1,060 matches
-
revendicare este retrocedarea proprietăților - așa-zise ale bisericilor maghiare. În realitate, proprietățile bisericilor maghiare din Transilvania au aparținut așa-numitului STATUS ROMANO-CATOLIC, o instituție creată în secolul al XVI-lea. În a doua parte a secolului al XVIII-lea, Ordinul Iezuiților a fost desființat și proprietățile sale au fost preluate de statul austriac. În 1861, proprietățile austriece au revenit statului maghiar. S-a înființat un comitet catolic maghiar în Transilvania pentru preluarea acestor proprietăți. Comitetul a înaintat Guvernului și Parlamentului de la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la 10 din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o ilustrare fidelă în următorul fragment, în care iezuitul laudă binefacerile cazuisticii: Dar, fără să ne îndepărtăm de subiectul nostru, ascultă și pasajul următor luat din paterul Gaspard Hurtado, De sub. pecc. diff., 9, citat de Diana, p. 5, tr. 14, r. 99 este unul din cei douăzeci și patru pateri ai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spontan exclamația finală a naratorului drept ironică. Ceea ce se știe despre integritatea sa morală intră în conflict cu admirația pe care o exprimă față de o decizie cazuistică atât de puțin demnă de admirație, ținând cont de principiile eticii creștine. Cum iezuitul nu are acces decât la interpretarea neironică, dialogul poate continua, însă publicul este luat martor la caracterul scandalos al opiniilor susținute. Dacă naratorul-"locutor" nu ar recurge la ironie, el ar trebui să-și asume spusele și deci să-l
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dacă naratorul-"locutor" nu ar recurge la ironie, el ar trebui să-și asume spusele și deci să-l contrazică violent pe interlocutor, punând astfel capăt acestor întâlniri fictive. Folosirea ironiei permite deci în același timp: menținerea cooperării conversaționale cu iezuitul, cooperare necesară pentru a-l face să vorbească; marcarea unei distanțe față de cazuistică; valorizarea naratorului (capabil să facă apel la ironie); devalorizarea iezuitului (prea naiv și / sau prea corupt pentru a percepe divergența dintre "enun-țător" și "locutor"). Orice teorie a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
punând astfel capăt acestor întâlniri fictive. Folosirea ironiei permite deci în același timp: menținerea cooperării conversaționale cu iezuitul, cooperare necesară pentru a-l face să vorbească; marcarea unei distanțe față de cazuistică; valorizarea naratorului (capabil să facă apel la ironie); devalorizarea iezuitului (prea naiv și / sau prea corupt pentru a percepe divergența dintre "enun-țător" și "locutor"). Orice teorie a ironiei trebuie să explice de ce enunțul ironic este exprimat în mod direct (nu este un citat), fără ca acest lucru să însemne că este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar putea trece neobservată. Singurul verb cu adevărat neutru ar fi a spune. Când Pascal scrie în Provincialii: Adăugați apoi că Tannereus declară că este o simonie de drept pozitiv..., el folosește două verbe fără scop evaluativ. Însă când spune iezuitului: Tannereus spune același lucru... cu toate că mărturisește că sfântul Thomas este împotrivă, prin folosirea verbului a mărturisi se constrânge implicit și interpretarea. De fapt, acest verb presupune ca fiind adevărată propoziția care urmează: Tannereus, cel în cauză, el însuși este cel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a constat mai mult în a le spori devotamentul față de Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de a le îndepărta de Biserică. Astfel se arată și perspectiva pe care o imaginase Napoleon: "Vreau să formez o corporație, nu de iezuiți care să-și aibă suveranul la Roma, ci de iezuiți care zicea el să nu aibă altă avuție decît aceea de a fi utili, și nici alt interes decît cel public"200. Totodată politica conducătorilor urmărea să ofere claselor educate
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de a le îndepărta de Biserică. Astfel se arată și perspectiva pe care o imaginase Napoleon: "Vreau să formez o corporație, nu de iezuiți care să-și aibă suveranul la Roma, ci de iezuiți care zicea el să nu aibă altă avuție decît aceea de a fi utili, și nici alt interes decît cel public"200. Totodată politica conducătorilor urmărea să ofere claselor educate distracții și motive de mîn-drie culturală națională și modernă în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
De Soto care se găsea în fruntea unei expediții de 600 de oameni. Pentru ca pieile roșii să nu afle de moartea sa, a fost azvârlit noaptea în fluviu ce ar fi putut să-i poarte numele. Mai târziu, în 1673, iezuitul Marquette și comerciantul Joliot, au explorat partea superioară a fluviului. În 1681, Cavalier de la Salle a explorat partea sa inferioară, până la vărsarea sa în golful Mexic, reclamând pentru Ludovic al XIV-lea malul drept din josul fluviului, denumindu-l statul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
nume sub care va fi cunoscut în literatura scandinavă timp de secole. După descoperirea oficială a Americii de către Cristofor Columb pe 12 octombrie 1492, spaniolul Fernand Cortez pleacă să cucerească Mexicul în 1518, urmat de îndată de către misionarii franciscani și iezuiți care s-au stabilit în această țară pentru a converti la creștinism populația indigenă, dar și pentru a produce vinul necesar slujbelor religioase. Alungați din Mexic în anul 1767, misionarii spanioli au emigrat apoi în sudul Californiei. În anul 1769
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
efect efervescent natural a devenit treptat gri, apoi alb. În sfârșit, pentru că legendarul Dom Pérignon se naște mult mai târziu. Pierre Pérignon se naște în ianuarie 1638, la Sainte Menhould, în Argonne, la hotarele regiunii Champagne. Urmează studii religioase la iezuiți, iar din 1657 se stabilește în ordinul călugărilor benedictini; după câțiva ani petrecuți aici părăsește mânăstirea Saint-Vanne din Verdun pentru a intra, în mai 1668, în abația benedictină din Hautvillers, unde viețuiau la vremea respectivă douăzeci de călugări. La vârsta
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aduce o prețioasă mărturie asupra excepționalei bogății a gîndirii din "secolul luminilor" și asupra numeroaselor controverse dintre "filosofi" și adversarii lor. Din această masă de publicații, cu o existență adesea efemeră, se disting Mémoires de Trévoux (1701-1762), organ inspirat de iezuiți, Les Nouvelles ecclésiastiques (1728-1803) de tendință jansenistă, mai mult sau mai puțin clandestine; Le Pour et Contre a abatelui Prévost, autorul lui Manon (1733-1740); Journal encyclopédique al lui Pierre Rousseau, apărut la Liège, dar difuzat peste tot în Franța (1756-1793
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
nou exilul la Savona. Revenirea papei la Roma avea să aibă loc abia după ce Napoleon pierduse întreaga Italie. Papa avea să-și încheie pontificatul în 1823, la 8 ani după căderea lui Napoleon, nu înainte însă de a restabili ordinul Iezuiților (desființat în 1773) și de a emite o bulă papală în care condamnă Francmasoneria ca organizație secretă ce începuse să acționeze pe teritoriul Italiei sub numele de Carbonari. Urmașii lui Piu al VII-lea au fost Leon al XIIlea, Piu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
avea doar statut de confesiune tolerată. Este al doilea moment important când se realizează maghiarizarea forțată, întrucât mulți români de seamă au fost nevoiți să treacă la calvinism. În 160 situația creată în Ardeal ajunge să stârnească interesul unor călugări iezuiți, care în dorința de a stopa expansiunea calvină, cer împăratului austriac Leopald I să acorde drepturi politice românilor, dacă aceștia acceptă condiția de a trece la catolicism. Mitropolitul Teofil al Ardealului acceptă oferta împărătească cu gândul de a-și scăpa
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au beneficiat de aceste traduceri. Umanismul a exercitat cea mai mare influență în domeniul educației și învățămîntului. Urmînd exemplul umaniștilor, protestanții acordară o atenție specială studiilor, dezvoltînd peste tot școli latine și academii. Catolicii Contrareformei îi vor imita, mai ales iezuiții, care vor extinde o întreagă rețea de colegii în Europa catolică, începînd din 1550. Este semnificativ faptul că în opera prințului umaniștilor, Erasmus (1469-1536), cel mai mare succes nu l-au avut nici lucrările biblice, nici tratatele morale (cu toate că erau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Contrareforma, dezvoltîndu-se, va folosi de asemenea cartea ca instrument de propagandă. Principalele centre de difuzare erau Paris, Louvain, Köln, Ingolstadt, toate orașe universitare. Cea mai reprezentativă figură a acestei mișcări a fost iezuitul Pierre Canisius, care a avut o influență considerabilă în lumea germanică; editările, traducerile și adaptările lucrărilor sale se multiplicară, iar micul său catehism (1558) a fost publicat de mai mult de 400 de ori într-un secol. VI. Oamenii și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Evoluția editării europene 1. Germania. Marile centre tipografice ale epocii precedente intră în declin; principalele trei centre rămîn Köln, Frankfurt și Leipzig. În Köln, numai în secolul al XVII-lea erau 75 de nume de tipografi; cu universitatea, colegiul de iezuiți, refugiații din Provinciile Unite și din regiunile protestante ale Germaniei, acest oraș a devenit un mare centru editorial al Contrareformei. Dar traficul cu carte a cunoscut cea mai mare intensitate la Frankfurt, unde în cursul anilor 1560-1570 tîrgurile atrăgeau librari
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-i pătrunzi și spiritul. Această ilustrație se vrea alegorică și morală; nu este vorba numai despre decorarea unui text, ci și despre o demonstrație recurgînd la simbol pentru a convinge. Alegoriile sînt chiar codificate într-un fel de dicționar, Iconologia iezuitului Ripa (Roma, 1539), adesea reeditat și tradus; aflăm de aici cum se reprezintă toate abstracțiile, de la dragostea profană pînă la adevăr. Această preocupare de a convinge explică de ce multe cărți nu au decît o singură ilustrație la început: titlul gravat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
exemplul cel mai cunoscut, dar este departe de a constitui un fenomen izolat; să ne gîndim de exemplu la Universal Lexikon (1732-1750) al lui Zedler apărut la Leipzig. Sfîrșitul secolului este marcat de mari schimbări în domeniul păstrării cărților. Suprimarea iezuiților provoacă împrăștierea bibliotecilor lor bogate. În Austria, Joseph al II-lea închide mănăstirile pe care le consideră inutile; bibliotecile lor o îmbogățesc pe cea din Viena și servesc drept instituții de învățămînt. În Franța, Revoluția, care suprimă mănăstirile și confiscă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Rozariului, alături de care sunt statuile Sfintei Ecaterina din Siena și a Sfântului Dominic. Una dintre cele mai frumoase clădiri din Macau a fost Biserica Sf. Pavel, din care se mai păstrează azi doar fațada și scările până la ea. Construită de iezuiți la începutul secolului al XVII-lea, în 1762 a fost transformată în cazarmă. Ulterior în 1835 biserica a ars, nemaifiind reconstruită. Fațada bisericii Sf. Pavel, plină de basoreliefuri și statui, intens fotografiată de turiștii din întreaga lume, este o operă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
list, în care se sa crificau tinerii pretendenți și se derulau amanții Marinei. Era îmbrăcată și machiată pe scenă. Marina reprezenta summum-ul unei socie tăți occidentale decadente. O scenă absolut felli niană. În urmă toarea, confruntarea cu înaltul prelat iezuit Rangoni se termina pentru Viorica într-o secvență de exorcism, dificil de exe cutat. Duetul cu Dmitri era luminat de luna halucina torie și era con dus cu măiestrie de mezzosoprană. Marina conducea istoria până la a-l domina și poseda
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și obiceiuri străine, clasele superioare comparau ceea ce vedeau în Rusia cu ceea ce știau despre legile și administrația din străinătate, căutând în ele modele”, remarcă Haxthausen (1847, vol. I, VII). Tinerii nobili beneficiaseră de o educație dată de preceptori francezi (călugări iezuiți sau nobili fugiți în urma Revoluției franceză), de lungi sejururi în diferitele țări europene, în special Franța, unii participând chiar la războaiele napoleoniene. Deși cultivați, „ei au sfârșit prin a cunoaște tot, cu excepția esențialului: realitățile vieții rusești, necesitățile istorice ce modelaseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]