1,015 matches
-
imprudenții ce pătrundeau În ele, pentru ca nimeni să nu-i mai vadă vreodată. Ne-am oprit În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o pasăre care dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
auzit atât de multe despre locul ăsta, că priveliștea îmi este deja familiară. Jehol este, într-o mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții, se ducea să se ușureze. Își alesese un loc lângă gardul Înalt și plin de fire uscate de iederă al ambasadei. Și acolo stătea drept și demn, cu privirea albastră și ascuțită proptită În betonul gardului. Cei care Îl vedeau - și erau mulți - nu se uitau la el ca la un fitecine care-și deșartă bășica, ci ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă amănunte neglijabile cum ar fi ușurarea În public. Nu știu dacă Înțelegi: lumea domnule, Îl respecta și când Își scotea tulumba și uda la rădăcină butucii uscați de iederă. Este cel mai demn om pe care l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine lângă mine și Începe să-mi vorbească oarecum Îngrijorat, dar și cu ușurarea celui ce tocmai izbutise să se ferească de un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei nedeslușite Întâmplări. Privit de departe, nesfârșitul gard Înalt ce Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză, un salon mare, două bucătării (una de iarnă și alta de vară) și un chiosc superb din lemn, acoperit cu iederă. *** Între timp, mirii străbăteau lumea, dar Richard se gândea mereu la conacul lui frumos. Lotti era acum pentru el unica familie. Cu ea avea să-și împodobească reședința lui de la țară, conacul acela tipic englezesc pe care-l îndrăgea nespus
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
secolul al XVI-lea, cu motive florale și zoomorfe. Relieful plat al mobilierului din timpul lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș de concepție geometrică este înlocuit în acest secol cu sculptură mai accentuată caracterizată prin vreji cu frunză de iederă și fructe de rodii șerpuind în jurul păsărilor. Și vița de vie apare în sculptura bisericească de pe catapetesme și icoanele împărătești, ca element decorativ. Frunzele și mlădițele împodobesc marginile icoanelor și ale bolților bisericilor, cât și icoana în sine, închipuindu-L
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
copacii au cules toată culoarea din soare. Sălciile sunt frumoase, dar toamna nu se colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mică intenție să intre în casă și să se prezinte. Avea nevoie de haine sau cel puțin de un gen de acoperământ oarecare. Se uită în jur după un veșmânt temporar și în cele din urmă se opri la niște iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva nu știa în mod cert care era semnificația stiharelor. Parohul putea să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa sacristiei și încercă să intre. Era încuiată. Eva rămase așa, tremurând, și încercă să gândească. în cele din urmă ieși din lăcașul sfânt și stătu în bătaia soarelui, încercând să se încălzească. în cancelaria de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
jur. Locul degaja un aer de paragină și o stivă de sticle goale aruncate într-un colț - sticle de whisky și gin - părea să indice faptul că părintele putea să fie și neînsurat. Strângând încă la trupul ei firele de iederă, Eva traversă curtea și se apropie de ușă - adică, evident, de ușa bucătăriei - și ciocăni. Nu-i răspunse nimeni. Se duse până la fereastră și se uită înăuntru. Bucătăria era mare, vizibil neîngrijită și avea toate semnele caracteristice existenței unui burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
venind spre ea. — O, Doamne! murmură Eva și puse repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe coridorul spre bucătărie îi trecu prin cap că lăsase iedera acolo, în biroul preotului. Se auziră pași pe coridor. Eva se uită înnebunită în jur, se hotărî că nu-i cazul să iasă în curte și urcă treptele de piatră până la primul etaj al casei. Acolo se opri și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
față, ale cărui mâini erau legate la spate, o femeie cu chipul pictat și cu un cuțit în mâini, limbajul auzit... Părintele St John Froude deschise sticla și era gata să-și toarne în pahar, câmd privirea îi căzu pe iedera lăsată de Eva pe scaun. Lăsă repede sticla jos și rămase cu ochii ațintiți pe frunze. Iată un alt mister venit să-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul din biroul lui? Știa sigur că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-și toarne în pahar, câmd privirea îi căzu pe iedera lăsată de Eva pe scaun. Lăsă repede sticla jos și rămase cu ochii ațintiți pe frunze. Iată un alt mister venit să-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul din biroul lui? Știa sigur că nu era aici atunci când plecase de-acasă. Apucă mănunchiul de iederă cu mare grijă și îl puse pe birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
jos și rămase cu ochii ațintiți pe frunze. Iată un alt mister venit să-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul din biroul lui? Știa sigur că nu era aici atunci când plecase de-acasă. Apucă mănunchiul de iederă cu mare grijă și îl puse pe birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște tot mai accentuat. Cu lumea din jur se petrecea ceva, iar el nu putea să înțeleagă ce. Și ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se repezi la parter și năvăli în biroul lui. Avea să-l sune din nou pe Henry. Dacă nu era la Tehnic, atunci trebuia să fie acasă. Se duse până lângă birou și era gata să ridice receptorul, când văzu iedera. O, Doamne! Uitase cu totul de iedera asta și o lăsase într-un loc în care preotul nu avea cum să n-o vadă. Era îngrozitor, îngrozitor de rușinos! Eva formă numărul de pe Parkview Avenue, nr. 34, și așteptă. La celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
biroul lui. Avea să-l sune din nou pe Henry. Dacă nu era la Tehnic, atunci trebuia să fie acasă. Se duse până lângă birou și era gata să ridice receptorul, când văzu iedera. O, Doamne! Uitase cu totul de iedera asta și o lăsase într-un loc în care preotul nu avea cum să n-o vadă. Era îngrozitor, îngrozitor de rușinos! Eva formă numărul de pe Parkview Avenue, nr. 34, și așteptă. La celălalt capăt al firului nu-i răspunse nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
haină pe mine și... o, Doamne! Părintele paroh urca pe cărarea spre terasă. — V-am ruga să ne dați adresa, dacă se poate. Nu mai pot vorbi, zise Eva și puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vreun ritual obscen îvreo liturghie neagră, cum îi trecuse mai întâi prin minte). Pe când se întorcea spre casa parohială, observă bucuros că deasupra de Eel Stretch cerul era gol și că prezervativele dispăruseră. Așa se întâmplase, de altfel, și cu iedera de pe masa lui de lucru. Preotul se uită cu strângere de inimă la spațiul unde fusese mănunchiul verde și se mai întremă cu niște whisky. Ar fi putut să jure că atunci când plecase, acolo fuseseră niște fire de iederă. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu iedera de pe masa lui de lucru. Preotul se uită cu strângere de inimă la spațiul unde fusese mănunchiul verde și se mai întremă cu niște whisky. Ar fi putut să jure că atunci când plecase, acolo fuseseră niște fire de iederă. în momentul în care termină ce-i mai rămăsese în sticla de whisky, mintea i se umplu cu cele mai stranii halucinații. Casa parohială devenise ciudat de zgomotoasă. Pe casa scărilor se auzeau scârțâituri stranii, iar de la etajul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Zhong-nan-hai, cu iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La capătul grădinii e o arcadă din piatră, acoperită cu iederă. Pe sub iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina Nemișcării este protejată de Grădina Recoltei, dar separată de ea. În ochii publicului, trăim împreună. Însă cărarea de la locuința lui la a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La capătul grădinii e o arcadă din piatră, acoperită cu iederă. Pe sub iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina Nemișcării este protejată de Grădina Recoltei, dar separată de ea. În ochii publicului, trăim împreună. Însă cărarea de la locuința lui la a mea e nefolosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx. În picioare, în mijlocul salonului mare împodobit cu ghirlande de brad, iederă și garoafe roșii, îmbrăcat după moda europeană, destul de subțirică, chiar sărăcuță după gustul bucureștenilor, consulul primea urările boierilor care veniseră însoțiți de neveste, de fii și de fiice. În toate sfeșnicele ardeau lumânări albe, înalte și groase, comandate de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]