2,060 matches
-
stagiunea 1912-1913, în rolul Zitophanes, din Martira de Jean Richepin, piesă pe care o tradusese el însuși. Între 1891 și 1957 colaborează cu versuri, traduceri, articole pe teme diverse, evocări, comentarii la un mare număr de periodice, între care „Lumea ilustrată”, unde debutează, la cinsprezece ani, în 1891, cu Sonet și Glossă, „Noutatea”, „Evenimentul”, „Viața literară și artistică”, „Viața românească”, „Mișcarea”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., semnând cu inițiale și cu pseudonimele Cain, Cod, Codreanu-Cain, Don Sallust, Don Saluste, Dragoș
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
de Onoare din Franța (1929), precum și Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române (1915), Premiul Direcției Generale a Teatrelor (1919), Marele Premiu Național de Poezie (1925). Debutează ca poet la cincisprezece ani, în 1891, cu un Sonet și o Glossă, în revista „Lumea ilustrată”, condusă de A. de Herz. Un număr important de sonete i-au fost traduse în limbile franceză, maghiară și rusă. Primele două volume ale lui C., Diafane (1901) și Din când în când (1903), înmănunchează specii diferite - meditația, glosa, elegia
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
, revistă bilunară ilustrată care apare la Sibiu din 1990. Din colectivul redacțional fac parte Dan Popescu (redactor-șef), Ștefan Tancou, Ion Dur, Vasile Avram. În programul său, C. își propune „să ofere o cât mai largă și diversă informație pe planurile și în
CONTINENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286394_a_287723]
-
Köln în 1985-1986, sub direcția lui Ion Rațiu (de la numărul 2 din 1986, Ion Rațiu nu mai deține funcția de conducere), redactor-șef fiind George Carpat Vocke. C. iese sub îngrijirea editurii Thule din Köln. Cu un aspect elegant (copertă ilustrată, hârtie cretată, format mare, 24 pagini) și un substanțial conținut, orientat pe cele două coordonate anunțate în subtitlu, C. ambiționează să depășească „insatisfacția de cititor” care i-a determinat constituirea. „Peregrinarea asiduă prin desișurile publicațiilor de limba română din Occident
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
și locuiește aproape două decenii la Constanța, unde duce o existență fără griji materiale, mondenă. La fel va face și în capitală, frecventând mediile artistice (între care și cenaclul Sburătorul), călătorind mult. Acest mod de viață este în bună măsură ilustrat în scrierile sale. O încercare nereușită de a publica proză în „Însemnări literare” (1919) determină începutul unei lungi corespondențe și prietenii cu G. Topîrceanu, devenit și mentorul său literar. Colaborează la „Adevărul literar și artistic” (unde debutează în 1935), „Însemnări
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
ce îndruma scriitorii spre medii ignorate până atunci. A publicat în numeroase periodice, începând cu revista „Contemporanul”, unde între 1884 și 1890 îi apar cele mai semnificative schițe și nuvele, continuând cu „Drepturile omului”, „Revista nouă”, „Adevărul”, „Lupta”,„Vatra”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir C. Arbore, al revistei „Amicul copiilor” (1891-1895). I-au apărut în
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
poezie, în 1896, în ziarul „Dreptatea” din Turnu Severin. În continuare, va colabora asiduu cu versuri, proză, note și comentarii, iscălite și cu pseudonimele Floreal, Florib, Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
articole, reunite în volumul Literatura de scandal (1938), încercându-se aducerea lui în fața justiției. Se constituie, pentru a-l susține, Gruparea criticilor literari români. A. publică în „Dreptatea”, „Ramuri”, „Adam”, „Cuvântul”, „Mișcarea”, „Dimineața”, „Săptămâna C.F.R.”, „Progresul social”, „Viața”, „Vremea”, „Realitatea ilustrată”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Informația zilei”, „Torța”, „Jurnalul de dimineață” ș.a. Este închis trei luni (1943) pentru pamfletul Baroane, care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler în București. Distins, din nou, cu Premiul Național pentru
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
semnat cronici, comentarii, eseuri, studii de artă și de literatură, dar și articole pe teme economice, sociale și politice în numeroase reviste dintre anii ’30 și ’40, precum „Hyperion”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Națiunea română”, „Gând românesc”, „Familia”, „Gazeta ilustrată”, „Meșterul Manole”, „Tribuna”, „Națiunea”, „Sfarmă-Piatră”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Preocupări literare”, „Poporul”, „Vremea”, „Gândirea” ș.a. Era considerat unul dintre cei mai avizați critici de artă din epocă, studiile sale, dintre care unele au apărut în volume, operând incursiuni minuțios argumentate în
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
fost redactor, „Generația nouă”, „Adevărul”, „Românul”. În 1893, intră în comitetul de redacție al periodicului „Românul literar”. Remarcat de B. P. Hasdeu, se apropie de „Revista nouă”. Schițele și nuvelele lui au, de pe acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
În 1893, intră în comitetul de redacție al periodicului „Românul literar”. Remarcat de B. P. Hasdeu, se apropie de „Revista nouă”. Schițele și nuvelele lui au, de pe acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu același nume, ca și în „Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru copii), intră în Antologia poeților de azi a lui Ion Pillat și Perpessicius cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar în istoria literaturii române cu volumul Joc secund (1930) - ce marchează, într-un mod
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
artistice”). De la numărul 156 din 1946 redactor responsabil devine Liliana Delescu. Concepută ca un magazin al tuturor artelor, revista reușește să ofere o imagine a vieții culturale românești și europene din epocă. În paginile ei, cu rubrici diverse și bogat ilustrate, apar informații și comentarii de actualitate, sunt evocate personalități artistice, sunt semnalate talente în plină afirmare. O atenție specială e acordată artelor spectacolului, cu un accent pe teatru și film. Revista are o echipă de cronicari tineri, dar redutabili, cu
BIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285746_a_287075]
-
Tribuna”, „Țara noastră”, „L’Indépendance roumaine”, „Naționalul”, „Adevărul”, „Izbânda”, „L’Orient”, „Rampa”, „Aurora”, la care a lucrat ca redactor, „Propilee literare”, „La Nation roumaine”, „Vremea”, „Politica”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Gazeta” ș.a. A condus publicațiile „Se zice...” (1922- 1923), revistă săptămânală ilustrată, și „Bucarest” (1932-1933), hebdomadar politic, literar, social. C., care nu s-a simțit niciodată scriitor, a fost un gazetar de luat în seamă. A și ajuns, de altfel, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Scria bine, cu incisivă dezinvoltură, întotdeauna informat și
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
dumneavoastră sunt suficient de flexibili pentru a susține lotusul complet, aceasta este cea mai echilibrată poziție pentru șederea în vederea meditației prin nemișcare, dar e cel mai bine să învățați poziția de la un instructor calificat de yoga sau qi gong. Postura ilustrată și descrisă aici este jumătatea de lotus, mult mai ușor de menținut pentru majoritatea oamenilor, fără să se simtă nici un disconfort. Fig. 12. Postură în poziție șezândă: picioarele sunt încrucișate în poziția „Jumătate de Lotus” Fig. 13. Postură în poziție
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2004 - vezi capitolul „Jidovii sau 136 Ordine și Haos Uriașii” (între timp a apărut o nouă ediție a cărții, revăzută, adăugită și ilustrată, la Editura Polirom, Iași, 2012). 126. Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, prefață și note de Andrei Oișteanu, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2002 (între timp a apărut o nouă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Editura Polirom, Iași, 2007, pp. 111-113 ; și, mai ales, Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată, Editura Polirom, Iași, 2011, capitolul „Șamanism dincolo de șamanism”, pp. 413-419. </notelist> III. Dendromitologie românească. Paltinul 1. Repere istorico-filologice într-o carte publicată în 1980, prin câteva eseuri de zoomitologie românească privită în context universal, am încercat să schițez o „zoosophie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fără narator / 52 2.2. Rezumat, repovestire și didactica literaturii / 58 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James / 62 2.4. Titlurile de capitol rezumative / 72 2.5. Addenda și excurs: schimbarea timpului verbal în povestirile ilustrate / 81 3. O nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice / 85 3.1. Elementele constitutive ale situațiilor narative tipice: persoană, perspectivă, mod / 87 3.1.1. Opoziția I (persoană): referință la persoana întîi referință la persoana a treia / 100 3
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sau schițele pentru diverse alte povești 101. Această tendință ne este foarte utilă, pentru că ne oferă multe informații despre misterul procesului concepției, însă pînă acum a fost prea puțin luată în considerare în critica făcută operei lui James 102. Cazul ilustrat aici, în care e anticipată situația narativă a variantei finale a poveștii, poate apărea în mod natural doar în schița unei povești care este în cele din urmă narată la persoana întîi. Cel de-al doilea exemplu ilustrează modul în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formulate intenționat într-o manieră provizorie. Principalul lor scop este acela de a încuraja o examinare mai amănunțită a acestor fenomene, care pînă acum s-au bucurat de atenție redusă. 2.5. Addenda și excurs: schimbarea timpului verbal în povestirile ilustrate După finalizarea acestui capitol mi-am dat seama de existența unei contribuții importante la dezvoltarea acestui subiect. În articolul său "Teze privind timpurile din limba germană", Otto Ludwig atrage atenția asupra faptului că "trecerea de la timpul prezent la timpul trecut
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
seama de existența unei contribuții importante la dezvoltarea acestui subiect. În articolul său "Teze privind timpurile din limba germană", Otto Ludwig atrage atenția asupra faptului că "trecerea de la timpul prezent la timpul trecut [...] este evidențiată în comentariile narative din povestirile ilustrate"116. Pot fi găsite numeroase exemple în opera lui Wilhelm Busch pentru a ilustra faptul că textul care descrie o situație din imagine este la timpul prezent, în timp ce acțiunea care nu mai este descrisă e relatată la timpul trecut. Pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
voie tatăl tău!117. Și în Struwwelpeter, la fel ca în opera lui Wilhelm Busch, această schimbare este generată de o serie de alți factori (rimă forțată, formule narative tradiționale etc.). În consecință, regularitatea acestei modificări temporale în respectivele cărți ilustrate este relativ redusă. În explicația pe care o oferă în legătură cu schimbarea timpului verbal, Ludwig nu are în vedere posibilitatea sublinierii distribuției rolurilor între personajele unui poem în proză prin intermediul schimbării temporale, care ar echivala cu o perspectivizare rudimentară. Astfel, în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintre actul narativ și experiența pe care am descris-o anterior în capitolul 4.6 ca pe o caracteristică a "eului cu trup" devine operativă pe deplin. Această situație narativă permite toate variațiile și modulațiile care pot fi din nou ilustrate ca un continuum pe cercul tipologic, extinzîndu-se pe partea tipului ideal de situație narativă la persoana întîi. Principiul primar al clasificării, care definește acest continuum, este reprezentat de distribuția relativă a accentului fie pe eul narator, fie pe cel care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
proceselor biologice din corpul uman. Ea poate fi un instrument util și pentru persoane implicate în sistemul de asigurare a sănătății sau în cercetarea biologică și medicală. Ne-am propus să realizăm o descriere a funcțiilor vegetative clară, succintă și ilustrată echilibrat. Cuprinderea și profunzimea informațiilor s-a dorit a fi în conformitate cu cerințele pregătirii studenților la medicină, pentru examenele de fiziologie și nu numai, pentru a le oferi un instrument de lucru eficient, cu informație suficientă, dar accesibil comparativ cu tratatele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
sculptorii, sticlarii, țesătorii și tâmplarii care au efectuat munca manuală, precum și bancherii care finanțaseră lucrarea. O a treia parte, Economia, își făcea debutul pe scena civilizației" (Sennett, 1994: 153). Un alt semn este apariția, tot pe la 1250, a celebrei Biblii ilustrate, sponsorizate de regele ce va fi cunoscut mai târziu ca "Sf. Ludovic". "Editarea și producția profesionale ale Bibliei Sf. Ludovic au depins de prezența marii și înfloritoarei universități. Biblia Sf. Ludovic, o supremă lucrare de artă, apare la capătul unui
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]