3,832 matches
-
Teodor Vârgolici Este îmbucurător faptul că, în ultima perioadă, în marile biblioteci din București și în multe centre culturale din țară au început să se alcătuiască bibliografii exhaustive consacrate unor ilustre personalități din domeniul literaturii, artei, filosofiei și al altor științe. Asemenea lucrări sunt de o necesitate absolută pentru viitorii cercetători ai vieții și operei acestor personalități, în vederea elaborării de monografii și ediții complete. Prin aparițiile recente se numără și de
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
Andras, Kezdi Imola, Dimeny Aron, Peter Hilda, Bacs Miklos, să spunem, ne dăm seama ce mare rol joacă directorul, managerul unei trupe. Sigur, nu doar în acest caz. Istoria teatrului, recent sau nu, de la noi și din lume reține exemple ilustre. Mă tem că altfel nici nu se poate. Cîteodată, însă, mi se pare că acest fapt este ignorat. Diluat în fel de fel de discursuri și comentarii. Cred că, dacă este să depistăm și să analizăm o criză reală, aceea
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
ce-i drept, vreo câțiva scriitori de azi care-ar da orice să beneficieze de statutul de "piratați", chiar riscând să-i ducă la sapă de lemn pe imprudenții editori care-au mizat pe ei - dar asta nu înseamnă că "ilustrele" lor opere vor beneficia de tratamentul de lux al unor Cărtărescu, Patapievici, Liiceanu, Manolescu sau Pleșu. Un recent studiu al lui National Endowment for the Arts - cea mai mare fundație din lume pentru sprijinul culturii - arată scăderea alarmantă a "obișnuinței
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
exploratorie a poetului, care, la capătul unei meditații de peste douăzeci de ani, conchide că "meseria nu e cunoscută", iar noutățile "vin din problemele cele mai vechi, regândite și reluate îndeaproape". Este meritul lui Marius Ghica acela de a ilumina, grație ilustrei autorități valéryene, un teritoriu încă bântuit de trivialitate și amatorism, de a conștientiza, într-o carte importantă a literaturii române, fericirea și serenitatea latente în știința celui care, conștient de lacune, ca și de lipsa lui umană de seninătate, umple
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite forme ale vieții artistice, în care talentul, ambiția, iluzia, exaltarea și chiar demența se îmbină în compoziții câteodată unice". Rezultă un veritabil bestiar scriitoricesc, o galerie de personaje (ilustre ori anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
chiar și un sentiment de respect pentru intelectuali... Pomeneați și de traduceri. E adevărat, am fost tradus în multe limbi străine, am fost publicat de edituri importante, sunt membru al câtorva academii și societăți academice, am fost comparat cu nume ilustre ale literaturii contemporane... Dovadă că sunt expirat! - Parcurgând paginile din Tentația risipirii și unele editoriale pe care le semnați în revista Cultura, am sesizat o radicalizare a discursului dumneavoastră. A devenit scriitorul umanist un mizantrop? - Mai mult decât mizantrop: disperat
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
în literatura noastră nu doar ca prim roman reușit, dar și ca prim roman în care reconstituirea documentară s-a transformat în literatură. Printr-un hazard al istoriei, romanul lui Nicolae Filimon se află la începutul unei serii lungi și ilustre, pe care autorul era departe de a o bănui: de la personajele principale și pînă la transformarea istoriei în literatură, narațiunea lui Filimon avea să prolifereze glorios de-a lungul deceniilor următoare, atingînd ultimii ani ai secolului XX. în galeria romanticilor
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
înțeleg, dar se încăpățânează să o sechestreze și - speră ei - să o exploateze brutal. Pot fi date, bineînțeles, numeroase exemple de urmași devotați și competenți (sau măcar bineintenționați, dispuși să colaboreze cu specialiștii), care fac mari servicii creației rămase de la iluștrii lor predecesori. Dar cultura română nu se poate baza pe bunăvoința unor oameni, pe norocul unora sau altora dintre scriitori de-a avea moștenitori rezonabili. Trebuie pus la punct un mecanism care să asigure prezența continuă în viața culturală de
A cui este literatura română? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9153_a_10478]
-
este posibil" că la noi "conviețuiesc" într-o manieră credințeleť. Dar nu despre căutările și achizițiile mele vreau să vorbesc, nu asupra lor doresc să insist, ci - folosindu-mă de acest prilej - să-i informez pe Cronicari că au un ilustru antecesor. Da, chiar pe mai sus însemnatul George Topîrceanu. Lucru pe care, mărturisesc, și eu l-am aflat destul de recent. Și spunându-mi că, poate, într-o zi s-ar putea inaugura Muzeul perla contemporană, să le adaug și pe
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
Firește, privită de la înălțimea secolului XXI, beneficiind din plin de perfecționarea instrumentelor criticii, poezia lui Ilarie Voronca se vede mult mai clar decât din propria sa contemporaneitate, astfel încât criticului de azi nu îi e greu să amendeze unele concluzii ale iluștrilor săi înaintași. Chiar de la începutul volumului Ion Pop polemizează discret cu E. Lovinescu, în Memoriile căruia Voronca apare ca un personaj atins de toate complexele, care însă se încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
ergo de sine stătătoare. Dar e oare fermă poziția sa autopenitentă? Deși dată afară pe ușă, concepția unei critici cu semnificație creatoare se întoarce pe fereastră, chiar sub chipul fantasmatic-nostalgic al aprecierilor acordate tutelarului Sainte-Beuve, a cărui galerie de bărbați iluștri emulează cu personajele lui Balzac ori Proust. Irepresibila impresie de lectură se contrage în formulă principială: Dacă obligația romancierului este înainte de orice aceea de a insufla viață unor făpturi imaginare, cu atît mai mare este meritul criticului sau al istoricului
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
pagini care nu-i aparțin lui Mihai Cantuniari. Mai întâi, un interviu consistent, pe tema anilor '60 și a muzicii lor, dat de către un văr al autorului; iar apoi, o serie de scrisori trimise acestuia din urmă de către un corespondent ilustru, aflat în exil: Vintilă Horia. Am făcut acest inventar nu pentru a calcula procente și ponderi în volumul de față, ci pentru a vedea cât de firesc se înscrie Mihai Cantuniari într-o tradiție a genului. El are exact motivațiile
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
rătăcită, tot dintr-un manuscris al lui Foarță cel care, printre ziare, citește literaturi: "Unde ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atîta credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi, servitoare bătrînă, bătrînă,/ ce era odată ca niciodată?". Un contrapunct din lumea celor
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
apoi de la PF Daniel, de la Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan, de la PF Patriarh al Greciei, Christodulos. Încet, încet, mă trezesc parcă dintr-un vis și mângâi dosarul pe care îl am în mână. Îmi vine să-mi cer iertare de la iluștrii semnatari ai scrisorilor și promit să fac o selecție într-o carte viitoare. Acest angajament presupune o muncă dificilă, pentru că aceste perle erau prezente într-o mulțime de dosare, neglijent arhivate. Îmi dădeam seama că în fața acestui demers aveam câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
în același timp, reformator al statului otoman, artizan al Constituției din 1876 a fost Midhat-pașa. A fost unul dintre cei mai devotați oameni ai sultanului Abdul Hamid al II-lea și susținător al aripii reformatoare din Imperiul Otoman. Seria generalilor iluștri ai Imperiului Otoman se încheie cu Osman Nuri Pașa, care a fost supranumit Al Ghazi, adică „generalisimul”. A trăit între anii 1832 și 1900. Prima misiune importantă, care i-a fost încredințată a fost înăbușirea răscoalelor din Creta, între 1856-1869
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
convențional, artificial și de felul contingentului pentru o anume idee, un anume mesaj, ci ele, cuvintele aforismului, sunt tocmai ideea, mesajul în cauză, de felul substanțialului. După lectura celor două cărți de aforisme, „Stropi de înțelepciune” și „Gânduri diamantine”, ale ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu, ni se dezvăluie însuși aforismul fulgurare și fulgerare autoritară, cu amprenta de caracter a autorului. A da, ca autor, la iveală un aforism înseamnă de fapt a te da: întreg, fără de rest. Înseamnă să cioplești
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
valoare) a spiritului se manifestă cu subtilă dar și cu scandaloasă putere în chiar momentul când transformă răul în bine. La mântuire, viață veșnică sunt chemați păcătoșii, bolnavii, morții vii, iar nu îngerii, cu o constituție în afara eticii muritorilor. Aforismele ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu constituie un valoros reper de cultură, de îmbunătățire morală a omului acum, când ne credem deasupra tuturor vremilor dar, de fapt, ne aflăm mult mai „subt vremi, ca niciodată. Marinică Popescu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
două faimoase schițe caragialești. Căci nu este din Căldură mare "pisălogul" care "tot cere apă" și rostește în final cuvintele "la pensii car' va să zică" (la Caragiale : "care va să zică") ci din Petițiune. O lectură împrospătată a Momentelor i-ar fi prins bine ilustrei profesoare. Versuri salvate În anticariatele din București poate fi întâlnit adeseori, în afară de colega noastră, Simona Vasilache, un cunoscător și iubitor de poezie bună, Emil Buruiană, care explorează cu atenție și răbdare rafturile tixite de cărți în căutarea unor autori uitați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
inventate, altele extrase din cărțile pe care le comentează. Înțelegând critica de identificare inclusiv sub raport stilistic, el se contaminează, frecvent și voit, de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca Tolstoi ori Kafka, nici bătrânul moralist
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
Paul Sterian își spunea, mai departe, cuvîntul în polemica tocmai atunci deschisă între "mistici" și "intelectualiști", mai exact, refuza să se angajeze "în cearta culturală", refuza "dialectica", "silogismele înșiruite ca niște covrigi apetisanți" și "batalioanele de citate din cei mai iluștri cugetători ai secolului prezent". Refuz împotriva căruia însă a pledat cu tărie, printr-o "scrisoare deschisă", tot în paginile "Cuvîntului", nu un "intelectualist", ci un prieten și un tovarăș de idei - Mircea Vulcănescu 17. Reținînd, deocamdată, vechimea ortodoxismului lui Paul
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
gara Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-au dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona liberă dintre a te cunoaște toți și a nu fi al nimănui. Iluștri vagabonzi, lipiți de cîte-o firmă, sau de cîte-o reședință boierească, lei, cîini, berbeci au intrat în istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă, schimbarea liniei unui tramvai! 6, care mergea mai jos de vechiul Teatru Național, va întoarce la Budișteanu (un
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
nemărginita libertate a creației. Parcurgînd geografia și istoria, natura și spațiul urban, realul și ficțiunea, pămîntul, apa, cerul și arta, Dan Grigorescu a fost, fără altă armă în afara aparatului său foto, un cuceritor. El a cucerit pas cu pas ceea ce ilustrul său părinte, Generelul Eremia Grigorescu, a apărat pas cu pas: pămîntul, frumusețile și comorile României și ale Europei. E mult, e puțin, iată o întrebare legitimă căreia nu i se poate răspunde decît într-un singur fel: este puțin pentru
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
combătută cu multă vervă de lăuză, care susține că numele acestea mitologice se obicinuiesc numai la cânii de vânat, cel mult la pseudonime literare, iar nu la creștini". Propunerea următoare beneficiază de prestigiul latinității ("Aducându-mi aminte de originea noastră ilustră de la Tibru, mi se indică neapărat două nume: Romulus și Remus"); i se opune opțiunea pentru istoria națională (Mihai și Ștefan). Comicul contrastului dintre patosul istoric și normalitatea socială a numelui e atins de propunerea Horia și Cloșca (respinsă doar
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
de aceștia, să-ți oferim în schimb, cu voie bună toți nătângii, toți înfumurații, toate secăturile noastre oficiale, atâția tăuni răi făcători și fără nici un ideal. (...) Mai bine, Doamne, dă-ne ca aceștia ca Marian, nu prea geniali, nu prea iluștri, nu prea grozavi, dar cu dor, cu inimă și cu sfințenie pentru specialitate, pentru școală și pentru țară." încă din timpul vieții autorului ei, opera sa a atras și atenția unor specialiști străini, precum A. I. Iațimirski, E. Picot, Hugo Schuchardt
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
totuși preponderentă în micul regat iberic. Aceasta constituie și una dintre explicațiile faptului că un învățat de talia lui Scarlat Lambrino (1891-1964) - ca și eminentul latinist N.I. Herescu dealtfel - a ales exilul în Portugalia. S-a mai scris despre acest ilustru succesor al lui Vasile Pârvan la catedra de la Universitatea bucureșteană și la conducerea Muzeului Național de Antichități, dar restituirile personalității sale științifice sunt totuși abia la începuturile lor. Conducător al șantierului arheologic de la Histria și, ulterior, director al Școlii Române
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]