foc, apă, izvoare sărate, livezi de fân, pometuri), dar fără asprimea climei. De aceea pădurile au pierit aici de mult, iar în locul lor sunt semănături și livezi”. (Simion Mehedinți) Depresiunea Colinară a Transilvaniei “Ieșind din Ardeal pe poarta cea mare a Someșului, vedem altfel de dealuri. Nu mai sunt la fel cu cele născute din păturile moi ale podișului ardelean (vechi fund de mare), ci au și sâmburi de pietre tari, ca cele din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
puțin mă adormise: îmi provocase o paralizie, din care poate că nu mi-aș fi revenit niciodată dacă n-ar fi fost acea bătaie în ușă; dacă n-ar fi apărut Fiona pentru a lăsa filmul să curgă mai departe ieșind din stop-cadru... Kenneth spuse: — Nu tot ce zboară se mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
salonul de expunere, și-a luat camera și a urcat repede sus în sala de consiliu, care avea o vedere bună spre parcare și curtea din față. Din fericire, erau pustii. Îngenunchie ca să nu fie văzut și, doar cu obiectivul ieșind peste pervazul ferestrei, transfocă pe cei doi bărbați în timp ce discutau și își strângeau mâinile lângă BMW-ul roșu al lui Mark. Munca la capodopera lui începuse deja. 1990 — Baza de la Qalat Saleh, spuse Graham, conținea douăsprezece hangare subterane de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
negocierile au început printre acuzații de programe ascunse pe de o parte și reglementări exagerate pe de alta. Fără a-și deslipi măcar o singură dată privirea de pe fâșia de nisip argintiu, îi auzi pe americani închizând nervoși cazul și ieșind. Îl auzi pe Hussein mormăind și plângându-se că „Tipii ăștia trebuie să se caute la cap. Tocmai au ratat ocazia de a se îmbogăți“. Mark nu răspunse. Era singura persoană din încăpere care nu se înfuriase. Banii i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În regulă. — Zici? — Da, sigur. Asta-a fost. — Nu-mi place treaba asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]