1,048 matches
-
pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. 5. Neprihănirea va fi brîul coapselor Sale, și credincioșia brîul mijlocului Său. 6. Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate, vor fi împreună și le va mîna un copilaș; 7. vaca și ursoaica vor paște la un loc, și puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul, 8. pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voi, și zice: "Ce să fac pentru fiul meu?" 3. De acolo vei merge mai departe și vei ajunge la stejarul din Tabor unde vei fi întîmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, și ducînd unul trei iezi, altul trei turte de pîine, iar altul un burduf cu vin. 4. Ei te vor întreba de sănătate, și-ți vor da două pîini, pe care le vei lua din mîna lor. 5. După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
19. Saul a trimis niște oameni la Isai, să-i spună: "Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile." 20. Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîine, cu un burduf cu vin și cu un ied, și a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21. David a ajuns la Saul, și s-a înfățișat înaintea lui, i-a plăcut mult lui Saul, și a fost pus să-i poarte armele. 22. Saul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște iezi pe câmp, În voia lor cea bună. Secvențe din copilărie se amestecau cu altele, aducând cu ele mereu alte locuri și alte amintiri. Chipul babulei Tatiana se suprapunea cu chipul bătrânei Bertha, pe care o Întâlnise În Țara Sfântă. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum oaspetele ei, urmat de toți ceilalți, se apropie de graniță și se topește-n depărtare. În pântecul ei, rotund ca un dovleac pătrat, plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă lume... Mașa tresări: behăitul bătrânei Evlampia vestea vremea amiezii. 12 august - 20 octombrie 2005, Iași FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Masa si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adevărat un ospăț demn de un rege. Felul principal de mâncare era maruziya: carne de oaie pregătită cu puțină miere, coriandru, amidon, migdale, pere, cât și cu nuci verzi, care erau chiar de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea. 10. Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! 11. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
duc aiurea ca să cate ce n-am găsit în lume eu. ochiul meu ochiul meu albastru pur ți-a căzut pe verticală, nu te mai feri de el, prea frumoasă domnișoară. peste țâța ta cea dulce se așează ca un ied și ar vrea ca să se culce să viseze numai mied. parcă nu mai am vedere, mi-a furat-o sânul tău, s-a întins o noapte sură peste ochișorul meu. tot visând la mere coapte, ochiul meu lacom din fire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns de limpezi ca să le audă toată lumea: „Ce-ai pățit tu, mă, iedule? De ce n-ai fost tu cuminte? Ce-ai cătat tu pe drum să dea căruța peste tine?”. Dracul nu se Întorcea din nesimțirea În care se afla, așa că omul Îl luă la spinare, Îl cără cu trudă În ogradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înainte, fără să-și găsească, nici de data asta, sfârșitul. Un vuiet străbătu văzduhul Încremenit, toate Începură să miște, iar cerul se desfăcu În lumină și În Întuneric. Între timp și În noaptea care urmă, nea Mitu a descornăcit blana iedului, murmurând numai el știa ce. Iară vorbele sale nu fură de nimeni auzite. * * * Chiar nu mă așteptam să Îmi vină așa de repede cheful să-ți scriu. Mă gândesc că m-am izbit prea din scurt de melancoliile mele plângăcioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu draci care intrase În sat În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu vorbe bune și duioase, ca pe un ied neastâmpărat ce se nimerise, În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune la genunchi și nu putea merge de unul singur. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu vorbe bune și duioase, ca pe un ied neastâmpărat ce se nimerise, În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune la genunchi și nu putea merge de unul singur. Așa că se ținea de umerii binefăcătorului său și-l Însoțea peste tot, ferindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
genunchi și nu putea merge de unul singur. Așa că se ținea de umerii binefăcătorului său și-l Însoțea peste tot, ferindu-l, recunoscător, de rele. Nea Mitu nu se număra printre cei cărora le era dat să-l vadă pe Ied. Însă mulți aproape că Îl convinseseră că el aievea umbla cu un drac atârnat de umeri. Chiar vorbea cu el, Însă nu auzea ce-i spunea acela. Iedul se arăta pașnic, nu făcea rele nicidecum, din când În când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se număra printre cei cărora le era dat să-l vadă pe Ied. Însă mulți aproape că Îl convinseseră că el aievea umbla cu un drac atârnat de umeri. Chiar vorbea cu el, Însă nu auzea ce-i spunea acela. Iedul se arăta pașnic, nu făcea rele nicidecum, din când În când i se Întâmpla să-și râdă de prostia câte unuia, dar Își lua repede seama și se Întorcea la Îndeletnicirea lui pe care o respecta ca pe un canon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i se Întâmpla să-și râdă de prostia câte unuia, dar Își lua repede seama și se Întorcea la Îndeletnicirea lui pe care o respecta ca pe un canon: să aibă grijă de omul care se purtase bine cu el. Iedul se ferise să se Îmbete ori măcar să bea. Acuma arăta, și el, ca un diavol la locul lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, nu mai atârna În țărână, ci se legăna de colo-colo, Împungând aerul după cum se străduia Iedul să țină drumul drept; ochii - nu se știa cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și el, apucă un fir de buruiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și el, apucă un fir de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i se Întâmplau și cumva toropit de o lene mângâietoare. Nea Mitu vorbi primul. „E aicea, nu?” Întrebă, arătând spre buruienile din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altă vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe mine; nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo, trântit În buruieni. Nea Mitu Păcătosul se ridică dintr-odată și Iedul chiar avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo, trântit În buruieni. Nea Mitu Păcătosul se ridică dintr-odată și Iedul chiar avu timp să-l apuce de umăr și să se salte la rândul său. „Uite, ce să fac”, zise moșul, „mă duc În Baltă, că am alea două pogoane de porumb și-am auzit c-au dat mistreții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mănânc eu mămăligă la iarnă. Ar trebui și primăria să facă ceva. M-am odihnit destul: hai că mă duc și eu, să văd ce stricăciuni mi-au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca un sfredel, batjocoritor, către Cap de Șobolan, care rămăsese așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și bate joc de mine?” - și-i arătă fața de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu fuseseră crezute. Mitu Păcătosul și Necredinciosul se Întoarse către el cu tot cu Ied, Îl cercetă cu luare-aminte, clătină din cap cu bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]