5,888 matches
-
când bancnota este luminată din partea opusă privitorului. Hârtiile de 50 și 100 de lei au elemente de siguranță destinate publicului mai numeroase decât în cazul cupiurilor cu valoare mică (filigran, fereastră transparentă față/verso, cerneală care își schimbă culoarea în funcție de iluminare, bancnota de 100 de lei având și o imagine latentă). Pe cupiul de 500 de lei, ce nu are corespondent în actuala structură de bancnote, este tipărit portretul poetului Mihai Eminescu, pe revers se găsește un număr din ziarul „Timpul
Agenda2005-17-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/283612_a_284941]
-
cred. Nu cuvintele mele ar trebui să le ia Florin Salam și maneliștii în seamă, ci cuvintele acestui actor. Omul acesta, atins de Dumnezeu, a spus niște lucruri care îl pun în situația de profet. El deja a pășit către iluminare. Nu același lucru se poate spune despre manelismul românesc care corupe tot mai multe suflete CĂTRE CALEA LUI SATAN. Maneliștilor voi v-ați gândit vreodată cine va inspira să scrieți versuri în care îndemnați lumea la violență, cruzime, dezonoare și
FLORIN SALAM ȘI MANEAUA CARE UCIDE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384356_a_385685]
-
Spirit însetat de cunoaștere, de absolut, poeta construiește o lume diafană, încărcată de înțelesuri profunde între pământ și cer, între concret și abstract, între real și metafizic. [...] Poetă talentată, cu vocația purității, a visului, a căutării adevărului poetic și a iluminării misterului, poezia doamnei Elena Armenescu îi încântă cititorului deopotrivă auzul, ochiul, mintea și sufletul.” Personalitatea medicală și scriitoricească a doamnei Elena Armenescu a fost prezentată de doamna Elena Scurtu. În 1989 a debutat în revista „Luceafărul” cu poemul „Confluențe”. A
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]
-
în care îngerul a știut să trăiască printre oameni. Și îngerul era fericit și împăcat. (fragment din carte) COLECȚIA EPOSS ***1. MARIANA VICKY VÂRTOSU * Focșani, Vrancea: POVESTEA LUI AN ÎMPĂRAT (proză pentru copii, A5, 48 pagini) Cu sufletul deschis, primind iluminarea sinceră și curată a gândurilor Copilăriei, Mariana Vicky Vârtosu creează - într-un ritm alert, caracteristic versatilității sale literare - povești - fie ele în versuri sau în proză - cu un epos atractiv, interesant, o îmbinare reușită de modern și tradițional, cu personaje
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
poate da cu exactitate un verdict asupra vârstei necesare revelării acestor energii - copilăria, adolescența, maturitatea timpurie sau târzie, dar despre oricare perioadă a existenței uman-efemere s-ar face vorbire, înflorirea poeziei este o vârstă a bucuriei, a trăirilor intense, a iluminării prin credință și speranță, o apropiere de originile teluric-sacrale, în ultimă instanță. Dacă poezia este o emanație pozitivă, atunci specia lirică denumită simplu - fabulă, cu atât mai mult: dulce, inteligentă, furnizând înțelesuri adânci, nu ușor de alcătuit, mai ales că
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
cu caractere minuscule, nu vezi că deja ai intrat iar în domeniul psihiatric? Vedeți, am primit un articol de specialitate de la cineva despre personalitatea bipolară și despre o interpretare inedită a acestei boli, cum că ar fi o stare de iluminare a ființei, da, atâta vreme cât ceea ce transmite e binele , atâta vreme cât ceea ce face e binele, adică îi învață pe urmași să iubească oamenii , toți semenii, indiferent de rasă, culoare a pielii, nivel de inteligență, de educație, profesie... oare cum pot medicii și
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
o perspectivă aparte asupra păcătuirii. Păcatul, în măsura în care este pasager, poate deveni sursă și reazem întru perfecționare, prilej de reorientare și înaintare pe drumul cel drept. Conștientizarea unei stări de fapt reprobabile este începutul îndreptării noastre. Fără acest „grad zero” al iluminării de sine nu există nici reconversie morală, nici chiar început ființial. Cine este fiul rătăcitor/risipitor? Este omul mânat de voluptatea aventurii, de dorul de ducă, de mirajul țării îndepărtate. Este fiul neascultător, care forțează tiparele bunei purtări. Este cel
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
-l realizase, promisese și se ținuse de cuvânt: „Vom face electricitatea atât de ieftină, încât numai cei bogați vor mai aprinde lumânări! ”. S-a mutat la New York, unde a creat un sistem prin care publicul larg a putut beneficia de iluminare electrică. Succesul său a fost răsunător. Edison - unul dintre cei mai mari inventatori ai istoriei - era și un bun antreprenor, astfel el și-a dezvoltat un adevărat imperiu comercial în domeniul electricității: cuprindea o suită de companii care produceau și
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
fost răsunător. Edison - unul dintre cei mai mari inventatori ai istoriei - era și un bun antreprenor, astfel el și-a dezvoltat un adevărat imperiu comercial în domeniul electricității: cuprindea o suită de companii care produceau și operau toate aparatele necesare iluminării. Unul dintre oamenii care au lucrat pentru el a fost inventatorul, fizicianul, inginerul sârb Nicola Tesla (1856-1943) considerat și el „unul din cei mai mari 100 de americani”. Lui îi datorăm primul sistem de comunicație wireless, primii roboți, prima telecomandă
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
ale vieții... Culoarea timpului e, peste toate, Stăpâna unui cenușiu absurd, pierdut, Risipit în clipe vechi, etanșate, Al căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă nimic pradă uitării, În calea focului aprins lin în suflet, Arzând cu flacăra iluminării, Ce e de veghe, mistuind al meu cuget!... Doruri revărsându-se în lungi râuri Curgând în lacrimi șiroaie peste poteci, Brăzdând ale frunții, de vremuri, pliuri, Adâncesc vise în prăpăstii pentru veci... O lume abstractă mă înconjoară, Străină de real
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cum să-ți cucerești umbra ca pe propriul Everest Cu toate că singurătatea îți dă ghes de la prima oră Renunți la soarele cel negru al melancoliei exact înaintea iluminării finale Tragi și ultimul pod al cetății interioare Și nu regreți decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută cu nimic Îți lași sufletul să fluture ca un steag Pe un câmp de luptă minat de luceferi Pe ceilalți sinucigași îi admiri
EREZIA SOARELUI NEGRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383619_a_384948]
-
că întâlnirile semănau cu șezătorile tradiționale românești. Este de la sine înțeles că era totdeauna cineva care pregătea un subiect sau era invitat să-l prezinte, dar participarea la discuții era total liberă și masivă, pentru că toți participanții aveau același țel: iluminarea spirituală prin credință, prin practicile filocalice, toți doreau să cunoască și să adâncească exemplele marilor trăitori ai Bisericii creștine. Scara Sfântului Ioan Sinaitul, Explicarea Liturghiei de Gogol, celebra povestire a pelerinului rus erau numai câteva dintre lecturile asupra cărora se
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
de maci roșii cutremurați doar de vânt, aproape de cerurile deschise să primească ofranda gândului curat, este și poezia Feliciei Nistor. O lirică blândă, scrisă în momente de pioasă reculegere, cu porțile inimii larg deschise, exprimând dorința de astral, nevoia de iluminare prin întâlnirea cu „Iluminătorul“, Creatorul a toți și a toate. Fiecare catren al său poate fi tratat ca o rugă în sine, prin care poeta exprimă sincere trăiri, insinuând aspirațiile spre sacralitate ale profanului. Poezia sa dulce, cvasi-canonică, respectând modalitățile
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
Mi-e bine. Atât. Nu are rost să continui. Lipsește conflictul, intriga; e scris. Poți să adaugi, dacă vrei: Îmi merge din ce în ce mai bine. Nimic nu mai poate modifica această stare, am descoperit metoda. Nu se poate istorisi. Ceva ca o iluminare, acum văd totul. Mi-a dispărut și greața, îmi iubesc - cristic - dușmanii, Femeia solară îmi atinge umărul; cei care, cu voie sau fără voie, mi-au făcut rău se întrec, toți, în acte reparatorii. Nu supăr pe nimeni, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
te Înșeli. Iubirea este aceea care conferă mișcarea Înlănțuirii de ceruri. Dorința de iubire a ultimului cer, cufundat În iubirea esenței dumnezeiești este aceea care le determină rotirile, voind ca În fiecare punct al său să experimenteze infinita bucurie a iluminării, zise Dante distrat, ca și când ar fi repetat o lecție. Se gândea la Antilia. Jocul acela de aluzii Îl deranja. Deschise gura pentru a-l pune la punct pe spițer, Însă acesta i-o luă Înainte. — Și totuși, messer Durante, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mîntuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pregătea pentru tipar revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chiliilor. Adîncindu-se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gîndul de a-și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism pînă la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sînii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-ntr-un interval cabalistic (chiar și cuvîntul cabalistic Îl scriu cu teamă). Și În timp ce prima va părăsi lunga poliță Întunecoasă a raftului - suflarea ei otrăvitoare venind În contact cu respirația cititorului, iar marginile ei atestînd urmele acelor Întîlniri, ale acelor iluminări (cînd cititorul va descoperi În gîndurile altora reflectarea propriilor nedumeriri, a gîndurilor sale lăuntrice) - ce-a de-a doua va zăcea Înecată În praf, păstrată nu ca un gînd, ca un spirit, ci ca un obiect de prisos, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un regulator al vitezei de rotație... atât de simplu, dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră e și ea În stare să construiască un mecanism care să se rotească, Împins de energia acumulată Într-un arc de oțel comprimat sau furnizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i-ar plăcea lui Bonifaciu. - Hulitorule! Dumneata nu crezi În nimic. - Cred Într-un singur Dumnezeu care mișcă Întregul și nu e mișcat. Care domnește În trei persoane, unul și trei. Cognoscibil nu prin probe, ci prin credință și prin iluminare. Celălalt izbucni Într-un râs sarcastic. - Un patarin sau un albigenz ar putea subscrie și el la cuvintele dumitale. Probabil că e adevărat ce se spune despre dumneata. - Ce se spune? Întrebă poetul pe un ton indiferent. - Că la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nouă. Același număr ca al destinului lui Frederic, care a murit dinaintea celei de-a noua umbre cu două fețe. Priorul nu era sigur că Înțelesese, dar, Înainte să poată spune ceva, celălalt reluă: - La nouă ani ai cunoscut prima iluminare, la optsprezece mușcătura hulpavă a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
personală, activă și instantanee; fabricarea ei este senzuală, în sensul originar al termenului; nomadă, arbitrară și subtilă, ea cere și necesită partea fină a rațiunii; măsurată, anarhică, eumetrică, în sfârșit, ea presupune o densitate, un fel de arc electric, o iluminare a cărnii. în schimb, fericirea este constituită din suma plăcerilor trecute și viitoare. Dacă dimensiunea temporală a plăcerii coincide cu clipa, cea a fericirii trimite la cei trei constituanți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor. Amintirea unei plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deschis și după o răscolire a căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]